Cetăţenie pentru Moni Stănilă. Domnului Preşedinte, Nicolae Timofti

Anul trecut, pe 21 ianuarie, Dumitru Crudu a avut un editorial pe Moldova.org: Domnule Timofti, daţi-i cetăţenie poetei Moni Stănilă (http://www.moldova.org/domnule-timofti-dati-i-cetatenie-poetei-moni-stanila-234976-rom/ ). Dumitru Crudu spunea: “pentru mine a fost un şoc să aflu că poeta şi publicista Moni Stănilă nu are cetăţenie moldovenească. Ca un om naiv ce sunt, eu credeam că poeta este de mult cetăţeana Republicii Moldova. Dar nu e aşa. După părerea mea, domnul preşedinte Timofti ar trebui în regim de urgenţă să-i acorde cetăţenie poetei Moni Stănilă.”

Lucrurile păreau să se schimbe rapid, datorită textului lui Dumitru Crudu. Moni Stănilă a depus la Preşedinţie un dosar pentru acordarea cetăţeniei moldoveneşti. După un timp a fost sunată, să aducă un cazier românesc şi unul moldovenesc. Desigur că s-a grăbit să le facă şi să le aducă. I s-a spus să stea liniştită, că sunt doar nişte formalităţi. Şi de atunci stă liniştită, cazierele au expirat, nici un semn de la Preşedinţie, iar eu a trebuit să merg la reînnoirea actului de şedere temporară a soţiei în Moldova, ca să confirm în scris că sunt de acord. O formalitate, absurdă ce-i drept, că dacă n-aş fi fost de acord nu m-aş fi căsătorit.

Pentru dosarul depus la Preşedinţie au fost solicitate şi două scrisori de recomandare ale unor personalităţi din Moldova. Una a fost de la directorul Bibliotecii Naţionale, domnul Alexe Rău, cealaltă de la domnul Vladimir Beşleagă. Eu, ca soţ ce încearcă să fie responsabil, mă întreb: ce nu a fost cum trebuie în dosarul ajuns la Preşedinţie? Cred că nu e cazul să mă gândesc că personalităţile Alexe Rău şi Vladimir Beşleagă sunt prea puţin importante pentru R. Moldova. Cazierele – în regulă. Iar ce face Moni Stănilă în Moldova: fondatoare şi moderatoare a cenaclului Republica al Bibliotecii Naţionale, unde vin cei mai importanţi tineri (şi nu numai) scriitori din Moldova şi România; publicistă la Timpul; a publicat două cărţi de când e în Moldova; autorul mai multor proiecte literare prin care tinerii scriitori din Moldova au lansări şi lecturi în România, iar cei din România în Moldova.

Trebuie să recunosc că Moni face mai multe pentru literatura româna din Basarabia decât mine, deşi eu sunt cetăţean moldovean. Împotriva curentului, noi ne-am stabilit în Moldova. Nu e uşor să fii scriitor sau jurnalist în Moldova, dar nu enumăr motivele, pentru că-s evidente. Dacă nu ai cetăţenie moldovenească, rădăcinile ţi se tot rup, de fiecare dată când dai de birocraţie. De multe ori mă întreb şi eu de ce mai stăm în Moldova.

Domnule Preşedinte, daţi-i cetăţenie soţiei mele, Moni Stănilă. Cred că o merită mai mult decât mulţi cetăţeni moldoveni. Tot vorbim cu drag de România, aşteptăm să ne ajute, noi însă nu facem nimic. Dragostea nu are o singură direcţie. Podul de Flori nu poate exista dacă e cu sens unic. Puteţi considera acest text nu doar o „confirmare” că sunt de acord ca Moni să stea în Moldova, ci un act de responsabilitate.

(text apărut pe Moldova.org: http://www.moldova.org/alexandru-vakulovski-cetatenie-pentru-moni-stanila-domnului-presedinte-nicolae-timofti/ 

Despre Moni

Despre Moni

la poalele muntelui

Moni adună

pietre cu scoici

linguri de aluminiu

araci

oameni nefericiți

bâlbâiți și

bătrâni

când coboară

la poalele muntelui

Moni e înconjurată

de copii

cu arcuri săgeți bâte și săbii

cântă

2.

avem tricourile

ruginite

de la crucile ascunse

la piept

tu

faci cruci mari și clare

bați mătănii

inima bate constant

cer – pământ

noi ne ascundem

semnul pe cerul

gurii

cu limba

când dormim

tu spui Tatăl nostru

pentru fiecare

3.

să-ți povestesc despre:

cuvinte ciudate ca sepuku, onoare, credință

harakiri

lui moni

nu-i place când vorbești

de moni

ea adună

melci pietre scoici

le pune în grămadă

la început

PS: Text scris după un exercițiu de-al Simonei Popescu, în tabăra organizată de Dumitru Crudu la Orheiul Vechi.
PPS: La mulți ani, Moni!

Cărți

Lumea văzută prin cărți nu știu dacă e mai bună, dar cu siguranță e mai faină, mai interesată.

Am scris pt Moldova.org câteva texte care sunt despre sau pornesc de la cărți:

Maria-Paula Erizanu, Aceasta este prima mea revoluție. Furați-mi-o

Ștefan Zeletin, Din Țara Măgarilor. Însemnări

Sagarmatha de Moni Stănilă, Google Translate: Ștefan-Vodă de Hose Pablo 

Gheorghe Erizanu, Miercuri când era joi 

Ana Pușcașu, Te aștept ca pe un glonte

Eu am avut o lectură plăcută, ceea ce vă doresc și dumneavoastră!

El e nepoțelul Jacob, 4 ani, autorul Goangei de pe coperta a IV-a a volumului Dați foc la cărți.

Iac-amuș... Sagarmatha și Google Translate: Ștefan-Vodă

Și despre Sagarmatha și Google Translate: Ștefan-Vodă

Carte plante de Janeta Palii

Cine a spus că noile generații nu-s interesate de cărțile tradiționale, pe hârtie? Nu-i adevărat! Mai sus aveți dovada! O carte într-un singur exemplar de Janeta Palii, pe care am câștigat-o la licitație sâmbăta trecută. Cum aș fi prea egoist s-o păstrez doar pentru mine, am postat-o aici.

Janeta a făcut-o în timp ce tatăl ei, Artemie, lucra la coperta Sagarmathei lui Moni. Cu așa tată, așa fiică!

Adriana Babeți în Chișinău

Despre motivul vizitei Adrianei Babeți în Chișinău, citiți pe Moldova.org.

Sau în următorul Punkt, unde va fi un interviu de Moni Stănilă.

Maestrul Ion Buzu

Grădina cu flori, ardei, balansoar și roșii

Moto: - Ce cați cumără?

- Mancă cat.

Tânărul poet, prozator și spamer mușcă dintr-o pară ce semăna mai mult cu un măr și se plimba prin grădina plină de flori ce camuflau ardeii, vinetele, pătrunjelul și roșiile.

Tabăra literară începuse excelent și, cum nu băuse de vreo două săptămâni, poetul calcula cât are voie să bea acum, adăugând și restanțele. Cât să bea ca să nu devină alcoolic, asta-i fișka. Alimentara era la vreo 50 de metri, dar beciul, plin de vin alb și negru era și mai aproape.

În grădină parcă era mai răcoare, culorile erau mult mai clare, așa că tânărul și-a scos ochelarii și i-a pus în buzunar.

- La masă toată lumea! s-a auzit din curte și Ion Buzu, scuipând o coajă de roșie și gândindu-se la un viitor poem a urmat îndemnul. La cele trei mese gâlgâia vinul în pahare și restul participanților la tabără împărțeau frățește hrișca. Profesorii stăteau la una din cele trei mese pentru șase persoane.

- Așa... zis meditativ un profesor, înghițind hrișcă. Eu și colegul meu m-am gândit să vă dăm un exercițiu extrem de util. Printre noi e un tânăr prozator și poet care afirmă zilnic că e geniu. Sigur, râdem cu toți, e haios, dar noi, vrem să fiți foarte atenți la ceea ce spuneți și afirmați, așa că tema noastră de azi este Ion Buzu. Scrieți jumate de pagină despre Buzu.

- Da, da, confirmă și alt profesor.

În timp ce da paharul de vin roșu peste cap, tânărului poet și prozator îi stătu hrișca-n gât. Chiar așa, cum să te caci în gustul omului?! E adevărat, de fiecare dată când bea un pahar de bere sau de vin și prindea curaj, spunea că e geniu, spre bucuria tuturor. Nu-i trebuia mult, la cele 53 de kile. Dar de fiecare dată adăuga că genialitatea lui se împarte cu retardul. De ce mă fut că-s geniu și nu zic nimic de retard? Asta-i șarlatanie! E nedrept!

Spunând că vrea să aducă vreo două roșii, tânărul scriitor reveni în grădină. Se gândea la literatură și la textul său despre sine. S-a apropiat de balansoar. Se cățără în el și se ridică în picioare, ținându-se cu o mână de țeavă ca să nu cadă, iar cu cealaltă mână descheindu-și pantalonii.

Căcatul negru și mare căzu cu un zgomot înfundat pe balansoar. Tânărul poet și prozator se șterse cu o frunză vineție, cu un nume incert, ce mirosea parcă a mentă, parcă a busuioc. Lăcrimase și parcă vedea ca prin ceață, așa că și-a pus pe nas ochelarii și a cules patru roșii.

- Dragi colegi, spuse el așezând roșiile pe masă, am și eu o temă pentru voi: deconstiparea scriitorului.

Un profesor a zis: da, da, iar ceilalți au confirmat că e o temă bună.

Iar tânărul scriitor fredona în gând:

“- Unde-i viața, fă Marie,

- Stai că cat în pălărie.”

(text scris la Școala de Creative Writing de la Orheiul Vechi, după exercițiul lui Dumitru Crudu: de scris un text despre Ion Buzu. Combinat și cu alte 2 teme: recunoașterea locului (Moni Stănilă) și inițiere (Anatol Moraru).

PS: Gheorghe Erizanu a trecut doar miercuri pe la tabără, dar văd că și-a făcut temele. Un text savuros pe blogul Gheorghe Erizanu. 

PPS: În poză e Ion Buzu și Radu Vancu. În grădina cu flori, ardei, balansoar și roșii.

Monooka & festivalul

Weekend cultural în Chișinău. Lansări, maraton poetic, muzică și atelier

Moldova.org > Social

29 Iulie 2012

Poate că vi se pare titlul prea lung. Poate că e, dar asta s-a întâmplat în weekend-ul ăsta în Chișinău.

Vineri, la 16.30, la Librăria din Centru s-au lansat volumele Frânghia înflorită, de Radu Vancu și Poker de Bogdan Coșa. Gheorghe Erizanu l-a lăsat pe Claudiu Komartin să modereze. Librăria a fost arhiplină, după prezentări și discuții s-au dat multe autografe.

Când s-au terminat lansările, toți cei din librărie s-au mutat la Biblioteca Națională, unde a avut loc un maraton poetic. Claudiu Komartin a prezentat volumele Casei de Editură Max Blecher și revista Poesis International. Bogdan Coșa a citit, de data asta, poezie din volumul la care lucrează acum. Radu Vancu a citit și din textele pe care le-a scris în Orheiul Vechi, dar și din Frânghia înflorită.

Și maratonul s-a pornit. Au citit: Andrei Dósa, Ion Buzu, Claudiu Komartin, Carolina Vozian, Lina Mamalâga, Dmitri Miticov, Moni Stănilă, Vadim Vasiliu, Andrei Gamarț, Alex Cosmescu, Anatol Grosu, Ana Donțu, Irina Brumă, Victor Țvetov, Ecaterina Bargan, Paula Erizanu, Aura Maru... Probabil am uitat pe cineva, inclusiv pe mine, dar a fost foarte-foarte multă poezie de calitate și asta a contat în primul rând.

Maratonul s-a terminat cu un excelent concert de Monooka și Andrei Gamarț. Întrerupt doar de un performance de Anatol Grosu.

continuare pe moldova.org

Anatol Ștefăneț în dialog cu Moni Stănilă

Chiar acum, Moni realizează un interviu cu Anatol Ștefăneț. Cred că va fi foarte-foarte interesant, din câte am auzit.

Interviul va apărea în Punkt.

Andrei Gheorghe a găsit poezia la Chișinău

Pe strada Vlaicu Pârcălab colț cu 31 august. Cu Moni Stănilă.

O zi plină de cadouri

La Punkt ziua a început așa. Tot așa continuă:)

Sărbătorita (dogMatista a.k.a. Moni) va primi cadouri chiar și mâine, la cenaclu Republica, unde va citi Ion Buzu:))

La mulți ani!

Amintiri din copilărie

Am primit o leapșă de la Moni. Azi mi-am făcut curaj și am răspuns. La leapșă au mai participat Angela Brașoveanu, Angela Stafii, Alex Cosmescu.

1. Aproape toţi copiii erau alintaţi de părinţi cu anumite diminutive sau apelative. Unde am copilărit eu îmi amintesc de apelative ca Ţuchi, Ţuţu, Bubu. Mulţi dintre ai au rămas cu aceste nume, iar astăzi nu sunt tocmai fericiţi. A existat vreun apelativ care să te urmărească din copilărie? Crezi că aceste nume pot traumatiza?
2. Care este cea mai veche amintire?
3. Dar cea mai fumoasă?
4. Ai avut un animal de companie în copilărie? Cum ţi-l aminteşti acum? Ne spui o poveste cu el?
5. Cum te vedeau prietenii în copilărie? Dar vecinii?

1. Părinții m-au numit întotdeauna cu un diminutiv: Sandu, de la Alexandru. Și de la Sandu: Săndelu, Săndelușa, Delu, Bandu, Săndel. Mama îmi mai spune așa și azi. O altă poreclă pe care mi-au dat-o e Prâslea, bănuiți de ce. Periodic, tata îmi zicea Lunaticul, din cauza ca nu dormeam noaptea.

Băieții mi-au mai zis la un moment dat Kulituralinâi celovek – din cauza că în familie vorbeam românește, tatălui meu nu-i prea plăceau rusismele. Iar în adoloscență – băieții mai mari mi-au zis Mestnâi rocker, din cauza părului mare (da, a fost:)) și a preferințelor muzicale.

După editarea primului meu roman, am devenit pentru mulți Pizdeț. Colegii de la Clujeanul mi-au pus un fel de poreclă haioasă: toate numele care se terminau în –ski. Așa am ajuns Lobanovski, Dostoievski... Dar cel mai bine cred că s-a lipit de mine porecla Jirinovski:). Un coleg de la Clujeanul, responsabil de paginile de sport, într-o zi când nu-i pornea computerul, a trântit tastatura și a zis: Băga-mi-aș picioarele, iar Tolstoi a stat la computer! Eu eram Tolstoi.

2. Poți scrie un roman încercând să vezi care a fost cea mai veche amintire. Oricum, cred că cea mai veche amintire e deja uitată. Poate e mama trecând prin curte și eu simțindu-mă fericit, poate e frate-meu legănându-mă în cărucior, poate e remușcarea aia grea când am aruncat un fluier din sâmbure de cais adus de tata când eram la spital, pentru că vroiam un pistol, poate e râsul tuturor când spuneam invers cuvintele...

3. Probabil e cea pe care am spus-o mai sus: mama trecând prin curte și eu privind-o fericit. Nu e legată de vreo întâmplare, e doar un moment, o stare pe care mi-o amintesc. Probabil așa se simt și pisicii și cățeii când își văd mama.

4. Am avut, multe. Dintre primele – Feghiușca, un motan care după o perioadă s-a săturat să fie motan și a fătat. Apoi Murașca, doi Tarzani furioși, Jujuca. Fiecare dintre ei are multe povești frumoase. Murașca prindea guzgani cât iepurii, pe un Tarzan la un moment dat l-a dat tata afară din curte pentru că l-a hârâit și când m-am întors acasă l-am găsit scâncind la poartă, deși de obicei toată strada era terorizată dacă scăpa afară, Jujuca, deși nu suporta apa, a sărit după mine să mă salveze, când a văzut prima oară că sar în iaz...

5. La început ca pe un copil cuminte. În adolescență lucrurile s-au mai complicat, probabil pentru că nu le plăcea sunetul motocicletei la miezul nopții.

Dacă tot e leapșă, o dau mai departe lui Mihai și lui Mugur:)  

PS: Poza e făcută de Alexei Vakulovski

Trei crai

Trei Crai - colindă Moni Stănilă la Noii Barbari, 25 dec., 2011, Chişinău

Despre planurile pentru 2012, aici.

La mulţi ani!

Punkt. Şi de la capăt

De la programul încărcat de la Timişoara, despre care nici n-am apucat să zic două vorbe, deşi a fost foarte mişto (a scris Moni în Orizont), apoi direct după CenaKlubul Tiuk de la Rockstadt, Braşov, unde iarăşi a mers totul ca pe roate (a scris Mihai), am ajuns direct la continuarea Interferenţelor: Timişoara - Chişinău, unde Nico Papp ne-a oferit o seară de poezie de calitate.

După care în Chişinău au început chefurile şi evenimentele de sărbători. Două evenimente mi s-au părut foarte mişto: lansarea calendarului revistei Punkt, şi expoziţia de brazi organizată de Nata Albot la MoldEco. La evenimentul Punkt Nata Moraru şi Anna Godzina au făcut o grămadă de poze faine.

Iată şi câteva poze de la expoziţia Natei Albot, unde Moni cu două prietene au colindat şi unde au fost expuşi brazi creaţi de tineri artişti din Moldova, printre care a fost şi cel al lui Ghenadie Popescu, inconfundabil:

Evenimentele şi chefurile continuă, dar, pentru puţină diversitate, vă invit să răspundeţi la Ancheta revistei Tiuk!:

AncheTiuk-ul nr.-lui 33 al revistei Tiuk!, nr. aniversar, de 10 ani:

Cu cine dintre scriitori ai vrea să te îmbeţi de Anul Nou şi cu cine nu?

Aşteptăm răspunsurile pînă pe 10 ianuarie, pe adresa de e-mail: 

revista.tiuk@gmail.com

Sărbători fericite în continuare!

Război cu toată lumea sau Voina, Dudu & Baghirov

Arta şi politica sunt două lucruri care la prima vedere nu au nimic în comun. Uneori însă din apropierea lor ies scântei mari. Eduard Baghirov, după ce a fugit din Moldova, îi mulţumeşte Măreţei Rusii şi lui Putin. Aceeaşi Rusie care l-a dat în căutare pe Vor (Oleg Vorotnikov), artist şi activist al mişcării Voina. Actele lui Vor sunt reţinute chiar de miliţia rusească, aşa că el nici nu poate ieşi din ţară. Sau va ieşi ca Baghirov? Mai multe aflaţi pe blogul lui Plutser-Sarno, care vorbeşte de schizofrenia autorităţilor ruseşti. Poza e de pe blogul lui, de pe 3 noiembrie, când portretul lui Vor în cuşcă a fost expus pe Podul Carol din Praga.

***
Din aceeaşi zonă a intersectării artei cu politica sunt şi ultimele mele texte din Timpul:
Baghirov şi Chişinăul porno
şi
Un volum scandalos - Oameni din Chişinău

***
Şi să revenim la literatură: nu uitaţi că mâine, de la 13.00 Moni Stănilă va ţine Atelierul de proză Vlad Ioviţă:)

Invitaţie la atelier, Tiuk! şi Păpuşa

Sâmbăta trecută, la atelierul de proză Vlad Ioviţă, Radu Vancu ne-a propus să scriem un text despre fericire şi nefericire, pornind de la un fragment din Oameni din Chişinău de Dumitru Crudu. Iată ce mi-a ieşit:

Păpuşa

"Pentru a-l întâlni pe domnul din Anglia, încă de pe la șase și jumătate am ieșit în fața restaurantului, cu un ștergar alb şi înzorzonat spânzurându-mi pe brațul stâng şi cu o tavă plină ochi cu pahare cu vin, pe care o ţineam sigur de mine în mâna dreaptă."

La 7 fără un sfert, am rezemat tava de balustradă. Mi-am pus prosopul la gât şi am fumat o ţigară. La 7 fără opt am început să fac un buzdugan din prosop. Am dat cu el de pereţi şi în cap. La 7 am făcut o păpuşă minunată cu rochiţă. Păpuşa se plimba pe balustradă, a sărit graţios pe tavă şi dansa printre pahare. Acum e 7 şi cinci. Păpuşa face un salt şi la aterizare atinge un pahar. Capul alb pufos devine vânăt, plin de drojdie. Îi strâng capul în pumn. E plin de bulbuci negri, urât mirositori. Beau un pahar de vin.

Desfac prosopul şi-l rup fâşii. Fac o funie cu trei noduri imaculate şi cu două vinete. Îmi agăţ funia de gât ca pe o eşarfă. Îi fac un nod cum am văzut la Alex Cosmescu. Fără grabă mare beau toate paharele. Le aranjez frumos pe tavă, dar sunt goale-goale-goale ca într-o poezie de Dumitru Crudu.

Scot din sacou un cleşte de rufe şi mi-l prind de ureche. E plăcut. Îmi pun pe nas ochelarii fără ramă.

Mă caţăr pe balustradă şi-mi leg eşarfa de ţeava de apă caldă. Cu atenţie îmi las pe rând picioarele în aer. Cred că e 7 şi un sfert. Ţeava de apă caldă e rece.

***
La acelaşi atelier, Moni, deşi spune că nu e prozatoare, a scris o proză de invidiat. O puteţi citi pe Dogmatista

Impresiile lui Radu Vancu despre vizita la Chişinău aici. Au fost câteva zile foarte mişto cu Radu Vancu la Chişinău, pe lângă un poet excepţional, cu toţii am avut ocazia să descoperim şi un om foarte fain, dobă de carte şi prietenos.

Un poem în lectura lui Radu la Republica aici

Dacă tot am început cu linkurile, vă amintesc că a apărut nr. de toamnă al Tiuk!-ului. Are un cuprins, ca de obicei, foarte bogat, unde găsiţi şi premiile pentru 2010.

Şi, nu în ultimul rând, vă reamintesc că mâine la 17.00 sunt invitat de Dumitru Crudu să ţin un atelier Vlad Ioviţă. E o onoare. Încă nu am hotărât ce "sarcini" să le dau participanţilor. Pentru cine vrea şi poate: ne vedem mâine!

Afişul pentru REPUBLICA de vinerea asta: Sagarmatha de Moni Stănilă

Dacă vă vine să lăudaţi afişul, nu vă abţineţi:)

Săptămâna eclipsei

Începutul eclipsei ne-a prins în iaz, la Antoneşti. Ne-am tot mirat din apă de Lună. Ne-am prins (vorba vine, după un telefon de la Miha) câteva ore mai târziu.

La un moment dat, Luna s-a băgat într-un coş.

Oricum, noi eram deja eclipsaţi de cireşe:

Când ne-am întors la Chişinău, am aflat că a apărut romanul lui Mihai:

Au mai apărut nişte texte de-ale noastre în Timpul:
Despre silă şi despre Partidul Antidumnezeiesc

Să voteze şi morţii, dar să voteze toţi!


Poruncile dumnezeieşti sunt pentru binele nostru

Aşa a trecut săptămâna eclipsei. O aşteptăm cu nerăbdare şi pe următoarea:)

Week-end plăcut şi nu uitaţi să mergeţi la vot!

(foto Moni şi io)

De ce iubim politicienii şi Moldoveni de export în Timpul

un articol de-al meu:
De ce iubim politicienii

şi unul de-al lui Moni
Moldoveni de export

Copaci muşchioşi, lectură suedeză pe insulă

Cea mai frumoasă pădure pe care am văzut-o până acum, a fost cea din jurul Tomeştiului. Ţara muşchilor - cum îi spun eu.

La Biskops Arno am fost uimit de frumuseţea pădurii suedeze şi a fascinanţilor ei copaci. Cum Moni a plecat azi din Tomeşti, îi dedic câteva poze, care au menirea să-i aline dorul:

***
Până să mă bag înapoi în pădure, postez câteva poze şi video de la lecturile de ieri. A fost foarte fain, dar nu mai am putere să povestesc. Au fost multe cuvinte. În engleză, română, suedeză, sârbă, norvegiană... Probabil o va face Răzvan.

(foto Răzvan Ţupa)