Matei Vişniec

 

Matei Vişniec văzut de Antonia. La mulţi ani!

PS: Aici puteţi citi un text despre volumul Omul din care a fost extras răul

O. Nimigean

La mulţi ani, Ovidiu Nimigean!

Şi un portret de la Antonia, desigur.

Daniel-Silvian Petre. Muuuulţi ani!

La mulţi ani, dragă Daniel! Chişinăul te iubeşte! Şi Tomeştiul, de unde Antonia ţi-a făcut un portret!

Zile minunate

Azi e ziua lui Silviu Oravitzan. La mulți ani, Maestre!

Portretele sunt făcute de nepoțica Antonia, desigur :)

Tot azi e și ziua scriitorului Robert Șerban. Mulți ani, Robert! Ieri a fost a lui tătelu, alaltăieri a lui Paul Goma. Despre această întâmplare frumoasă a scris un text foarte fain Moni.



Azi am să duc la Republica un vin din Antonești. Pentru sănătatea celor sărbătoriți și pentru memoria tatălui și a celor decedați în timpul foametei, despre care a scris el. Ați înțeles, nu va fi doar un vin.

Petru Hadârcă ne va citi din În gura foametei, vor vorbi Dumitru Crudu, Octavian Țâcu, Ion Xenofontov, Moni și eu.

Tot azi vor fi premiați Vladimir Lorcenkov, Ion Buzu și Dumitru Crudu.

Vă așteptăm!

Mihnea Blidariu, care...

Îl admir pe Mihnea Blidariu pentru energia lui, pentru motorul ce-i funcționează impecabil, de neoprit. Da, Mihnea e ăla de la Luna Amară, ăla care e pe baricade, ăla care Protestează Pentru Roșia Montană, care Ocupă Continentalul, ăla Cărat în dubă, ăla Care Scrie cărți faine de poezie și romane. E o mare bucurie  să-ți fie prieten Mihnea.

Antonia, nepoata noastră care a făcut zilele astea 11 ani, ți-a făcut un portret. A intrat în Dați foc la cărți, alături de textul ăsta, care n-are nici o legătură cu tine :)

La mulți ani, Mihnea!

Neagu Djuvara

La mulți ani! & un portret de la Antonia.

Blestemați sau Satana textualistă

Blestemați este un roman-basm postmodernist, bine închegat, coerent, pe care l-aș recomanda și adolescenților, să-l citească nu pe ascuns, chiar dacă e scris de Chuck Palahniuk.

Naratoarea romanului e Madison Spencer, o fetiță grasă, de 13 ani, ascultătoare, banală, moartă – chiar și faptul că e fiica unor actori celebri este o banalitate. Textul e o confesiune lui Satan, care se vrea însă și autorul textului – deci românescul Satana i se potrivește de minune, iar confesiunea adresată Satanei poate fi citită și ca o confesiune a Satanei.

Madison Spencer a ajuns în iad după o supradoză de iarbă, fiind strangulată într-un joc erotic de fratele său vitreg cu o fâșie de prezervative Hello Kitty.

În romanul lui Palahniuk, în care Satana este ori un taximetrist cu ochi de capră sau o fetiță grasă de 13 ani – iadul nu e chiar așa de negru cum pare. În el se ajunge foarte ușor, e destul să tragi pârțuri în lift, să arunci mucuri de țigară pe jos sau să-ți faci plinul mașinii mai mult de 500 de ori în viață. Iadul este ca lumea, este poate mai cool și mai updatat. Personajele nu prea știu de ce au ajuns acolo sau nu vor să recunoască. Totul se mișcă înainte, cu intenții bune. Nu degeaba e locuit de foști zei, îngeri, pe lângă oameni. Toți ar fi putut fi în rai. Doar că au călcat pe bec, întâmplător au greșit. De fapt lumea și iadul fac împreună o clepsidră la Palahniuk, flegmele, secrețiile, unghiile... – trec armonios dintr-o parte în alta.

„Copertele” de basm îi dau un farmec aparte romanului, cele textualiste și livrești îl apropie de realitate și dau o altă cheie de lectură. Fiind un roman de-al lui Palahniuk, cred că este inutil să mai spun că volumul e  îmbibat de umor negru, sarcasm, satiră. În  Blestemați chiar și Satana vă poate spune: aveți grijă de sufletele voastre - când salvați  planeta, când faceci baluri de caritate ipocrite, înecate în alcool și gustări. O fetiță grasă și moartă vă așteaptă și vă spune: Bine ați venit!

*Chuck Palahniuk, Blestemați, Ed. Polirom, Iași, 2012 . Traducere de Vlad Pojoga

Portret de Antonia

Cornel Ungureanu

Domnule Cornel Ungureanu,
basarabenii și bănățenii vă urează La mulți ani!

PS: Portret de Antonia :)

Ion Negoițescu, Antonia și un mesaj pentru Jacob

Antonia desenează în continuare. Uite-l și pe Ion Negoițescu:

Dar Jacob ce monstruleți mai desenează?  întreabă Antonia :)

citesc pe budă ca Henry Miller

citesc pe budă
ca Henry Miller

pe uşa budei tot felul
de porcării de la
I.L.R. până la L.R.C.

citesc: oclusive: b, p, d, t, g, k, m, n (8)

citesc pe budă şi mă tâmpesc

citesc: Notă: La m, n aerul trece prin cavitatea nazală, dar articularea se face tot în gură

PS: Dacă tot m-a pomenit Gheorghe Erizanu în același context cu Henry Miller...

Poemul săptămânii în Dilema Veche e alt text din Dați foc la cărți. În cel mai recent număr Steaua, puteți citi și o cronică la Sagarmatha și Dați foc la cărți de Marius Conkan.

PPS: Portret de Antonia, inclus în Dați foc la cărți.

Motherfucker, ești terminat!

haiku

"motherfucker, ești terminat!" îmi strigă
unul din ei.
în sfârșit, cineva are dreptate.

E un haiku de Ion Buzu, pe care vineri îl puteți auzi aici:

O să puteți și cumpăra proaspătul volum 3ml de Konfidor.

Pagina event-ului pe fb.

PS: Portret de Antonia, desigur. Acum un an sau doi, când Buzu era o speranță :) Ah, și Buzu îmbătânește! Mă duc să plâng!

Vladimir Lorcenkov

Vladimir Lorcenkov este surpriza mare a literaturii contemporane ruse. Locuiește în Chișinău. În cel mai recent Punkt (Glamour vs Hardcore) găsiți cu el un interviu. Dacă vreți să vă scandalizați - citiți-l. Dacă vă place armonia nimicului - nu citiți în general nimic.

Antonia nu l-a putut ignora pe Vladimir și i-a făcut un portret.

PS: Pe blogul Republicii găsiți câteva înregistări cu lectura scriitorului.

Paul Goma

Paul Goma a primit azi cetățenia moldovenească. Cel puțin așa zice presa din Moldova, dar a mai zis-o de câteva ori aiurea...

O altă veste îmbucurătoare pentru noi e că Paul Goma s-ar muta la Chișinău, unde ar conduce Centru de studiu al comunismului. Cu tot egoismul meu (clar că aș vrea ca Paul Goma să locuiască la Chișinău), nu știu dacă îi doresc așa ceva. Toată Moldova e un mare muzeu al comunismului, un muzeu extrem de animat, iar ca să-l conducă, Goma ar trebui să devină președinte al țării. Uniunea Scriitorilor... ce îi poate da? Eu cred că nimic, din păcate... Deși i-ar putea da afară pe lăutarii cu carnet de partid, ar fi ceva, dar asta e SF.

Mai poate fi Moldova acasă pentru Paul Goma? Nu știu. Nu prea cred. Goma nu e un personaj care va sta cuminte când va fi lăudat, când i se vor da flori, i se vor citi poezii romantice și va fi aplaudat de poeți bețivani pe terasa Uniunii Scriitorilor. Dacă era așa, nu ajungea nici în România.

Apropo, oricum, acordarea cetățeniei moldovenești este un mare plus pentru politicienii moldoveni și Uniunea Scriitorilor din Moldova.

Iar România... Iar România? Iar România roșește. Sau ar trebui.

PS: Desen de Antonia, ce se regăsește și în Dați foc la cărți.

Fundoianu

Benjamin Fundoianu (1898, Iaşi - 1944, Auschwitz)

Ce simplu...

Ce simplu e amurgul acesta de sfîrşit
de toamnă ! Boi, pe dealuri, duc arătura-n vid.
Septembre strînge-n doniţi strugurii toţi din toamnă,
şi-n tălpile-i desculţe îi calcă sus, în cramă.
Ploaia veni cu sînge şi cu furnici, din Sud ;
cîte-un pîndar împuşcă tăcerea ca un surd,
şi liniştea s-adună din mii de cioburi sparte.
O fată, ici, în cîmpuri, a adormit pe spate,
şi-acum o duc ţăranii pe umeri,
pe sicriu
un clopot îşi desfoaie buchetul arămiu,
să prelungească parcă amiaza din vecerne ;
e miros tare umed din fînuri ; e devreme,
şi-i lîngă raclă bine oriunde te întorci.
Ca totdeauna , viaţa-i cu garduri şi cu porci,
cu vişini şi neveste care au ţîţa seacă.
În anotimp, simţi pasul lui Dumnezeu cum calcă
şi numără pe mînă cîştigul din fîneţi :
mălai e pentru oameni şi mei pentru stigleţi.
Cirezi halucinate mugesc pe după vie ;
femei goale, în lanuri, au pielea pămîntie,
şi ai putea pămîntul în pielea lor să-l ai.
Un popă - poate Naiba - cu mintea spre mălai,
peste sicriu, cu braţul întins, blagosloveşte.
Din curba lui, pămîntul s-a-ntins, se umflă, creşte,
şi cheamă către dînsul oamenii de noroi.
Şi oamenii se culcă cu sufletu-n noroi,
îl scuipă, îl sărută, îl blastămă, îl iartă -

şi bulgării de noapte se prăbuşesc pe moartă.

(1918)

PS: Portret de Antonia. Din unul dintre cele mai bune volume de poezie românească - Priveliști (1930). O ediție frumoasă a lui Fundoianu a apărut la Cartier, Versuri, în colecția Poesis, dar cred că tirajul e epuizat. Am și o ediție bilingvă a Priveliști-lor de la Paralela 45.  

Octavian Soviany văzut de Antonia

Și, da, știu, nepoata noastră e cea mai tare portretistă de scriitori :)

Goanga și autorul ei

Nepotul nostru, Jacob Gaull, a împlinit 5 ani. El mi-a făcut desenul (Goanga) de pe coperta a 4-a pentru Dați foc la cărți. Coperta a 4-a la 4 ani, eu zic că e bine :) 

La mulți ani, Jacobel!

Al treilea frate Strugatski :)

Așa l-a "numit" V. Leac pe Cosmin Perța. Portretul e din Dați foc la cărți, de Antonia :)

Despre Teofil și Câinele de lemn puteți citi aici

Crăciun fericit!

Poker la o masă fără picioare

Poker, romanul câștigător al concursului de debut al editurii Cartea Românească, ediția 2010, ne arată o lume opacă, ce funcționează mai mult din inerție.
O lume a tinerilor născuți cam în timpul Revoluției, asta explicând cumva lipsa idealurilor și a „ideilor mărețe” (să devii cosmonaut sau măcar președinte de colhoz).

Personajul principal e și narator, vorbește despre oamenii de 27 de ani ca despre bătrâni, ceea ce e destul de uluitor. Studii pentru un job, job pentru bani, afaceri sau jocuri de noroc tot pentru asta. Lumea fizică a tinerilor pare a fi compusă din apartamente mici, izolate, de spațiul din mașini și maximum de expunere în societate sunt cluburile și sălile cu jocuri de noroc. Nici vorbă de Dumnezeu, chiar și dragostea nu e cool deloc. Jocurile de noroc, de care sunt împătimiți tinerii, sunt în virtual, foarte rar au loc pe bune. Realitatea tinerilor nu pare să aibă un suport real și tot ce e real îi face să se comporte caraghios, ca niște copii ce nu au învățat încă să meargă.

Singurele sclipiri ale tânărului din Poker sunt literatura (care e oricum mai aproape de virtual, deși la un moment dat Ioan Es. Pop pare să se contureze ca personaj real) și dragostea, care îl tulbură, îl fac caraghios și... mai uman.  

Poker e bine scris, așa că sunt curios să văd ce proză va scrie în continuare Bogdan Coșa, pe lângă volumul de poezie, la care am înțeles că lucrează acum. Cu Poker Bogdan a câștigat și Premiul Tiuk pentru debut în 2011.

*Bogdan Coșa, Poker, Editura Cartea Românească, București, 2012

* portretul e executat de Antonia și face parte din cele 31 de portrete din Dați foc la cărți :)

Carte plante de Janeta Palii

Cine a spus că noile generații nu-s interesate de cărțile tradiționale, pe hârtie? Nu-i adevărat! Mai sus aveți dovada! O carte într-un singur exemplar de Janeta Palii, pe care am câștigat-o la licitație sâmbăta trecută. Cum aș fi prea egoist s-o păstrez doar pentru mine, am postat-o aici.

Janeta a făcut-o în timp ce tatăl ei, Artemie, lucra la coperta Sagarmathei lui Moni. Cu așa tată, așa fiică!

Un desen, o lansare, un poem

Este portretul lui Dumitru Crudu făcut de Antonia. Poemul e din Eșarfe în cer, cartea lui Dumitru, care va fi lansată peste 2 ore.

Despre eveniment și despre carte aici