Cetăţenie pentru Moni Stănilă. Domnului Preşedinte, Nicolae Timofti

Anul trecut, pe 21 ianuarie, Dumitru Crudu a avut un editorial pe Moldova.org: Domnule Timofti, daţi-i cetăţenie poetei Moni Stănilă (http://www.moldova.org/domnule-timofti-dati-i-cetatenie-poetei-moni-stanila-234976-rom/ ). Dumitru Crudu spunea: “pentru mine a fost un şoc să aflu că poeta şi publicista Moni Stănilă nu are cetăţenie moldovenească. Ca un om naiv ce sunt, eu credeam că poeta este de mult cetăţeana Republicii Moldova. Dar nu e aşa. După părerea mea, domnul preşedinte Timofti ar trebui în regim de urgenţă să-i acorde cetăţenie poetei Moni Stănilă.”

Lucrurile păreau să se schimbe rapid, datorită textului lui Dumitru Crudu. Moni Stănilă a depus la Preşedinţie un dosar pentru acordarea cetăţeniei moldoveneşti. După un timp a fost sunată, să aducă un cazier românesc şi unul moldovenesc. Desigur că s-a grăbit să le facă şi să le aducă. I s-a spus să stea liniştită, că sunt doar nişte formalităţi. Şi de atunci stă liniştită, cazierele au expirat, nici un semn de la Preşedinţie, iar eu a trebuit să merg la reînnoirea actului de şedere temporară a soţiei în Moldova, ca să confirm în scris că sunt de acord. O formalitate, absurdă ce-i drept, că dacă n-aş fi fost de acord nu m-aş fi căsătorit.

Pentru dosarul depus la Preşedinţie au fost solicitate şi două scrisori de recomandare ale unor personalităţi din Moldova. Una a fost de la directorul Bibliotecii Naţionale, domnul Alexe Rău, cealaltă de la domnul Vladimir Beşleagă. Eu, ca soţ ce încearcă să fie responsabil, mă întreb: ce nu a fost cum trebuie în dosarul ajuns la Preşedinţie? Cred că nu e cazul să mă gândesc că personalităţile Alexe Rău şi Vladimir Beşleagă sunt prea puţin importante pentru R. Moldova. Cazierele – în regulă. Iar ce face Moni Stănilă în Moldova: fondatoare şi moderatoare a cenaclului Republica al Bibliotecii Naţionale, unde vin cei mai importanţi tineri (şi nu numai) scriitori din Moldova şi România; publicistă la Timpul; a publicat două cărţi de când e în Moldova; autorul mai multor proiecte literare prin care tinerii scriitori din Moldova au lansări şi lecturi în România, iar cei din România în Moldova.

Trebuie să recunosc că Moni face mai multe pentru literatura româna din Basarabia decât mine, deşi eu sunt cetăţean moldovean. Împotriva curentului, noi ne-am stabilit în Moldova. Nu e uşor să fii scriitor sau jurnalist în Moldova, dar nu enumăr motivele, pentru că-s evidente. Dacă nu ai cetăţenie moldovenească, rădăcinile ţi se tot rup, de fiecare dată când dai de birocraţie. De multe ori mă întreb şi eu de ce mai stăm în Moldova.

Domnule Preşedinte, daţi-i cetăţenie soţiei mele, Moni Stănilă. Cred că o merită mai mult decât mulţi cetăţeni moldoveni. Tot vorbim cu drag de România, aşteptăm să ne ajute, noi însă nu facem nimic. Dragostea nu are o singură direcţie. Podul de Flori nu poate exista dacă e cu sens unic. Puteţi considera acest text nu doar o „confirmare” că sunt de acord ca Moni să stea în Moldova, ci un act de responsabilitate.

(text apărut pe Moldova.org: http://www.moldova.org/alexandru-vakulovski-cetatenie-pentru-moni-stanila-domnului-presedinte-nicolae-timofti/ 

Paul Goma

Paul Goma a primit azi cetățenia moldovenească. Cel puțin așa zice presa din Moldova, dar a mai zis-o de câteva ori aiurea...

O altă veste îmbucurătoare pentru noi e că Paul Goma s-ar muta la Chișinău, unde ar conduce Centru de studiu al comunismului. Cu tot egoismul meu (clar că aș vrea ca Paul Goma să locuiască la Chișinău), nu știu dacă îi doresc așa ceva. Toată Moldova e un mare muzeu al comunismului, un muzeu extrem de animat, iar ca să-l conducă, Goma ar trebui să devină președinte al țării. Uniunea Scriitorilor... ce îi poate da? Eu cred că nimic, din păcate... Deși i-ar putea da afară pe lăutarii cu carnet de partid, ar fi ceva, dar asta e SF.

Mai poate fi Moldova acasă pentru Paul Goma? Nu știu. Nu prea cred. Goma nu e un personaj care va sta cuminte când va fi lăudat, când i se vor da flori, i se vor citi poezii romantice și va fi aplaudat de poeți bețivani pe terasa Uniunii Scriitorilor. Dacă era așa, nu ajungea nici în România.

Apropo, oricum, acordarea cetățeniei moldovenești este un mare plus pentru politicienii moldoveni și Uniunea Scriitorilor din Moldova.

Iar România... Iar România? Iar România roșește. Sau ar trebui.

PS: Desen de Antonia, ce se regăsește și în Dați foc la cărți.

În Europa fără ouă sau cum am primit cetăţenia română

Vameşii de la Albiţa m-au luminat la ultima trecere a graniţei. S-au luat de mine că de fapt mai am interdicţie în România, deşi sunt cetăţean român. Mi-au explicat că am primit cetăţenia "din greşeală". Şi eu credeam, ca şi voi, că în urma petiţiei făcute de Mugur şi în urma susţinerii pe care am avut-o din partea revistelor şi a sutelor de bloguri care au scris despre "caz".

Am mai aflat şi alt amănunt de la un domn care răscolea prin bagaje cu şuribelniţa: "n-ai voie să intri în Europa cu ouă".

E bine de ştiut că tot ce se întâmplă bun în România nu e din cauza oamenilor, ci "din greşeală".

Lansare, happening, petiţie - La Plic!

Sâmbătă, la biblioteca B.P. Hasdeu, s-a lansat nr. 6 al Revistei La Plic. A ieşit un happening fain, pentru că nimeni nu a vorbit pompos, aşa cum se întâmplă la lansări obişnuite. Fiecare a citit câte-un fragment scurt, s-a râs - pentru că aveai impresia că se citeşte câte-un vers dintr-un poem bine închegat. După care ne-am uitat la nişte scurt-metraje ale unor regizori polonezi (prezenţi în bibliotecă).

În altă ordine - s-ar putea să fi lansat penultimul număr al revistei. Pentru că ICR nu mai vrea s-o finanţeze. Finanţează în schimb alte 7 reviste din Moldova - dintre care de jumătate n-a auzit nimeni. Plus că au câştigat la categorii la care nu aveau ce căuta. Am tot auzit zilele astea vorbindu-se de spălare de bani la ICR. Şi de cumătrism (un nou-vechi curent "cultural" românesc). Aşa să fie?

Mie o petiţie mi-a schimbat viaţa. Am devenit (şi pentru stat) cetăţean român. Puţini credeau că e posibil. Şi nu a fost uşor - dar până la urmă pot circula liber (chiar dacă am rămas în Chişinău).

Dacă simţiţi că e ceva putred la ICR, că Revista La Plic merită să existe - citiţi şi semnaţi PETIŢIA.

M-am născut. Ca român recunoscut de România sau pedeapsă pentru Mugur

Azi Mugur mi-a luat certificatul de naștere.

Pare cumva și trist. Nu știu de ce.

Ba știu.

Basarabia nu are certificat de naștere românesc. Mama mea nu are certificat de naștere românesc.

L-a scos Mugur, pentru că io-s deja la Chișinău. Și pentru că e omul care s-a zbătut cel mai mult pentru cetățenia mea. Bănuiesc că pe certificat ar fi semnat cineva și că are și o ștampilă. Mi-ar fi plăcut să fie semnătura lui Mugur și ca ștampilă - http://mugurgrosu.blogspot.com/.

Ca pedeapsă, l-am luat pe Mugur de naș:)

Am naș tare, nu?


Foto m.vklvsk

Statul nu suntem noi (jurnal patriotic)

După exact jumate din termenul interdicţiei de-a intra pe teritoriul României – după un an şi trei luni, din cei doi ani jumate – am pus piciorul în România.

Asta se datorează în primul rând lui Mugur Grosu şi tuturor celor care au scris şi semnat numeroase petiţii ca eu să primesc cetăţenia română. Le mulţumesc mult şi vreau să spun că ei sunt patrioţii adevăraţi – nu Băsescu, Boc sau politicienii moldoveni.

Sibiu, Deva, Timişoara, Tomeşti, Braşov...
(Foto Moni Stănilă, io, m.vklvsk)

Continuare în următorul nr. al Revistei La Plic

La revedere, România!

Am reuşit, în sfârşit să trec graniţa României.

Şi... la revedere. Cred că am să am o experienţă interesantă în Spania, la căpşuni.

Unde voi ajunge mai prin tiruri, mai pe jos, fentând graniţele prin păduri.

Prima dată în România după expulzare?

Un Cristian m-a invitat la Colocviul Tinerilor Scriitori de la Alba Iulia.

Chiar dacă am depus Jurământul de credinţă faţă de România, în afară de o hârtie galbenă - nu am nici un act românesc. Nu că acum nu m-ar interesa - doar că birocraţia românească nu se opreşte odată cu jurământul.

Acum aştept-aştept-aştept adeverinţa de naştere.

Ca cetăţean moldovean mai am interdicţie de-a intra pe teritoriul României. Fain, nu?

Normal ar trebui să pot intra cu titlu de călătorie şi cu dovada de cetăţenie. Dar e vorba de România şi de Moldova. Şi de fraţi. Aşa că nu se ştie.

Credeţi că o să intru în România? O să mă "lase"? :d

P.S.: Poza de pe pagina Colocviului e de Dogmatistă

Hände hoch! la Marşul Cânepei

(atenţie la minutul 2:50)

Încep să înţeleg expresia "a te da cu curu' la gard".

Aşa a făcut Alexandru Mureşan, "însărcinatul cu afaceri al României la Chişinău" la Marşul Cânepei.

Mult mai cu coaie a fost atunci când m-a chemat în batjocură la Ambasadă, ca să-l pună pe altul să mă "gruzească", transmiţându-mi "să mă prezint" a doua zi. Şi a doua zi, după ce a înţeles că nu mă sensibilizează cu discuţia despre Cluj. Şi chiar dacă mă "sensibilizează" oricum n-o să scriu autodenunţuri şi laude Consulatului pentru "mizeria de presă din România".

Deşi vorbea atunci româna, mie mi se părea că vorbeşte totuşi în germană:)

A confirmat asta şi la Marşul Cânepei.

O întrebare: oare ce "afacere" e cetăţenia mea? Doar domnul Mureşan e "însărcinatul cu afaceri al României"?!

E o enigmă! Câtă poezie la Ambasada României!

P.S.: Mersi Fix şi Oleg Brega pentru video.

"cazu meu" la Cârcotaşi

Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro

Alexandru Mureşan la Marşul Cânepei din Chişinău sau Limba Germană la Ambasada României din Chişinău

Dacă dai o căutare pe google cu Alexandru Mureşan, vezi: „Penalul de la APIA, A.M., protejat de PN-L…”, „A.M. a votat de 4 ori…”,  „Alexandru Muresan e singurul autopsier pe trei spitale din Cluj-Napoca...”, „Auto second hand vanzatorul Alexandru Muresan” etc.

În primele pagini doar o dată apare persoana la care vroiam să ajung: „... Însărcinatul cu afaceri al României la Chişinău, Alexandru Mureşan, a declarat, luni, pentru…”

Acest domn, care era prezentat de alţii drept ambasador al României la Chişinău, apoi însărcinat cu afaceri… m-a chemat la un moment dat la Ambasada României, unde împreună cu consulul (Radu Bajenaru) mă convingeau să scriu că nu am avut nici o problemă cu Consulatul României de la Chişinău, că nu mi s-a spus să dau cererea pentru consul „pe sub fustă” etc. Că doar cum să-mi dea „ei” cetăţenie şi tot „ei” să pice prost…

Ei bine, nu despre asta vroiam să scriu.

Vroiam să scriu că la un moment dat, de 1 mai, pe la Marşul Cânepei din Chişinău am văzut o faţă cunoscută. Era chiar Alexandru Mureşan! Deghizat în moldovean.

Costum sport şi şapcă. Fix i-a întins microfonul şi l-a întrebat ce părere are despre legalizarea cânepei. Poate că era normal să răspundă că n-are chef de aşa ceva… Că nu-l interesează. Asta dacă vroia să treacă neobservat.

Dar domnul Mureşan (care a vorbit la bustul lui Stănescu în timpul festivalului „internaţional” N. Stănescu) a răspuns… în germană!

Acum înţeleg de ce lucrurile merg atât de prost la Consulatul şi la Ambasada României din Chişinău. Se vorbeşte cu românii din Moldova în germană!

P. S. Deşi am jurat deja credinţă României, Mugur, Moni, Dan Iancu, Mihai şi ceilalţi care au cerut demisia personalului de la Ambasadă încă primesc răspunsuri legate de „soluţionarea” cazului…

ca-cetăţean...

...moldovean aveam interdicţie pe teritoriul României. În teritoriul României intră şi ambasada şi consulatul. Şi am intrat, cu toată interdicţia mea.

Cine ar trebui pedepsit? Eu sau "ei"? Ştiu că România e tare la amenzi, interdicţii şi literatură.

Mă duc să mă denunţ.

Cine merită cetăţenia română? Ce ar spune bunelul meu la 87 de ani?

Nu, n-am uitat de problema cetăţeniei române, chiar dacă am devenit între timp „român cu acte în regulă”. Şi încă am multe de spus şi de scris despre asta. Şi o voi face treptat.

Când am depus Jurământul de credinţă, am observat în mulţime o faţă cunoscută. Era o profesoară din Antoneşti. Nu-i doresc nimănui să treacă prin ce a trecut ea.

Ştiţi cât e taxa pentru un moldovean ca să ajungă „la Italia” sau în alte ţări occidentale? 4000 de euro. Şi nici o garanţie. Pentru că oamenii sunt duşi cu microbuzele şi prin locurile unde nici câinii nu pot trece ei merg pe jos. Totul pentru a ajunge să lucreze la negru.

Dacă sunt prinşi – nu-şi mai recuperează banii. Eventual stau la închisoare în ţara unde au fost capturaţi, li se mai pune o amendă usturătoare şi dup-aia ajung din nou în Moldova. Unii dintre ei mai cad pe drum – îşi găsesc moartea prin locuri ale nimănui.

Ei bine, profesoara de care vorbesc nu o dată a plecat la muncă aşa. Şi nu o dată a fost prinsă. A şi fost închisă pentru asta. Dar oricum a plecat din nou. Pentru a face un ban pentru copiii ei. Ca ei să aibă un viitor.

Părinţii ei erau cetăţeni români. Şi atunci ce citesc eu pe anumite situri? Că astfel de oameni care vor cetăţenia română pentru a merge la muncă nu ar merita-o. Să mori tu! Atunci ce facem, le luăm cetăţenia la toţi românii care au mers la muncă în străinătate?

Basarabenii sunt români, români „cedaţi” de România. Nu doar că ar trebui să primească automat cetăţenia, ci România ar trebui să-şi ceară scuze pentru că i-a abandonat.

M-am bucurat mult când am văzut profesoara la jurământ. Acum nu va mai trebui să dea 4000 de euro la fiecare plecare în Italia. Atât a dat şi vara asta când copiii ei au nimerit în accident şi a trebuit să se întoarcă…

Oare ce-ar spune bunicul meu, cetăţean român care s-a trezit părăsit de România în gura câinilor sovietici? Că azi, din nou, statul român îşi bate joc de românii din Moldova? Azi ar fi împlinit 87 de ani.

Oare la porţile raiului Sfântul Petru i-a cerut legitimaţia de şedere temporară? Viză? Cetăţenie?

P.S.: Apropo, mai e mult până la a fi "român cu acte în regulă". Am doar o hârtie galbenă. Dar despre asta altă data.

O cetăţenie cât un Oscar sau Jurământ de credinţă

Ieri am depus Jurământul de credinţă faţă de România şi azi prima oară în viaţă am avut o dimineaţă de român cu acte în regulă.

Această dimineaţă probabil n-ar fi venit niciodată dacă nu eraţi voi, cei ce aţi semnat petiţia pentru urgentarea acordării cetăţeniei. Dacă nu scriaţi pe bloguri, situri şi reviste.

La ambasada României am auzit: „Presa românească îmi provoacă greaţă. Scrie doar mizerii.” Mi-a părut rău că nu am la mine un reportofon. Dar oricum m-au controlat la intrare şi dacă aş fi avut riscam un dosar de spionaj. Asta îmi mai lipsea. Tovarăşii respectă legile, nu şi oamenii.

Ei vroiau să scriu că eu sunt vinovat de tot şi de toate, nu ei. Că ei au făcut atâta bine Moldovei. Şi acum din cauza mea se aruncă cu noroi în consulat. Bine – poftim: eu sunt vinovat că România a cedat Basarabia. Că noi, românii basarabeni, am fost făcuţi cadou. Vinovat că nu mi-am vizat actele la timp. Dar oare nu am plătit pentru asta? Şi oare nu e absurd? Pentru că s-au scurs nişte ani de când aşteptam cetăţenia ca pe venirea lui Mesia…

Singur nu aş fi reuşit niciodată să devin cetăţean român. Cetăţenia mea e câştigată de voi – de Mugur Grosu, dirijorul principal şi toţi-toţi-toţi care v-aţi indignat, aţi scris şi uneori aţi preferat să luaţi asupra voastră umilinţa pe care o simţeam eu. Ar fi meritat să jur în faţa voastră.

Ar mai fi multe de spus. Dar nu m-aş mai opri din scris dacă aş povesti tot. Într-o zi poate că voi face asta. Nu voi scrie pe carte SF. Şi o voi dedica vouă. Celor care mi-aţi dat cetăţenia.

Mulţumesc mult! Este victoria voastră. De fapt, a noastră!

P.S.: Numele meu era adăugat cu pixul la sfârşitul listei celor care trebuiau să jure. L-aţi adăugat voi!

Urmează legalizarea a ceea ce sunt

Invitaţie la Jurământ de credinţă

22 februarie, 2010, Ambasada României la Chişinău, ora 13.00

Sunt chemat pe 22 februarie la Bucureşti ca să depun jurământul de credinţă faţă de România. România mă invită, dar consulatul României de la Chişinău nu-mi acordă viză pentru România.

Cât de departe poate merge absurdul? Mâine, 22 februarie, 2010, voi vedea. Voi merge la Ambasada României de la Chişinău (teritoriul României) – să cer să mă lase să depun jurământul.

M-aţi chemat? Eu vin!

Adresa Ambasadei: Chişinău, str. Bucureşti, nr. 66/1

şi de la Mihai:

Radio Guerrilla,
Războiul Sfîrşitului Săptămînii
cu Iulian Tănase & Mitoş Micleuşanu,
de la 20 la 22,
azi - despre problema bizară a cetăţeniei române a scriitorului român Alexandru Vakulovski.

Citez de pe blogul lui Iulian Tănase:

"Declarăm Război României

Să facem un Război pentru prietenul nostru Alexandru Vakulovski. În seara asta, la Radio Guerrilla, de la ora 20. Îi invit pe toţi prietenii lui Sandu care sînt pe recepţie să sune la radio şi să vorbim despre bătaia de joc pe care o practică imbecilul stat român.
Ca bibliografie, vă recomand următoarele lecturi: asta şi asta".

Emisiunea poate fi urmărită şi pe internet, live, aici:
http://radioguerrilla.ro/show.php?id=3

Şerban Foarţă

A.V.: Îi mulţumesc mult Maestrului Şerban Foarţă pentru acest text şi pentru susţinere.

A fi sau a nu fi român?

Tatăl meu mi-a fost profesor de română. Româna – limbă maternă, nu limbă străină, văd că deja trebuie să menţionez asta, dacă sunt basarabean. De mic tata ne-a băgat în cap că trebuie să fim mândri că suntem români. Simţeam asta şi mi se părea normal.

Dar în ultima perioadă am început să am dubii. Sunt român. Sunt român… Sunt român? Nu că aş fi înnebunit eu, dar Statul Român îşi bate joc de naţionalitatea mea, de mine ca român. Şi nu doar de mine. De majoritatea moldovenilor.

Probabil că aţi auzit de expulzarea mea din România. Alt semn de iubire din partea Patriei. Pe 13 februarie mi-a venit o scrisoare de la Direcţia Cetăţenie că pe 22 februarie trebuie să depun jurământul de credinţă!

Normal că m-am bucurat. Luni, pe 15 februarie, am depus actele pentru viză. Am fost extrem de mirat că nu au apărut complicaţii, totul a mers ca pe roate. Eram liniştit, citisem: „Consulatul vă va elibera, în regim de urgenţă, o viză cu mai multe intrări cu care veţi putea circula în România timp un an.” Mi-au spus să revin azi, pe 19.

Şi a început circul. De la ghişeu, pur şi simplu s-a aruncat în gloată paşaportul meu cu refuzul pentru viză. Fără nici o explicaţie. Mi-am adus scrisoarea de la Direcţia Cetăţenie şi iar în rând. La intrare, un domn mă trimite amabil la ghişeul de informaţii. Ghişeu, frumos spus. E doar o gaură în care bagi acte (deşi pare creată pentru plic) şi un geam opac. Din când în când se aude încet o voce, dacă are chef. Ai senzaţia că vorbeşti cu pereţii.

Râzând, vocea îmi spune că nu am cum să intru în România, pentru că mai e valabilă interdicţia. Şi atunci cum depun jurământul de credinţă României la Bucureşti? Tot râzând îmi spune că nu am cum. Dar dacă tot insist, pot să corespondez cu Ministerul Justiţiei. Nu vrea să mă programeze la consul.

Văd cum jurământul de la Bucureşti îmi trece printre degete… Scriu o cerere pentru consul. Mă gândesc că sunt obligaţi măcar să o ia, dacă nu mă primesc în audienţă. Nici vorbă! Iar fac mişto de mine, după ce vocea dispare vreo 10-15 minute. Nu poate lua cererea. Doar ea mi-a spus tot, nu e nevoie nici de consul, nici de cerere.

Încerc la intrare. De data aceasta o voce de domn mă trimite iar la informaţii. Nu vrea să ia cererea şi moare de râs de situaţia mea. Păi cum să-i dau cererea consulului? „Poate cumva pe sub fustă” – îmi răspunde angajatul Consulatului României de la Chişinău. Ce e de făcut? „Nimic.”

Dacă în 30 de zile nu depun jurământul – adio cetăţenie română, aşa spune legea. A început numărătoarea inversă. Şi pe zi ce trece simt scuipatul pe naţionalitatea mea – română. Şi nu scuipă ruşii, nici găgăuzii, nici ungurii – scuipă autorităţile române.

Şi mi-e jenă de toţi acei oameni care au semnat petiţia pentru acordarea cetăţeniei… Autorităţile române acum nu scuipă doar pe mine, ci şi pe ei. Cât ţine România la oamenii de cultură? Nu ţine nici la românii „ei”, nici la românii „străini”…


P.S.: Mersi Mugur Grosu, Dan Iancu şi toţi cei care reacţionează mai repede decât mine.

Un jurământ de credinţă cât un divorţ

Sunteţi cretini?

Alexandru Vakulovski nu merită să fie român

"şerban foarţă a concluzionat ieri: nici dacă semna arghezi nu s-ar fi sinchisit nebunii care ne conduc.",

nu închideţi ochii...

penibil

Eu, cetăţean al Absurdistanului...

A fi sau a nu fi... român

Trimite Doamne...

Pentru scriitorul...

Mesaj vizual

Şerban Tomşa

Joacă penibilă de-a cetăţenia

Alte zece soluţii...

Zece motive...

Cazul Vakulovski...

Declarăm război României

Reţeaua literară

A fi sau a nu...

Mobilizare generală

Şi românii pot fi solidari

Europa e pt visatori...

Scandal!...

Astazi ar trebui...

interviu fdl


Miruna Vlada: Război pentru Alexandru Vakulovski

Dan Iancu: Scrieţi-le, nu-i înjuraţi

un cristian: http://miculftiriadi.wordpress.com/2010/02/22/ce-poti-face-cand-ajungi-in-ringul-prostiei/

Şerban Tomşa: Alexandru Vakulovski este fratele nostru

Mugur Grosu: http://mugurgrosu.blogspot.com/2010/02/faceti-curat-la-serviciul-consular-de.html

Sorin Dinco: http://st-dinco.blogspot.com/2010/02/i-am-scris-lui-traian-basescu-mi-e.html

Radu Vancu: http://raduvancu.unspe.com/2010/02/cetatean-de-onoare-al-literaturii.html

ariergarda şi şerban foarţă...

so....

vakulovski este asteptat....

azi la bucureşti, mâine iar poveşti?

vklvsk urma...

vklvsk si cetatenia

Vă prefaceţi că nu ştiţi...

Până şi proştii râd...

Vklvsk şi absurdul...

Ce poate fi mai blând...

Moni Stănilă: dedicaţie specială!!! plus informaţii noi!

Florin Caragiu: Despre o invitaţie redusă la absurd şi demnitatea umană

AntonescU


http://blog.egophobia.ro/

George Damian: http://www.ziuaveche.ro/externe/945-teatrul-absurdului-continua-in-cazul-vakulovski

Iulian Tănase în "Academia Caţavencu" de azi (încă nu e pe net), dar e la Dan Iancu

Istodor, interviu live: http://istodor.catavencu.ro/2010/02/24/alexandru-vakulovski-in-direct-pe-blogul-istodor/comment-page-3/

Mihnea Blidariu/Luna Amară: http://blog.luna-amara.ro/2010/02/statul-roman-vs-alexandru-vakulovski-din-nou/

E-Opinii: http://e-opinii.ro/2010/02/24/alexandru-vakulovski-oprit-sa-vina-in-romania-de-functionari-de-doua-parale-muritttttttiiiiii/

Gabriel Daliş: Alături de Alexandru Vakulovski

Ion Grosu Porţia de absurd

Pavel Păduraru/Timpul: http://www.timpul.md/article/2010/02/24/6895

(în) sfârşit?

se poate?

Mugur Grosu: http://mugurgrosu.blogspot.com/2010/02/sa-ne-bucuram-pentru-cetateanul-sisif.html

Mircea Ţuglea: http://mircea-tuglea.blogspot.com/2010/02/cel-mai-nou-nascut-roman.html

Un Cristian: http://miculftiriadi.wordpress.com/2010/02/25/victoria-lui-sandu/

Violeta Pavelescu: http://www.cugetliber.ro/1267135200/articol/57259/scriitorul-interzis-alexandru-vakulovski-a-depus-juramantul-de-credinta-fata-de-/

Mihail Vakulovski Sfârşit?

Istodor: http://istodor.catavencu.ro/2010/02/28/alexandru-vakulovski-este-cetatean-roman-cu-acte/

Octavian Soviany: http://octaviansoviany.wordpress.com/2010/03/01/alexandru-vakulovski-poetul-cetatean/

Fanu Uitarea României

nicolle daliss martie cu bucurii

george asztalos Vakulovski: român oficial. zis şi interzis

9am Tot mai mulţi străini...

Aproape român

Am primit nişte veşti de la Mugur Grosu.

A scris în revista Vip un text foarte mişto despre cetăţenia mea.

Cică dosarul meu pentru cetăţenie ar fi aprobat încă din august, doar că mai trebuie o singură semnătură. A ministrului Justiţiei.

Mai multe pe blogul lui Mugur, căruia îi sunt foarte recunoscător-dator.