Aici găsiți Moartea unui poem în română.
Se afișează postările cu eticheta suedia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta suedia. Afișați toate postările
miercuri, 15 iulie 2015
En dikts död / Moartea unui poem
Linn Hansén a publicat Moartea unui poem în revista din Göteborg, Glänta. Revista arată excepțional de bine. Poemul este tradus în suedeză de Johannes Anyuru. Este o bucurie pentru mine, mai ales că Linn și Johannes sunt doi poeți foarte buni. Vă mulțumesc și vă îmbrățișez!
joi, 14 aprilie 2011
"Structura te" sau evadarea de pe insula Biskops Arno, poze pentru toată lumea
Frigul şi lipsa magazinelor au fost nişte lucruri care ne-au lovit imediat ce am ajuns în Biskops Arno. Şi ultima masă la 5. A fost, până la urmă, doar o sperietură de bun venit, pentru că ni s-au dat două calorifere, multe pături şi ne-am obişnuit rapid cu programul, adică n-am mai avut nevoie de altceva.
Trebuia să alegem pe cine traducem. Doar eu şi Johannes Anyuru n-am făcut asta, aşa că, logic, ne-am tradus reciproc. Şi am avut mare noroc. Dintre scriitorii suedezi m-am simţit cel mai aproape pe poezia lui Johannes, ba chiar am avut lucruri de învăţat de la el. Cred că Johannes e un poet care ar putea fi tradus din suedeză în suedeză:) Tatăl lui a fost aviator de armată în Uganda şi a rămas în Suedia după ce s-a căsătorit cu mama lui Johannes.
Dacă Doina Ioanid avea deja tradus tot şi ceilalţi erau la finalizarea traducerilor - eu am primit textele lui Johannes abia a doua zi la Biskops Arno. Pentru finalizarea traducerii au fost esenţiale discuţiile cu Johannes, care a explicat atât cum sună în suedeză, cât şi ce vrea el să transmită.
La sfârşitul workshop-ului, Johannes o rupea româneşte, ceea ce mi s-a părut foarte haios. L-am ajutat şi noi, dar şi ultimul album al lui Cheloo, primit de la Răzvan. Johannes a inventat o limbă nouă, când credea că vorbeşte româneşte. "Structura te", de exemplu, a devenit o expresie pentru căsuţa în care am fost cazaţi.
De "structura te" ne-a fost dor imediat ce am ajuns în Sockholm. Insula Biskops Arno e extraordinar de frumosă - mi-am luat rămas bun de la ea pe 8 aprilie - când m-am plimbat vreo patru ore singur, nu neapărat pe cărările făcute de oameni. Şi e plină de poveşti frumoase. Mi-ar trebui foarte mult timp ca să le spun. Şi până la urmă n-aş reuşi.
În schimb am făcut mii de poze, cred. Pentru toată lumea.
***
Pentru Moni
Pentru Mugur:
Pentru Mihnea:
Pentru Gilda:
Pentru Mihai şi K:
Pentru mămica:
Pentru Scorchfield:
Pentru "structura te":
Pentru Fix şi Faust, sus:
Şi pentru toată lumea:
Trebuia să alegem pe cine traducem. Doar eu şi Johannes Anyuru n-am făcut asta, aşa că, logic, ne-am tradus reciproc. Şi am avut mare noroc. Dintre scriitorii suedezi m-am simţit cel mai aproape pe poezia lui Johannes, ba chiar am avut lucruri de învăţat de la el. Cred că Johannes e un poet care ar putea fi tradus din suedeză în suedeză:) Tatăl lui a fost aviator de armată în Uganda şi a rămas în Suedia după ce s-a căsătorit cu mama lui Johannes.
Dacă Doina Ioanid avea deja tradus tot şi ceilalţi erau la finalizarea traducerilor - eu am primit textele lui Johannes abia a doua zi la Biskops Arno. Pentru finalizarea traducerii au fost esenţiale discuţiile cu Johannes, care a explicat atât cum sună în suedeză, cât şi ce vrea el să transmită.
La sfârşitul workshop-ului, Johannes o rupea româneşte, ceea ce mi s-a părut foarte haios. L-am ajutat şi noi, dar şi ultimul album al lui Cheloo, primit de la Răzvan. Johannes a inventat o limbă nouă, când credea că vorbeşte româneşte. "Structura te", de exemplu, a devenit o expresie pentru căsuţa în care am fost cazaţi.
De "structura te" ne-a fost dor imediat ce am ajuns în Sockholm. Insula Biskops Arno e extraordinar de frumosă - mi-am luat rămas bun de la ea pe 8 aprilie - când m-am plimbat vreo patru ore singur, nu neapărat pe cărările făcute de oameni. Şi e plină de poveşti frumoase. Mi-ar trebui foarte mult timp ca să le spun. Şi până la urmă n-aş reuşi.
În schimb am făcut mii de poze, cred. Pentru toată lumea.
***
Pentru Moni
Pentru Mugur:
Pentru Mihnea:
Pentru Gilda:
Pentru Mihai şi K:
Pentru mămica:
Pentru Scorchfield:
Pentru "structura te":
Pentru Fix şi Faust, sus:
Şi pentru toată lumea:
duminică, 10 aprilie 2011
Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor
Peste câteva ore îmi încep drumul spre casă. A fost foarte mişto, dar de-abia aştept să pun piciorul în Chişinău. E mare lucru cuvântul ăsta "acasă".
miercuri, 6 aprilie 2011
Copaci muşchioşi, lectură suedeză pe insulă
Cea mai frumoasă pădure pe care am văzut-o până acum, a fost cea din jurul Tomeştiului. Ţara muşchilor - cum îi spun eu.
La Biskops Arno am fost uimit de frumuseţea pădurii suedeze şi a fascinanţilor ei copaci. Cum Moni a plecat azi din Tomeşti, îi dedic câteva poze, care au menirea să-i aline dorul:
***
Până să mă bag înapoi în pădure, postez câteva poze şi video de la lecturile de ieri. A fost foarte fain, dar nu mai am putere să povestesc. Au fost multe cuvinte. În engleză, română, suedeză, sârbă, norvegiană... Probabil o va face Răzvan.
(foto Răzvan Ţupa)
La Biskops Arno am fost uimit de frumuseţea pădurii suedeze şi a fascinanţilor ei copaci. Cum Moni a plecat azi din Tomeşti, îi dedic câteva poze, care au menirea să-i aline dorul:
***
Până să mă bag înapoi în pădure, postez câteva poze şi video de la lecturile de ieri. A fost foarte fain, dar nu mai am putere să povestesc. Au fost multe cuvinte. În engleză, română, suedeză, sârbă, norvegiană... Probabil o va face Răzvan.
(foto Răzvan Ţupa)
Labels:
Ann Hallstrӧm,
aura maru,
Biskops-Arnö,
copacul vieţii,
doina ioanid,
Johannes Anyuru,
lectură,
Linn Hansen,
moni stănilă,
Pär Thörn,
răzvan ţupa,
suedia
luni, 4 aprilie 2011
„Centrul este distrus”. Tineri poeţi suedezi
Ann Hallstrӧm a adus în holul casei unde am fost cazaţi în timpul workshop-ului de la Biskops-Arnö cartea Tineri poeţi suedezi. Un pod peste Europa. Deşi e apărută în 2005, a trebuit să vin în Suedia ca s-o găsesc. Cartea conţine traducerile lui Dan Shafran a patru poeţi suedezi: Ann Hallstrӧm, David Vikgren, Ida Bӧrjel şi Niklas Sӧderberg.
Textele din această antologie ale Annei Hallstrӧm ţin de călătoriile ei în Africa, unde scrisul probabil că a ajutat-o să reziste atrocităţilor cotidiene. Ann vede poezia acolo unde ea, în mod tradiţional, n-ar putea fi, acolo unde-s „puţine miracole”. Poezia ei e despre o lume a războiului, deloc feminină, însă unde un rol imens îl au contrastele. Umeraşe cu bikini sunt alături de case distruse şi de morţi, alături de copii „care ard în paradis”. Deasupra magazinelor bombardate tronează reclamă la Coca Cola. Nu lipsesc bisericile, însă „mă lupt cu Dumnezeu/ el ajunge la cel care luptă”. Într-o astfel de lume e prea mult să ai o inimă, iar dacă o ai ar trebui să o laşi să zboare – asta am simţit citind Inimă deschisă a Annei Hallstrӧm. Doina Ioanid îi traduce acum alte texte, de care sunt foarte curios.
Ordinea lui David Vikgren este o poezie a propriei corporalităţi extinse asupra universului. Şi corporalitatea trimite la boală, care trimite la moarte. Asta e ordinea („Investiţiile// umanitare de ieri au rezultat/ în 7 morţi”). Din care se desprinde şi limbajul: „Cuvântul rău are viaţă lungă.” Corpul este centrul, iar „centrul este distrus”.
Ida Bӧrjel în Sondă creează o istorie alternativă, personală. Poemele epice cad uneori din hazliu în absurd. La Ida Bӧrjel cel mai mult contează percepţia. Şi/sau „studierea” ei ce porneşte de la o afirmaţie, de exemplu în primul text Măsuri europene. O istorie cu carne şi sentimente: „Totul e trup şi soare”. Studierea percepţiei se face prin comparaţii între comportamentul oamenilor de diferite naţionalităţi. De la „istoriile personale universale” Ida Bӧrjel ajunge la „istoria cotidianului”. Ultimul poem (De ce mergem în cerc când suntem dezorientaţi) e o investigaţie seacă, jurnalistică, care ajunge, până la urmă la absurdul cotidianului.
Niklas Sӧderberg scrie o poezie „optzecistă”, foarte aproape de mai mulţi scriitori români. Limbajul ermetic, livrescul, textualismul – te fac să crezi că ai dat de un poet român, nu de unul suedez. El se ţine cu picioarele pe sintaxă, nu pe pământ.
Volumul are o prefaţă de Mircea Dinescu şi o postfaţă de Luminiţa Marcu. Dacă gasiţi cartea eu v-aş recomanda s-o citiţi. Merită. Mai ales pentru că poezia tânără nu e tradusă chiar atât de des. Ba din contra.
*Fundaţia pentru poezie „Mircea Dinescu”, Bucureşti, 2005
duminică, 3 aprilie 2011
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Lalele cu sare şi piper
Azi e ziua cumnatei mele. Câţiva ani în urmă i-am dedicat un text din Poezia punk. Îl reproduc aici:
Karminata
Karmina jurista lu’ Muşina unde ţi-e maşina?
Karminata supărata lăsata maşinata pi strata
Karmina ce va zice maşina
cu ce-l vei duce pe Muşina?
ce vei mai face cu maşina
dacă se strică şi Muşina…
Karmina…
Na na na na na na…
(să-mi bag pula că nu mai înţeleg nimic…)
La mulţi ani! şi o lalea suedeză cu sare şi piper pe fundalul unui covor moldovenesc:)
Una cu mâna dreaptă a lui Răzvan Ţupa şi cu geam spre Biskops-Arno:)
Una cu tablou moldovenesc:)
Şi una cu tot cu o masă rezervată:)
Karminata
Karmina jurista lu’ Muşina unde ţi-e maşina?
Karminata supărata lăsata maşinata pi strata
Karmina ce va zice maşina
cu ce-l vei duce pe Muşina?
ce vei mai face cu maşina
dacă se strică şi Muşina…
Karmina…
Na na na na na na…
(să-mi bag pula că nu mai înţeleg nimic…)
La mulţi ani! şi o lalea suedeză cu sare şi piper pe fundalul unui covor moldovenesc:)
Una cu mâna dreaptă a lui Răzvan Ţupa şi cu geam spre Biskops-Arno:)
Una cu tablou moldovenesc:)
Şi una cu tot cu o masă rezervată:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)