sâmbătă, 1 septembrie 2007



De-a “telf”-ul stricat pe străzile oraşului

Treceam pe lângă Piaţa Cipariu, pe o străduţă lăturalnică, şi am rămas blocat când am văzut două mostre cu caracter artistic popular sau, de ce nu, de artă urbană. Intenţia autorului lor e cât se poate de practică, el “ânchiriază” (nu ştiu ce, pentru că inscripţia e pe un zid gol), vrea să se ştie că are un căţel foarte drăguţ, cu ochişorii roşii, dar foooooarte, foooooarte rău. Şi, ca poştaşul să nu mai bată de fiecare dată la poartă, şi să aibă probleme cu câinele fooooarte, fooooarte rău, artistul-proprietarul-autorul a desenat clar locul în care trebuie să fie pusă corespondenţa. Dar, ca poştaşul să nu aibă nici un dubiu, a mai făcut şi două săgeţi ameninţătoare, inspirate probabil de legendele Olimpului. Dar cum de „ânchiriat” ce era de „ânchiriat”, nu s-a „ânchiriat”, probabil că artistul-proprietarul-autorul a greşit cu bunele intenţii. Căci mesajul pentru poştaş putea fi citit şi de posibilii „ânchiriaşi”, aşa că aceştia în loc să sune la „telf”, s-au uitat cu groază la căţelul foarte frumos, dar şi foarte rău şi au hotărât că nu mai sună la „telf”, că poate altă dată.

Artistul-proprietarul-autorul acestui desen şi anunţ a făcut, totuşi, un lucru bun: fără contribuţia sa – strada, deci şi oraşul, ar fi mai triste. Şi mă opresc aici, căci îmi dă cineva un „telf”.