vineri, 26 februarie 2010

O cetăţenie cât un Oscar sau Jurământ de credinţă


Ieri am depus Jurământul de credinţă faţă de România şi azi prima oară în viaţă am avut o dimineaţă de român cu acte în regulă.


Această dimineaţă probabil n-ar fi venit niciodată dacă nu eraţi voi, cei ce aţi semnat petiţia pentru urgentarea acordării cetăţeniei. Dacă nu scriaţi pe bloguri, situri şi reviste.


La ambasada României am auzit: „Presa românească îmi provoacă greaţă. Scrie doar mizerii.” Mi-a părut rău că nu am la mine un reportofon. Dar oricum m-au controlat la intrare şi dacă aş fi avut riscam un dosar de spionaj. Asta îmi mai lipsea. Tovarăşii respectă legile, nu şi oamenii.


Ei vroiau să scriu că eu sunt vinovat de tot şi de toate, nu ei. Că ei au făcut atâta bine Moldovei. Şi acum din cauza mea se aruncă cu noroi în consulat. Bine – poftim: eu sunt vinovat că România a cedat Basarabia. Că noi, românii basarabeni, am fost făcuţi cadou. Vinovat că nu mi-am vizat actele la timp. Dar oare nu am plătit pentru asta? Şi oare nu e absurd? Pentru că s-au scurs nişte ani de când aşteptam cetăţenia ca pe venirea lui Mesia…


Singur nu aş fi reuşit niciodată să devin cetăţean român. Cetăţenia mea e câştigată de voi – de Mugur Grosu, dirijorul principal şi toţi-toţi-toţi care v-aţi indignat, aţi scris şi uneori aţi preferat să luaţi asupra voastră umilinţa pe care o simţeam eu. Ar fi meritat să jur în faţa voastră.


Ar mai fi multe de spus. Dar nu m-aş mai opri din scris dacă aş povesti tot. Într-o zi poate că voi face asta. Nu voi scrie pe carte SF. Şi o voi dedica vouă. Celor care mi-aţi dat cetăţenia.

Mulţumesc mult! Este victoria voastră. De fapt, a noastră!


P.S.: Numele meu era adăugat cu pixul la sfârşitul listei celor care trebuiau să jure. L-aţi adăugat voi!

marți, 23 februarie 2010

Interviu live

Mâine (24 feb.), de la 12.30 interviu live cu mine pe blogul lui Istodor.

Puteţi întreba. Orice. Eu am să răspund.

aici



Mulţumesc mult şi lui Eugen Istodor şi celor care au participat. Chiar în timpul interviului am fost sunat de la ambasadă că lor le-a venit faxul trimis de alaltăieri de la Bucureşti, Direcţia Cetăţenie. Că pot să-mi depun jurământul şi la Chişinău. Mâine merg să mă pun în rând. Să se termine oare povestea? M-am dezobişnuit să cred.

duminică, 21 februarie 2010

Invitaţie la Jurământ de credinţă

22 februarie, 2010, Ambasada României la Chişinău, ora 13.00

Sunt chemat pe 22 februarie la Bucureşti ca să depun jurământul de credinţă faţă de România. România mă invită, dar consulatul României de la Chişinău nu-mi acordă viză pentru România.

Cât de departe poate merge absurdul? Mâine, 22 februarie, 2010, voi vedea. Voi merge la Ambasada României de la Chişinău (teritoriul României) – să cer să mă lase să depun jurământul.

M-aţi chemat? Eu vin!

Adresa Ambasadei: Chişinău, str. Bucureşti, nr. 66/1


şi de la Mihai:


Radio Guerrilla,
Războiul Sfîrşitului Săptămînii
cu Iulian Tănase & Mitoş Micleuşanu,
de la 20 la 22,
azi - despre problema bizară a cetăţeniei române a scriitorului român Alexandru Vakulovski.

Citez de pe blogul lui Iulian Tănase:

Să facem un Război pentru prietenul nostru Alexandru Vakulovski. În seara asta, la Radio Guerrilla, de la ora 20. Îi invit pe toţi prietenii lui Sandu care sînt pe recepţie să sune la radio şi să vorbim despre bătaia de joc pe care o practică imbecilul stat român.
Ca bibliografie, vă recomand următoarele lecturi: asta şi asta".
Emisiunea poate fi urmărită şi pe internet, live, aici:
http://radioguerrilla.ro/show.php?id=3

sâmbătă, 20 februarie 2010

vineri, 19 februarie 2010

A fi sau a nu fi român?





Tatăl meu mi-a fost profesor de română. Româna – limbă maternă, nu limbă străină, văd că deja trebuie să menţionez asta, dacă sunt basarabean. De mic tata ne-a băgat în cap că trebuie să fim mândri că suntem români. Simţeam asta şi mi se părea normal.

Dar în ultima perioadă am început să am dubii. Sunt român. Sunt român… Sunt român? Nu că aş fi înnebunit eu, dar Statul Român îşi bate joc de naţionalitatea mea, de mine ca român. Şi nu doar de mine. De majoritatea moldovenilor.

Probabil că aţi auzit de expulzarea mea din România. Alt semn de iubire din partea Patriei. Pe 13 februarie mi-a venit o scrisoare de la Direcţia Cetăţenie că pe 22 februarie trebuie să depun jurământul de credinţă!

Normal că m-am bucurat. Luni, pe 15 februarie, am depus actele pentru viză. Am fost extrem de mirat că nu au apărut complicaţii, totul a mers ca pe roate. Eram liniştit, citisem: „Consulatul vă va elibera, în regim de urgenţă, o viză cu mai multe intrări cu care veţi putea circula în România timp un an.” Mi-au spus să revin azi, pe 19.

Şi a început circul. De la ghişeu, pur şi simplu s-a aruncat în gloată paşaportul meu cu refuzul pentru viză. Fără nici o explicaţie. Mi-am adus scrisoarea de la Direcţia Cetăţenie şi iar în rând. La intrare, un domn mă trimite amabil la ghişeul de informaţii. Ghişeu, frumos spus. E doar o gaură în care bagi acte (deşi pare creată pentru plic) şi un geam opac. Din când în când se aude încet o voce, dacă are chef. Ai senzaţia că vorbeşti cu pereţii.

Râzând, vocea îmi spune că nu am cum să intru în România, pentru că mai e valabilă interdicţia. Şi atunci cum depun jurământul de credinţă României la Bucureşti? Tot râzând îmi spune că nu am cum. Dar dacă tot insist, pot să corespondez cu Ministerul Justiţiei. Nu vrea să mă programeze la consul.

Văd cum jurământul de la Bucureşti îmi trece printre degete… Scriu o cerere pentru consul. Mă gândesc că sunt obligaţi măcar să o ia, dacă nu mă primesc în audienţă. Nici vorbă! Iar fac mişto de mine, după ce vocea dispare vreo 10-15 minute. Nu poate lua cererea. Doar ea mi-a spus tot, nu e nevoie nici de consul, nici de cerere.

Încerc la intrare. De data aceasta o voce de domn mă trimite iar la informaţii. Nu vrea să ia cererea şi moare de râs de situaţia mea. Păi cum să-i dau cererea consulului? „Poate cumva pe sub fustă” – îmi răspunde angajatul Consulatului României de la Chişinău. Ce e de făcut? „Nimic.”

Dacă în 30 de zile nu depun jurământul – adio cetăţenie română, aşa spune legea. A început numărătoarea inversă. Şi pe zi ce trece simt scuipatul pe naţionalitatea mea – română. Şi nu scuipă ruşii, nici găgăuzii, nici ungurii – scuipă autorităţile române.

Şi mi-e jenă de toţi acei oameni care au semnat petiţia pentru acordarea cetăţeniei… Autorităţile române acum nu scuipă doar pe mine, ci şi pe ei. Cât ţine România la oamenii de cultură? Nu ţine nici la românii „ei”, nici la românii „străini”…


P.S.: Mersi Mugur Grosu, Dan Iancu şi toţi cei care reacţionează mai repede decât mine.

Un jurământ de credinţă cât un divorţ


Sunteţi cretini?

Alexandru Vakulovski nu merită să fie român

"şerban foarţă a concluzionat ieri: nici dacă semna arghezi nu s-ar fi sinchisit nebunii care ne conduc.",

nu închideţi ochii...

penibil

Eu, cetăţean al Absurdistanului...

A fi sau a nu fi... român


Trimite Doamne...

Pentru scriitorul...

Mesaj vizual


Şerban Tomşa

Joacă penibilă de-a cetăţenia


Alte zece soluţii...

Zece motive...

Cazul Vakulovski...


Declarăm război României

Reţeaua literară

A fi sau a nu...

Mobilizare generală

Şi românii pot fi solidari

Europa e pt visatori...

Scandal!...

Astazi ar trebui...


interviu fdl


Miruna Vlada: Război pentru Alexandru Vakulovski

Dan Iancu: Scrieţi-le, nu-i înjuraţi

un cristian: http://miculftiriadi.wordpress.com/2010/02/22/ce-poti-face-cand-ajungi-in-ringul-prostiei/

Şerban Tomşa: Alexandru Vakulovski este fratele nostru

Mugur Grosu: http://mugurgrosu.blogspot.com/2010/02/faceti-curat-la-serviciul-consular-de.html

Sorin Dinco: http://st-dinco.blogspot.com/2010/02/i-am-scris-lui-traian-basescu-mi-e.html

Radu Vancu: http://raduvancu.unspe.com/2010/02/cetatean-de-onoare-al-literaturii.html

ariergarda şi şerban foarţă...

so....

vakulovski este asteptat....


azi la bucureşti, mâine iar poveşti?

vklvsk urma...

vklvsk si cetatenia

Vă prefaceţi că nu ştiţi...

Până şi proştii râd...

Vklvsk şi absurdul...


Ce poate fi mai blând...

Moni Stănilă: dedicaţie specială!!! plus informaţii noi!

Florin Caragiu: Despre o invitaţie redusă la absurd şi demnitatea umană

AntonescU


http://blog.egophobia.ro/

George Damian: http://www.ziuaveche.ro/externe/945-teatrul-absurdului-continua-in-cazul-vakulovski

Iulian Tănase în "Academia Caţavencu" de azi (încă nu e pe net), dar e la Dan Iancu

Istodor, interviu live: http://istodor.catavencu.ro/2010/02/24/alexandru-vakulovski-in-direct-pe-blogul-istodor/comment-page-3/

Mihnea Blidariu/Luna Amară: http://blog.luna-amara.ro/2010/02/statul-roman-vs-alexandru-vakulovski-din-nou/

E-Opinii: http://e-opinii.ro/2010/02/24/alexandru-vakulovski-oprit-sa-vina-in-romania-de-functionari-de-doua-parale-muritttttttiiiiii/

Gabriel Daliş: Alături de Alexandru Vakulovski

Ion Grosu Porţia de absurd

Pavel Păduraru/Timpul: http://www.timpul.md/article/2010/02/24/6895

(în) sfârşit?

se poate?

Mugur Grosu: http://mugurgrosu.blogspot.com/2010/02/sa-ne-bucuram-pentru-cetateanul-sisif.html

Mircea Ţuglea: http://mircea-tuglea.blogspot.com/2010/02/cel-mai-nou-nascut-roman.html

Un Cristian: http://miculftiriadi.wordpress.com/2010/02/25/victoria-lui-sandu/

Violeta Pavelescu: http://www.cugetliber.ro/1267135200/articol/57259/scriitorul-interzis-alexandru-vakulovski-a-depus-juramantul-de-credinta-fata-de-/

Mihail Vakulovski Sfârşit?

Istodor: http://istodor.catavencu.ro/2010/02/28/alexandru-vakulovski-este-cetatean-roman-cu-acte/

Octavian Soviany: http://octaviansoviany.wordpress.com/2010/03/01/alexandru-vakulovski-poetul-cetatean/

Fanu Uitarea României

nicolle daliss martie cu bucurii

george asztalos Vakulovski: român oficial. zis şi interzis

9am Tot mai mulţi străini...

luni, 15 februarie 2010

Ancheta Tiuk! de primăvară

Şocul copilăriei



Ce te-a şocat cel mai tare în copilărie?



(pt revistă vă rog să semnaţi sau să trimiteţi pe mail.)

duminică, 14 februarie 2010

Pijamalale


ne trăim viaţa
în pijamale
de puşcăriaşi

liniile lor nu se
întâlnesc

doar noi
din când în când

când le scoatem
ca şi cum am deschide
nişte conserve
de ciuperci
conserve de fericire

liniile lor nu se
întâlnesc niciodată

duminică, 7 februarie 2010

Porcul şi poezia


am citit azi o carte foarte mişto de poezie. de fapt, am recitit, doar că de data asta dintr-o bucată.

şi m-am bucurat foarte mult. senzaţia aia că eşti copil şi tata te ia la plimbare ţinându-te de mână. asta e poezia.

dar n-am să spun ce carte am citit şi de cine e scrisă. pentru că-s sătul de lumea literară. plină de furturi, plagiate, "împrumuturi" de literatură, etc. a asocia pe cineva cu "lumea" literară e ca şi cum l-ai închide cu porcul.

poate că greşesc, dar aşa mi se pare.

apropo, nu de mult a fost făcut academician un plagiator. Aşa că...

p.s.: puteţi să vă daţi cu părerea ce carte am citit. chiar dacă n-o să nimeriţi, o să-mi atrageţi atenţia asupra unor cărţi ce merită citite.