
Revenire la
Chişinău
Pe 19 m-am
intors de la Primorsk
(Ucraina).
Boicotez alegerile anticipate din 29 iulie.
În Moldova există partidul Comuniştilor,
dar
fără comunişti, acesta se numeşte PCRM,
unii interpretează ca
"Partidul capitaliştilor Republicii Moldova”.
Ei sunt la putere deja de 8 ani,
businessul lor (al conducerii)
prosperă, însă ei au decis să privatizeze
încă 268 de întreprinderi - aproape toate
care au mai rămas, cele mai
„apetisante” –
„Moldtelecom” şi „Banca de Economi” (fosta „Сбербанк”),
"Air Moldova", "Calea Ferata a Moldovei"
şi cantina Parlamentului.
De fapt, cantina Parlamentului a avut aceeaşi soartă, ca
şi clădirea Parlamentului
pe data de 7 aprilie. Gloata de jefuitorii nu a cruţat nici
farfuriile.
„Unde oare a fost poliţia?”
„Dar poliţia nu a primit
ordinul să-i împiedice să facă asta!”
În această privinţă
în biblioteca Haşdeu din Chişinău
poetul Dumitru Crudu stă şi se strîmbă în faţa
regimului pseudo-roşu,
poetul Leo Butnaru cântă la un seminar despre tractorul roşu
al anilor 60-70
Poetul Galaicu-Păun de
supărare a plecat în industria coruptă
a businessului cu cărţi (aceasta se numeşte
"Librăria din Centru"),
iar fostul ministru de
Interne, un depunător solid al „Fincombanc”-ului
şi actualul Preşedinte interimar
Voronin, a închis, ticălosul,
Uzina de tractoare din Chişinau.
În mod evident, Voronin nu este poet, nu este poet.
„Ha-ha! Ho-ho!”
"Mult timp să tacă nu vor reusi!"
Iar în Primăria Chişinăului
Primarul Chirtoacă strigă că
"Moldova este mai presus de toate!"
semioligarhul-semibanditul Vlad Filat -
ceva despre integrarea
europeană şi NATO,
iar un oligarh în toată firea, fostul primar
şi nomenclaturist, precum şi (conform Wikipedia)
preşedinte onorific al şahului Serafim Urechean -
ţipă despre redistribuirea proprietăţii şi puterii!
"Ha-ha! Ho-ho! "
"Şi ce are aceasta cu
muncitorii?"
La o tipografie binecunoscută din Chişinău,
şi la compania TV din Chişinău „EuTV”, la fel de
binecunoscută,
întruna aceeaşi persoană
care deja deloc nu este un poet, ci
un eurocadru solid Iuric Roşca,
şede şi tace, el e
un important
demnitar şi mâna dreaptă a regimului,
consilier pe securitate – nimic în comun
cu poezia, destul de apoetic este postul său.
"Ha-ha! Ho-ho! "
„Mult timp să şadă nu vor reuşi!”
Iar la CEC
candidatul independent
Bolotnikov
iarăşi a falsificat
semnăturile alegătorilor săi,
crainicul Starîsh mai lucrează în calitate de
voce de după cadru
înspăimîntătoare în filmul despre pogromul
din 7 aprilie, iar oarecare domnul Bass
(o, bunele vremuri din trecut ale pseudonimelor literare!)
a reuşit să falimenteze de
70 de milioane de lei
o fabrică de zahăr din Cupcini
şi să împrăştie prin lume 10
mii de locuitori
ai acestui orăşel drăguţ!
(Acest lucru este
nemaipomenit de obraznic!)
(Culmea măiestriei poetice!)
Chiar şi muncitorii cei mai apolitici,
imediat s-au grăbit să blocheze toate căile de acces ale
fabricii!
"Acest lucru nu este deloc
amuzant!"
„Blocaţi şi magistrala principală!”
Iar la Chişinău
în business-centrul de elită SKYTOWER,
la banca privată Fincombanc,
pizzeria "Andy's Pizza",
şi încă la o reţea de farmacii "ORIENT"
cel mai cinstit
şi aproape unicul din
Moldova
om de afaceri care se pricepe în toate Oleg Voronin
-
plus, desigur, fiul exemplar
al tatălui său, da, fiul tatălui său,
(de altfel, potrivit unor
zvonuri, un prieten al acelui Bass)
continuă să întărească legătura cu
Uniunea Europeană în persoană,
de exemplu, firmei germane
"SUEDZUCKER" - producător, şi credeţi de ce? -
desigur, de zahăr!
ajuta tatăl său să construiască împreună o Moldovă Europeană,
iar în ea, o, nu capitalismul, ce cuvânt marxist! -
ci Statul Social! - dar, iarăşi,
nu
de sinestătător, o nu, să nu credeţi altceva,
desigur - împreună!
împreună cu FMI, sub supravegherea OMC
şi într-o cooperare
fructuoasă cu Parlamentul European.
"Ha-ha! Ho-ho! "
"Dar, poate eu nu vreau!"
Iată aşa "ameninţarea rusă", "ameninţarea
română" -
serveşte cauzei de îmbogăţire a celor aflaţi la putere!
Aşa trîmbeţează aceşti
poeţi şi non-poeţi,
scopul lor este ca ascultatorii, auzindu-i,
primul lucru, imediat să-i
declare
salvatori ai patriei.
Dar eu le spun deschis:
violenţă verbală,
politică şi
economică împotriva
concetăţenilor
înfăptuiesc aceşti poeţi imaginari, de fapt -
nişte escroci şi şarlatani
iscusiţi,
care mâine (iar unii deja şi astăzi)
se declară
salvatori ai patriei.
Dar fiecare poet, - şi pe
mine acest lucru tot mă priveşte -
ştie (şi aceasta este firesc)
despre două lucruri:
"Poetul nu poate minţi sau să spună adevărul mult
timp
nefiind pedepsit" şi "dacă astăzi poetul s-a dat
de gol,
mâine nu va avea ce mânca",
şi acest lucru este complet adevărat atât pentru un poet
cît şi pentru un non-poet.
(traducere din rusă, probabil de Vadim)