Grădina cu flori, ardei, balansoar și roșii
Moto: - Ce cați cumără?
- Mancă cat.
Tânărul poet,
prozator și spamer mușcă dintr-o pară ce semăna mai mult cu un măr și se plimba
prin grădina plină de flori ce camuflau ardeii, vinetele, pătrunjelul și roșiile.
Tabăra literară
începuse excelent și, cum nu băuse de vreo două săptămâni, poetul calcula cât
are voie să bea acum, adăugând și restanțele. Cât să bea ca să nu devină
alcoolic, asta-i fișka. Alimentara era la vreo 50 de metri, dar beciul, plin de
vin alb și negru era și mai aproape.
În grădină parcă
era mai răcoare, culorile erau mult mai clare, așa că tânărul și-a scos
ochelarii și i-a pus în buzunar.
- La masă toată
lumea! s-a auzit din curte și Ion Buzu, scuipând o coajă de roșie și
gândindu-se la un viitor poem a urmat îndemnul. La cele trei mese gâlgâia vinul
în pahare și restul participanților la tabără împărțeau frățește hrișca.
Profesorii stăteau la una din cele trei mese pentru șase persoane.
- Așa... zis
meditativ un profesor, înghițind hrișcă. Eu și colegul meu m-am gândit să vă
dăm un exercițiu extrem de util. Printre noi e un tânăr prozator și poet care
afirmă zilnic că e geniu. Sigur, râdem cu toți, e haios, dar noi, vrem să fiți
foarte atenți la ceea ce spuneți și afirmați, așa că tema noastră de azi este
Ion Buzu. Scrieți jumate de pagină despre Buzu.
- Da, da,
confirmă și alt profesor.
În timp ce da
paharul de vin roșu peste cap, tânărului poet și prozator îi stătu hrișca-n
gât. Chiar așa, cum să te caci în gustul omului?! E adevărat, de fiecare dată
când bea un pahar de bere sau de vin și prindea curaj, spunea că e geniu, spre
bucuria tuturor. Nu-i trebuia mult, la cele 53 de kile. Dar de fiecare dată
adăuga că genialitatea lui se împarte cu retardul. De ce mă fut că-s geniu și
nu zic nimic de retard? Asta-i șarlatanie! E nedrept!
Spunând că vrea
să aducă vreo două roșii, tânărul scriitor reveni în grădină. Se gândea la
literatură și la textul său despre sine. S-a apropiat de balansoar. Se cățără
în el și se ridică în picioare, ținându-se cu o mână de țeavă ca să nu cadă,
iar cu cealaltă mână descheindu-și pantalonii.
Căcatul negru și
mare căzu cu un zgomot înfundat pe balansoar. Tânărul poet și prozator se
șterse cu o frunză vineție, cu un nume incert, ce mirosea parcă a mentă, parcă
a busuioc. Lăcrimase și parcă vedea ca prin ceață, așa că și-a pus pe nas
ochelarii și a cules patru roșii.
- Dragi colegi,
spuse el așezând roșiile pe masă, am și eu o temă pentru voi: deconstiparea
scriitorului.
Un profesor a
zis: da, da, iar ceilalți au confirmat că e o temă bună.
Iar tânărul
scriitor fredona în gând:
“- Unde-i viața,
fă Marie,
- Stai că cat în
pălărie.”
(text scris la Școala de Creative Writing de la Orheiul Vechi, după exercițiul lui Dumitru Crudu: de scris un text despre Ion Buzu. Combinat și cu alte 2 teme: recunoașterea locului (Moni Stănilă) și inițiere (Anatol Moraru).
PS: Gheorghe Erizanu a trecut doar miercuri pe la tabără, dar văd că și-a făcut temele. Un text savuros pe blogul Gheorghe Erizanu.
PPS: În poză e Ion Buzu și Radu Vancu. În grădina cu flori, ardei, balansoar și roșii.
