marți, 26 aprilie 2016

Nicolae Esinencu - Gruzia

Nicolae Esinencu (1940 - 2016)



Gruzia

Lui Godridze Ceişvili

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,
Ce-au fost munţii voştri
Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,
Ce-au fost văile voastre
Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,
Ce-a fost iarba asta
Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

***
În văi – gruzinii
Au ascuns Gruzia.

În peşteri – gruzinii
Au ascuns Gruzia.

Sub pietre – gruzinii
Au ascuns Gruzia.

Sub munţi – gruzinii
Au ascuns Gruzia.

Noaptea munţii Gruziei
Nu se văd.

Noaptea Gruzia intră
În veşnicie!

Noaptea munţii Gruziei
Intră în casele gruzine.

Noaptea gruzinii
Dorm pe munţii Gruziei.

Noaptea munţii Gruziei
Ridică gruzinii
La cer.

***
Cei care vor să înveţe
Urcarea la cer,
Să înveţe
De la gruzini.

Cu casele în spinare
Gruzinii urcă pe munţi!
Cu soţiile în braţe –
Gruzinii urcă la cer!
Încearcă.
Încercaţi!

***
Vrabia gruzină zboară
De pe streaşina gruzinului
Pe streaşina gruzinului.

Vrabia moldovenească zboară
De pe streaşina stăpânului
Pe streaşina străinului.

***
Mă întreb: dacă păsările Moldovei
Au vorbit cândva
Cu păsările Gruziei?

Mă întreb: dacă păsările Gruziei
Au vorbit cândva
Cu păsările Gruziei?

Şi despre ce au vorbit?

***
Patria gruzinului
Ar putea fi chiar masa
La care şade.

Patria gruzinului
Ar putea fi chiar urma tălpii
Pe care o lasă în iarbă gruzinul.

Patria gruzinului
Ar putea fi gura de aer
Pe care o trage gruzinul în piept
De cum se naşte.

***
Mă gândesc:
Dacă eu n-aş fi apărut niciodată
Pe pământul ăsta,
Munţii ăştia existau
Şi fără mine.

Mă gândesc:
Dacă eu n-aş fi apărut niciodată
Pe pământul ăsta -
Văile astea existau
Şi fără mine.

Mă gândesc:
Dacă eu n-aş fi apărut niciodată
Pe pământul ăsta -
Oamenii de pe pământul ăsta
Ar fi existat
Şi fără mine.

***
Şed în casa prietenului meu gruzin
Şi privim împreună emisiunile
Televiziunii gruzine.

Un munte.
Pe vârful muntelui – o oaie.
Eu – văd muntele şi oaia.

Prietenul meu gruzin,
Vede Gruzia!

***
Nu mai înţeleg:
Am venit în Gruzia
Sau Dumnezeu
M-a aruncat
În rai!

***
Gruzinul îmi vorbeşte:
Când nu ne ajung bărbaţii,
Semănăm copaci.

Când nu ne ajung femei –
Semănăm flori.

***
Plâng în faţa prietenului meu gruzin:

Ei îmi măsoară patria cu aţa,
Ei îmi măsoară patria cu sârma,
Ei îmi măsoară patria cu tancul.

Ei îmi leagă patria cu aţa,
Ei îmi leagă patria cu sârma,
Ei îmi leagă patria cu tancul.

Din geamul deschis al balconului
Prietenului meu gruzin –
Văd Gruzia.

Şi dacă m-aş urca
Pe un avion?

Şi dacă m-aş urca
Pe o rachetă?

Şi dacă m-aş urca
Pe o planetă?!

***
Ce-i cu el? –
Întreabă un gruzin de al gruzin,
Cântă, plânge, dansează.

E din Moldova, i se răspunde.

Ce-i cu el? –
Întreabă un gruzin de al gruzin,
Bea, tace, bea.

E din Moldova, i se răspunde.

Vreau să beau, vreau să cânt.
Vreau să dansez, vreau să tac,
Vreau să plâng, strigă gruzinul
Care întreba despre mine.

I se toarnă – plânge.
I se toarnă – plânge.
I se toarnă – bea,
Şi tace.

***
Explic prietenului meu gruzin:

Moldovă e o ţară
Atât de mică,
Încât nu mai are nevoie
Nici de un ajutor.

***
Copacii Gruziei –
Sunt perdelele Gruziei.

***
Tot cerul, bănuiesc, a fost
Trântit peste Gruzia.

Tot verdele, bănuiesc, a fost
Trântit peste Gruzia.

Tot soarele, bănuiesc, a fost
Trântit peste Gruzia.

Toate nenorocirile lumii, bănuiesc,
Au fost trântite
Peste Gruzia!

Conversez cu prietenul meu gruzin.

Gode, zic, aveţi tineri gruzini
Care luptă în Afganistan?

Cu ce ocazie? – mă întreabă prietenul
meu Gode.

Gode, zic, aveţi morţi în Afganistan?

Cu ce ocazie? – mă întreabă prietenul
meu Gode.

Dacă mâine o să se ceară
Să luptăm pe alte meleaguri ale lumii
Şi o să fie nevoie de alţi tineri, Gode?

Cu ce ocazie? –
Mă întreabă prietenul meu Gode.

***
Prietenul meu gruzin
Îmi vorbeşte:
De la muntele acela,
Până la muntele celălalt
E patria mea.

Peste muntele acela,
Îmi arată,
Nu mai este patria lui.

Dacă mă arunci
Peste muntele acela, zice,
Nu mai am Patrie.

Dacă îl arunci,
Peste muntele acela,
Nu mai are Patrie!
Îmi amintesc:
Odată am întâlnit la Moscova
Un pictor gruzin.

Eu venisem la Moscova
Să mă caut pe mine.
Pictorul gruzin venise –
Să caute gruzini.

***
Pe pervazul prietenului meu din Gruzia
S-a aşezat o vrabie
Şi-mi pare că-i din Moldova.

Cum ai nimerit, dragă, aici? – o întreb.
- Geau.

Te-au fugărit
Din Moldova?
- Geau.

Nu ţi-au dat acolo
De mâncare?
- Geau.

Îţi dau aici de mâncare?
- Geau.

Geau!

***
Spun prietenului meu gruzin:

Moldova mea
E atât de mică,
Atât de mică,
Încât lumea
Ar putea s-o poarte între sâni
Ca pe un talisman!

***
Nici o femeie gruzină
Nu cată spre mine.

Să trăiască femeile Gruziei!

***
Mă uit la prietenul meu gruzin.

Şade – ca la dânsul
Acasă.

Fumează  – ca la dânsul
Acasă.

Bea – ca la dânsul
Acasă.

Cântă – ca la dânsul
Acasă!

***
Poeţii Gruziei
Stau îngânduraţi
Ca munţii Gruziei.

Ce-ar mai putea face
Un gruzin
Într-o minută?

Un gruzin
Într-o minută
Ar mai putea cânta
Un cântec.

***
Păsările Gruziei
Şed în copacii Gruziei
Şi cântă
Gruzia.

***
Când fulgeră
Şi tună,
Gruzinii
Urcă
Gruzia
În munţi.

Trec trăsnetele
Şi gruzinii coboară şi întind
Peste văi Gruzia,
Ca pe un covor,
Sub soare!

***
Se-ntâmplă să aibă
Şi gruzinii conflicte.

La opririle troleibuzului
Primii în rând stau
Prinţii gruzini.

Prinţul Grigol.
Prinţul Abaşidze.
Prinţul Gode.

În spatele prinţilor gruzini
Stau şi aşteaptă troleibuzul
Ţăranii gruzini.

Dar când se opreşte troleibuzul,
Primii care urcă în troleibuz
Urcă ţăranii gruzini.

Calcă peste prinţul Grigol.
Calcă peste prinţul Abaşidze.
Calcă peste prinţul Gode.

Troleibuzul se duce,
Dar se aşteaptă alt troleibuz,
Şi primii care stau în fruntea cozii
Să urce în troleibuz
Iar sunt prinţii gruzini.

Prinţul Grigol.
Prinţul Abaşidze.
Prinţul Gode…

Dar astea –
Sunt conflicte locale
Şi temporare!

Când lumea adoarme,
Gruzinii încep să cânte.

Cântă Gruzia!

Plec.

Mâine voi fi
În Moldova mea.

Simt că la despărţire
Trebuie să rostesc un toast:

Dragii mei gruzini, nu uitaţi:
Moldova
Nu naşte
Gruzini!


6-12 iunie 1988

duminică, 17 aprilie 2016

Joia Mare


(Un text din Priveliști, un volum în lucru în memoria lui B. Fundoianu. L-am scris anul trecut, vă dați voi seama când)

Joia Mare

în holul Bibliotecii
domnul Alexe Rău
e ca în viață
bun și frumos

azi e ziua mea și
prietenii
rudele îmi zic
condoleanțe
la mulți ani