inews Donduras – În comandirovcă. Alături de Vancu, Perța, Komartin, Grosu, M.Vklvsk

Coffee, cigarettes, silence, rock-and-roll. Writing Process - o leapşă

I thank, Marius Conkan for inviting me to join this game.

Mugur Grosu, Iulian Comănescu and Florin Hălălău will answer next Monday.

1) What am I working on? Right now I write a novel from the perspective of a crow. I’ve got a couple of hundred years more to cover. Meanwhile, I also write another novel and I’m collaborating on it with a well known personality from Romania. It’s about Russians, Romanians, thieves in law, spies and the long identity crisis of the post-soviet person. Except that – only poetry. 

2) How does my work differ from others of its genre? Most of the critics say that I am a controversial and radical writer. I think they exaggerate. 

3) Why do I write what I do? Because this is what I would like to read and it does good to me, sometimes. 

4) How does your writing process work? Coffee, cigarettes, silence, rock-and-roll. I let myself have the necessary time for the story to grow in my head.

Începe să se vadă trădarea. Idei pentru mesaje

În perioada protestelor din România am văzut o grămadă de mesaje foarte mișto pe pancarte. O parte dintre ele mi-au amintit de volumul lui Mugur Grosu, Troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot (Ed. Vinea, 2009), carte premiată anul ăsta la SIC (Salonul Internațional de Carte, Biblioteca Națională) din Chișinău.

Așa că dacă vreți o pancartă faină, căutați în volumul lui Mugur. Iată câteva mostre:

PunkArtă, frate!

Bucureşti. 15. 01.12. un film de Mugur Grosu

Prima şedinţă a Republicii

... a fost vineri în spatele Bibliotecii Naţionale. Şi a fost foarte fain. După vreo jumate de oră de open mic, a citit Mugur Grosu, din primul lui volum de poezie.

Eu m-am simţit puţin ruşinat, că s-a vorbit şi despre expulzarea mea:) şi despre petiţia lui Mugur pentru (-mi) acordarea cetăţeniei române.

A fost şi multă lume (bună). Şi sper ca lucrurile faine să se repete de la o şedinţă la alta. Peste 2 săptămâni cu siguranţă va fi fain, când Iulian Ciocan îşi va lansa ultimul roman. La mulţi ani, Republica!

(şi uite-aşa am uitat de alegeri:)) )

Doamna Raisa ne-a servit şi cu şampanie, deci poetul e primit în cetate:)

Au fost şi câţiva care au chiulit, dar ne-au căutat la after-party:) Şi din nou s-a lăsat cu poezie:)

Madrugada - Sail away, o piesă dedicată lui Mugur Grosu

Tot ascultând azi trupe de grunge, la un moment dat am dat de piesa asta. dedicată lui mugur. care vă aşteaptă azi, la cenaclul republica, la biblioteca naţională, la 18. 30

Totul despre frumos: Harry Tavitian - La porţile Levantului

S-a întâmplat duminică, la Muzeul Satului.

apoi noi am plecat. apoi va veni finul lui la noi. asta cam aşa e, vă aşteptăm:

Riga.... Crypto si lapona Enigel

- Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult -- îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Si Crypto, regele ciupearcă !

Nuntas fruntas !
Ospătul tău limba mi-a fript-o,
Dar cântecul, tot zice-l-as,
Cu Enigel si riga Crypto.

-- Zi-l, menestrel !
Cu foc l-ai zis acum o vară ;
Azi zi-mi-l stins, încetinel,
La spartul nuntii, în cămară.

*

Des cercetat de pădureti
În pat de râu si-în humă unsă,
Împărătea peste bureti
Crai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă !
-- Dar printre ei bârfeau buretii
De-o vrăjitoare minătarcă,
De la fântâna tineretii.

Si răi ghioci si toporasi
Din gropi ieseau să-l ocărască,
Sterp îl făceau si nărăvas,
Că nu vroia să înflorească.

În tări de ghiată urgisită,
Pe acelasi timp trăia cu el,
Lapona mică, linistită,
Cu piei ; pre nume -- Enigel.

De la iernat, la păsunat,
În noul an, să-si duca renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muschiul crud
La Crypto, mirele poienii.

Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeata,
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-imbie cu dulceată :

-- Enigel, Enigel,
Ti-am adus dulceată, iacă,
Uite fragi, tie dragi
Ia-i si toarnă-i in puiacă.

-- Rigă spân, de la sân.
Multumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

-- Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Incepi rogu-te cu mine.

-- Te-as culege, rigă blând...
Zorile încep să joace
Si esti umed si plăpând :
Teama mi-e, te frângi curând,
Lasă. -- Asteaptă de te coace.

-- Să mă coc, Enigel,
Mult as vrea, dar, vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E rosu, mare,
Pete are fel de fel ;
Lasă-l, uită-l Enigel,
În somn fraged si răcoare.

-- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-în inimă-ai înfipt-o !
Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă în iarnă sunt făcută,
Ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-închin la soarele-întelept.

La lămpi de ghiată, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump, cu margini verzi,
De aur, visu-i cercetează.

Mă-închin la soarele-întelept,
Că sufletu-i fântână-în piept
Si roata alba mi-e stăpână
Ce zace-în sufletul-fântână.

La soare, roata se măreste,
La umbră, numai carnea creste
Si somn e carnea, se desumflă,
-- Dar vânt si umbră iar o umflă...

Frumos vorbi si subtirel
Lapona dreaptă, Enigel.
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit in sus, ca un inel.

-- Plângi, prea cuminte Enigel !
Lui Crypto, regele ciupearcă,
Lumina iute cum să-i placă ?
El se desface usurel !
De Enigel.
De partea umbrei moi să treacă...

Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el ;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi in pielea-i chială ;

Si sucul dulce inăcreste !
Ascunsa-i inimă plesneste,
Spre zece vii peceti de semn,
Venin si rosu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem ;

Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul cu otravă.

-- Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu alta fată mai crăiască :

Cu Laurul-Balaurul
Să toarne-în lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă.
Cu măsălarită-mireasă,
Să-i tie de împărăteasă. 

+++
asta-i o poveste. alta e aici

Jazz la Chişinău

Afişul e făcut de Mugur Grosu, adică naşu-meu. Dacă tot vorbim de cumătrisme:))

În Europa fără ouă sau cum am primit cetăţenia română

Vameşii de la Albiţa m-au luminat la ultima trecere a graniţei. S-au luat de mine că de fapt mai am interdicţie în România, deşi sunt cetăţean român. Mi-au explicat că am primit cetăţenia "din greşeală". Şi eu credeam, ca şi voi, că în urma petiţiei făcute de Mugur şi în urma susţinerii pe care am avut-o din partea revistelor şi a sutelor de bloguri care au scris despre "caz".

Am mai aflat şi alt amănunt de la un domn care răscolea prin bagaje cu şuribelniţa: "n-ai voie să intri în Europa cu ouă".

E bine de ştiut că tot ce se întâmplă bun în România nu e din cauza oamenilor, ci "din greşeală".

KLU la Centro 73 (cu Moni și Mugur)

KLU s-a întors acasă

Lectură de Moni Stănilă, Mugur Grosu, Alexandru Vakulovski

la mămăligafonul lui Ghenadie Popescu

Acasă, R.Moldova, Chișinău, Centro 73 (str. Mateevici 73)

Marți, 12 octombrie, ora 20.00

M-am născut. Ca român recunoscut de România sau pedeapsă pentru Mugur

Azi Mugur mi-a luat certificatul de naștere.

Pare cumva și trist. Nu știu de ce.

Ba știu.

Basarabia nu are certificat de naștere românesc. Mama mea nu are certificat de naștere românesc.

L-a scos Mugur, pentru că io-s deja la Chișinău. Și pentru că e omul care s-a zbătut cel mai mult pentru cetățenia mea. Bănuiesc că pe certificat ar fi semnat cineva și că are și o ștampilă. Mi-ar fi plăcut să fie semnătura lui Mugur și ca ștampilă - http://mugurgrosu.blogspot.com/.

Ca pedeapsă, l-am luat pe Mugur de naș:)

Am naș tare, nu?


Foto m.vklvsk

Cana Galileei

& aici si aici

Foto Adi Sandu a.k.a. Shinu

5 motive pentru care imi place sa fiu scriitor. român

Răspuns la invitaţia lui Mugur Grosu.

1. Pentru că era unul din visele tatălui. Mă plimba prin bibliotecă şi îmi povestea de o lume fascinantă, pe care altundeva n-o voi găsi. Miroseam cărţile şi aşteptam să învăţ alfabetul ca să citesc. Şi ca să poţi rămâne în acea lume, îţi trebuie şi parola - scrisul.

2. Pentru că acesta era şi visul meu. Când eram mic şi cineva mă întreba ce o să fac când voi fi mare - eu răspundeam: voi fi scriitor.

3. Pentru că scrisul îmi dă o mai mare libertate. Am un fel de pretext - fac lucruri care pentru alţii par a fi anormale. Dacă vreau - mă pot interna la nebuni, ca să scriu o carte. Pot fi prieten cu oameni bizari - mă inspiră ca personaje. Pot lua o supradoză - în căutarea altei dimensiuni a scrisului.

4. ...scriitor român... Pentru că de la prima carte am fost scriitor român. Şi nu a trebuit să intru în vreo uniune sau să arăt vreun act. Pentru că îmi place ceea ce sunt.

5. Pentru că oamenii de cultură şi cititorii mei mi-au dat cetăţenia română, atunci când statul român m-a interzis ca român.

Statul nu suntem noi (jurnal patriotic)

După exact jumate din termenul interdicţiei de-a intra pe teritoriul României – după un an şi trei luni, din cei doi ani jumate – am pus piciorul în România.

Asta se datorează în primul rând lui Mugur Grosu şi tuturor celor care au scris şi semnat numeroase petiţii ca eu să primesc cetăţenia română. Le mulţumesc mult şi vreau să spun că ei sunt patrioţii adevăraţi – nu Băsescu, Boc sau politicienii moldoveni.

Sibiu, Deva, Timişoara, Tomeşti, Braşov...
(Foto Moni Stănilă, io, m.vklvsk)

Continuare în următorul nr. al Revistei La Plic

O cetăţenie cât un Oscar sau Jurământ de credinţă

Ieri am depus Jurământul de credinţă faţă de România şi azi prima oară în viaţă am avut o dimineaţă de român cu acte în regulă.

Această dimineaţă probabil n-ar fi venit niciodată dacă nu eraţi voi, cei ce aţi semnat petiţia pentru urgentarea acordării cetăţeniei. Dacă nu scriaţi pe bloguri, situri şi reviste.

La ambasada României am auzit: „Presa românească îmi provoacă greaţă. Scrie doar mizerii.” Mi-a părut rău că nu am la mine un reportofon. Dar oricum m-au controlat la intrare şi dacă aş fi avut riscam un dosar de spionaj. Asta îmi mai lipsea. Tovarăşii respectă legile, nu şi oamenii.

Ei vroiau să scriu că eu sunt vinovat de tot şi de toate, nu ei. Că ei au făcut atâta bine Moldovei. Şi acum din cauza mea se aruncă cu noroi în consulat. Bine – poftim: eu sunt vinovat că România a cedat Basarabia. Că noi, românii basarabeni, am fost făcuţi cadou. Vinovat că nu mi-am vizat actele la timp. Dar oare nu am plătit pentru asta? Şi oare nu e absurd? Pentru că s-au scurs nişte ani de când aşteptam cetăţenia ca pe venirea lui Mesia…

Singur nu aş fi reuşit niciodată să devin cetăţean român. Cetăţenia mea e câştigată de voi – de Mugur Grosu, dirijorul principal şi toţi-toţi-toţi care v-aţi indignat, aţi scris şi uneori aţi preferat să luaţi asupra voastră umilinţa pe care o simţeam eu. Ar fi meritat să jur în faţa voastră.

Ar mai fi multe de spus. Dar nu m-aş mai opri din scris dacă aş povesti tot. Într-o zi poate că voi face asta. Nu voi scrie pe carte SF. Şi o voi dedica vouă. Celor care mi-aţi dat cetăţenia.

Mulţumesc mult! Este victoria voastră. De fapt, a noastră!

P.S.: Numele meu era adăugat cu pixul la sfârşitul listei celor care trebuiau să jure. L-aţi adăugat voi!

Aproape român

Am primit nişte veşti de la Mugur Grosu.

A scris în revista Vip un text foarte mişto despre cetăţenia mea.

Cică dosarul meu pentru cetăţenie ar fi aprobat încă din august, doar că mai trebuie o singură semnătură. A ministrului Justiţiei.

Mai multe pe blogul lui Mugur, căruia îi sunt foarte recunoscător-dator.