Stare de Urgență, Revista La Plic, ICR și ai noștri

Au apărut două texte despre nefinanțarea de către ICR a revistelor culturale din Basarabia. Ok. Și Mircea V. Ciobanu, și Vitalie Ciobanu au dreptate. Nasol că ICR-ul nu mai finanțează aceste reviste. Unele sunt ale ICR-ului, adică așa s-au născut, cu banii de la ICR.

Dar mi se pare nedrept să pomenești de toate, în afară de Stare de Urgență și Revista La Plic. Iar nasol. Stare de Urgență a avut, cred, o influență majoră cel puțin asupra tinerilor artiști din Moldova (nu mă refer la Ionel Istrati). A contat și în România. Revista La Plic a continuat ceea ce începuse Stare de Urgență. Poate mai colorat, mai divers, nu neapărat mai bine. Revista La Plic încă există, dar cu respirație artificială, datorită eforturilor lui Vladimir Us. Există prin suplimentele, care ar fi trebuit doar să diversifice revista.

Nu mi-a plăcut omiterea, chiar dacă a fost făcută prin imprudență. Despre restul putem discuta în continuare. Ai noștri cu ai voștri ș.a.m.d.

O carte cât 30 de ani. Ora 20. Telejurnal de Mihai Goţiu

Ora 20. Telejurnal de Mihai Goţiu este prima carte apărută ca supliment Klu, Carte La Plic al Revistei La Plic. Autorul îi face un rezumat: "Ora 20. Telejurnal e o antologie de proze scurte. Despre copilărie, revoluție, revoluție sexuală, Leonard Doroftei și Leonard Cohen, Roșia Montană și o autostopistă cu ochi albaștri care visa să ajungă clovn."

Am citit-o râzând cu lacrimi în ochi. Mihai Goţiu de mulţi ani profesează ca jurnalist - ceea ce l-a ajutat să facă o selecţie la sânge a evenimentelor pe care le descrie - evenimente ce contează atât pentru narator, dar şi pentru cititori: de la expoziile cu carbid din copilărie de Paşti, la Revoluţie şi la stârpirea localităţii Roşia Montană. Pe lângă "faptele" seci, Mihai Goţiu reuşeşte să adauge evenimentelor o culoare personală - ceea ce fac prozele scurte extrem de savuroase. Ca să înţelegi ce s-a întâmplat la Revoluţia din 89, de exemplu - este mai indicat să citeşti proza scurtă a lui Mihai Goţiu, ce a dat titlul volumului, decât să cauţi informaţii prin ziarele timpului. La fel stau lucrurile şi cu "evenimentele" de la Roşia Montană.

Nu în ultimul rând m-am bucurat de această carte pentru că are fragmente din Morminte în mişcare - un roman la care Mihai Goţiu lucrează de peste 8 ani. Un roman înrudit cu 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană, romanul meu. Mi se pare curios şi haios cum am lucrat în acelaşi timp la cărţi ce au ca spaţiu Roşia Montană. Am citit dintr-o răsuflare fragmentele din Morminte în mişcare, ceea ce mă face să cred că va fi un roman foarte bun.

Pe cine a interesat cartea - o poate achiziţiona la preţul unei beri împreună cu Revista La Plic, nr. 5 - dar trebuie să fie rapid, dacă nu cumva s-a epuizat deja numărul.

Let's KLU!

Marţi, 1 martie, la ora 19 00, în clubul Gin Do & Contrabass (Eminescu 72) va avea loc lansarea volumului Tiuk! - o antologie de proză Klu.

Vor fi prezenţi autorii: Dumitru Crudu, Nicoleta Esinencu, Pavel Păduraru, Iulian Ciocan, Alexandru Vakulovski.

Evenimentul marchează 1 an de existenţă a Revistei La Plic şi 10 ani de Tiuk! (www.tiuk.reea.net)

Muzonul este asigurat de Gonzo Deliriumovici (hardcore mix) & Faust (bass turbat).

Tiuk! Antologie de proză KLU

Ieri am avut o zi încărcată. Obositoare, dar şi cu multe-multe momente mişto. Unul dintre care - primirea volumului Tiuk! Antologie de proză Klu, carte apărută ca supliment al viitorului nr. al Revistei La Plic. Am şi început să o împart autorilor. Primul a fost Dumitru Crudu. A urmat Andrei Gheorghe.

KLU. Carte La Plic - Ora 20. Telejurnal de Mihai Goţiu

Nu am scris despre această carte pentru că mă simţeam prost că eu mă bucuram de ea şi autorul nu. E vorba de Ora 20. Telejurnal de Mihai Goţiu, prima carte apărută ca supliment al Revistei La Plic - KLU. Carte La Plic.

Acum volumul e în drum spre Cluj, aşa că îmi pot împărtăşi bucuria. Am mai multe motive să mă bucur de cartea lui Mihai Goţiu. Voi scrie despre ele în curând - când Ora 20. Telejurnal va fi lansată şi la Chişinău, şi la Cluj. Şi oriunde vrea Mihai.

PS: Acum e gata deja a 2-a carte KLU. În curând va merge la tipar. Ea - da, altele - nu, dacă ICR nu-şi schimbă poziţia faţă de Revista La Plic. Vrei s-o schimbe? Pentru început - citeşte şi semnează PETIŢIA.

Lansare, happening, petiţie - La Plic!

Sâmbătă, la biblioteca B.P. Hasdeu, s-a lansat nr. 6 al Revistei La Plic. A ieşit un happening fain, pentru că nimeni nu a vorbit pompos, aşa cum se întâmplă la lansări obişnuite. Fiecare a citit câte-un fragment scurt, s-a râs - pentru că aveai impresia că se citeşte câte-un vers dintr-un poem bine închegat. După care ne-am uitat la nişte scurt-metraje ale unor regizori polonezi (prezenţi în bibliotecă).

În altă ordine - s-ar putea să fi lansat penultimul număr al revistei. Pentru că ICR nu mai vrea s-o finanţeze. Finanţează în schimb alte 7 reviste din Moldova - dintre care de jumătate n-a auzit nimeni. Plus că au câştigat la categorii la care nu aveau ce căuta. Am tot auzit zilele astea vorbindu-se de spălare de bani la ICR. Şi de cumătrism (un nou-vechi curent "cultural" românesc). Aşa să fie?

Mie o petiţie mi-a schimbat viaţa. Am devenit (şi pentru stat) cetăţean român. Puţini credeau că e posibil. Şi nu a fost uşor - dar până la urmă pot circula liber (chiar dacă am rămas în Chişinău).

Dacă simţiţi că e ceva putred la ICR, că Revista La Plic merită să existe - citiţi şi semnaţi PETIŢIA.

Statul nu suntem noi (jurnal patriotic)

După exact jumate din termenul interdicţiei de-a intra pe teritoriul României – după un an şi trei luni, din cei doi ani jumate – am pus piciorul în România.

Asta se datorează în primul rând lui Mugur Grosu şi tuturor celor care au scris şi semnat numeroase petiţii ca eu să primesc cetăţenia română. Le mulţumesc mult şi vreau să spun că ei sunt patrioţii adevăraţi – nu Băsescu, Boc sau politicienii moldoveni.

Sibiu, Deva, Timişoara, Tomeşti, Braşov...
(Foto Moni Stănilă, io, m.vklvsk)

Continuare în următorul nr. al Revistei La Plic

Ce mai citesc, pe drum

În drum spre Spania, citesc proaspătul nr. al Revistei La Plic. Are o grămadă de suplimente, deci e util.

Şi pot folosi şi altfel plicul în caz de întâlnesc pe drum vreun grănicer, sau doamne fereşte, vreun funcţionar de la ambasadele României;)

After Blea Amiază sau La Plic

Vinerea asta s-a lansat al doilea nr. al revistei La Plic.

La lansare au fost mulţi oameni, dar ţin cont şi de faptul că dacă ar fi venit toţi autorii, cred că terasa uniunii ar fi fost neîncăpătoare...

Vreau să spun că La Plic e foaaarte mare şi are un plic încăpător. În care găseşti mai multe suplimente, printre care şi Tiuk!

Fix ne-a îndemnat să legalzăm cânepa, Us să cumpărăm revista, Dudu a fost de părerea că mai bine ne plimbăm cu bicicleta...

S-a vorbit, s-a băut bere (că e legală), şi la sfârşit Hose Pablo a ajuns la concluzia că a fost o after blea amiază reuşită. La plic!

Revista La Plic e foarte utilă. Pe lângă faptul că ai ce citi, ce vedea, asculta, admira - plicul propriu-zis poate fi folosit şi pentru mită. Mită subtilă. De exemplu să-l foloseşti pe sub fustă la consulatul României.

After blea amiaza s-a terminat cu o masă copioasă pentru Dudu şi cu Octav Esinencu în mănuşi de box.