Capîntortură (sau cum se uită și păsările după noi)

Anul trecut, de Paști, mi-am tot sucit gâtul după păsări la Baloșești. Nu degeaba, până la urmă am găsit o pasăre care își sucește gâtul mai mult decât mine: capîntortura. 

Numele l-am aflat de la Ticu, desigur, deși inițial eu am înțeles caprantortură.

Capîntortura a avut o luptă serioasă cu pițigoii albaștri pentru o scorbură într-un măr bătrân.

Iată și cântecul și răsucirea capului:)

Ghionoaia și prietenii săi

De multe ori am auzit, în Chișinău sau în Antonești, cântecul ciudat al unei păsări: ceva între rață și ciocănitoare. Pe când încă ne puteam plimba prin Dendrariu, adică săptămâna trecută, am văzut și vinovata, ghionoaia. Am descoperit-o greu, plimbându-mă în jurul unui pom vreo cinci minute. Din păcate, bateria aparatului mi-a fost descărcată, n-am reușit să-i fac mai multe poze și s-o înregistrez.

Din poze se vede că nu e roșie în obrăjori, deci nu e mascul. Probabil e ghionoaie sură, sunt un pic mai mici decât ghionoaiele verzi, dar e destul de dificil să faci deosebirea. Acum câțiva ani am văzut o ghionoaie pe un plop de lângă Biblioteca Națională, doar că atunci nu i-am auzit glasul. 

Pe lângă ghionoi, Dendrariul era plin de păsări, de la grive, rațe, porumbei gulerați și pițigoi la surorile-ciocănitori. Nici veverițele nu stăteau în loc. Din păcate, le vom admira după trecerea crizei. Până atunci, stăm acasă și ne uităm la păsări pe geam (sau din arhive).

  

Codobatura de munte

Acum o săptămână am fost la Dendrariu și, ca de obicei, am văzut mai multe păsări. Lângă pârâu am zărit o pasăre care nu stătea locului. N-am știut ce e și n-am mai avut timp să caut. Azi, dintr-o postare a Societății pentru Protecția Păsărilor și a Naturii am aflat că am văzut o raritate: o codobatură de munte, în trecere pe la noi.

Cucuveaua din Ulpiana /Gračanica

După ce am trecut pe la mănăstirea din Gračanica, am mers pe un drum de la marginea orașului spre ruinele romane Ulpiana. La început am găsit cimitirul și căsuțele din stuf, unde bănuiesc că stau arheologii și paznicii. 

 Apoi am luat-o spre centrul Ulpianei, printre alte ruine descoperite.

Ruinele arată impresionant, sunt tăblițe care te fac să-ți dai seama pe fundamentul cărei clădiri/ instituții stai.

Când am ajuns, am văzut un păsăroi care a zburat de-asupra ruinelor, dar n-am apucat să-l fotografiez. Se pare că ne-a pândit, că a apărut iar atunci când ne-am oprit. Am mers după el, în arătură.

Supărat, că l-am descoperit, s-a ascuns după un bulgăre, dar Moni l-a văzut iarăși repede.

E o cucuvea! Paznicul ruinelor din Ulpiana.

Iolka

Ca tot moldoveanul, am făcut și eu anul ăsta un brăduț. L-am botezat Iolka, de la expresia din argoul md: a umbla cu iolka, adică a umbla cu curvăritul.



Deși Iolka încă nu era gata, a participat activ la discursul președintelui donduras, Dondon, de la miezul nopții dintre ani.



Iolka înseamnă sârmă, staniol, prezervative. Sau, mai moldovenește, așa cum îi place mai mult lui Dondon: sârmă, staniol, gandoane.

Iată și filmul discursului:

Zimbru - Dinamo Auto (1-0)

Încep cu momentul culminant: Goooool!

Deși Dinamo Auto a avut o galerie numeroasă, a fost cam invizibilă & mută :)

În schimb, ai noștri, Oastea Fiară, au fost, ca întotdeauna, la înălțime, cu cântec.

Dovada: Puteți vedea rezumatul meciului aici