Se afișează postările cu eticheta benjamin fundoianu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta benjamin fundoianu. Afișați toate postările
luni, 25 mai 2015
duminică, 19 octombrie 2014
Despre suflet (din Privelişti)
Poveşti în şase cuvinte mi-au publicat un fragment dintr-un poem din proiectul Privelişti, la care lucrez. Va fi dedicat, desigur, memoriei lui Benjamin Fundoianu.
Iată tot textul:
despre suflet
dac-aş fi Dumnezeu
aş scoate din
reţelele de
socializare
toţi bărbaţii
mă gândesc
uneori
dac-aş fi
aş trimite
toţi bărbaţii
în iad
femeile-n rai
PS: vă recomand pagina Benjamin Fundoianu, unde veţi găsi mai multe lucruri interesante.
miercuri, 24 aprilie 2013
Fundoianu
Benjamin Fundoianu (1898, Iaşi - 1944, Auschwitz)
Ce simplu...
Ce simplu e amurgul acesta de sfîrşit
de toamnă ! Boi, pe dealuri, duc arătura-n vid.
Septembre strînge-n doniţi strugurii toţi din toamnă,
şi-n tălpile-i desculţe îi calcă sus, în cramă.
Ploaia veni cu sînge şi cu furnici, din Sud ;
cîte-un pîndar împuşcă tăcerea ca un surd,
şi liniştea s-adună din mii de cioburi sparte.
O fată, ici, în cîmpuri, a adormit pe spate,
şi-acum o duc ţăranii pe umeri,
pe sicriu
un clopot îşi desfoaie buchetul arămiu,
să prelungească parcă amiaza din vecerne ;
e miros tare umed din fînuri ; e devreme,
şi-i lîngă raclă bine oriunde te întorci.
Ca totdeauna , viaţa-i cu garduri şi cu porci,
cu vişini şi neveste care au ţîţa seacă.
În anotimp, simţi pasul lui Dumnezeu cum calcă
şi numără pe mînă cîştigul din fîneţi :
mălai e pentru oameni şi mei pentru stigleţi.
Cirezi halucinate mugesc pe după vie ;
femei goale, în lanuri, au pielea pămîntie,
şi ai putea pămîntul în pielea lor să-l ai.
Un popă - poate Naiba - cu mintea spre mălai,
peste sicriu, cu braţul întins, blagosloveşte.
Din curba lui, pămîntul s-a-ntins, se umflă, creşte,
şi cheamă către dînsul oamenii de noroi.
Şi oamenii se culcă cu sufletu-n noroi,
îl scuipă, îl sărută, îl blastămă, îl iartă -
şi bulgării de noapte se prăbuşesc pe moartă.
de toamnă ! Boi, pe dealuri, duc arătura-n vid.
Septembre strînge-n doniţi strugurii toţi din toamnă,
şi-n tălpile-i desculţe îi calcă sus, în cramă.
Ploaia veni cu sînge şi cu furnici, din Sud ;
cîte-un pîndar împuşcă tăcerea ca un surd,
şi liniştea s-adună din mii de cioburi sparte.
O fată, ici, în cîmpuri, a adormit pe spate,
şi-acum o duc ţăranii pe umeri,
pe sicriu
un clopot îşi desfoaie buchetul arămiu,
să prelungească parcă amiaza din vecerne ;
e miros tare umed din fînuri ; e devreme,
şi-i lîngă raclă bine oriunde te întorci.
Ca totdeauna , viaţa-i cu garduri şi cu porci,
cu vişini şi neveste care au ţîţa seacă.
În anotimp, simţi pasul lui Dumnezeu cum calcă
şi numără pe mînă cîştigul din fîneţi :
mălai e pentru oameni şi mei pentru stigleţi.
Cirezi halucinate mugesc pe după vie ;
femei goale, în lanuri, au pielea pămîntie,
şi ai putea pămîntul în pielea lor să-l ai.
Un popă - poate Naiba - cu mintea spre mălai,
peste sicriu, cu braţul întins, blagosloveşte.
Din curba lui, pămîntul s-a-ntins, se umflă, creşte,
şi cheamă către dînsul oamenii de noroi.
Şi oamenii se culcă cu sufletu-n noroi,
îl scuipă, îl sărută, îl blastămă, îl iartă -
şi bulgării de noapte se prăbuşesc pe moartă.
(1918)
PS: Portret de Antonia. Din unul dintre cele mai bune volume de poezie românească - Priveliști (1930). O ediție frumoasă a lui Fundoianu a apărut la Cartier, Versuri, în colecția Poesis, dar cred că tirajul e epuizat. Am și o ediție bilingvă a Priveliști-lor de la Paralela 45.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)