Maestrul Ion Buzu

Grădina cu flori, ardei, balansoar și roșii

Moto: - Ce cați cumără?

- Mancă cat.

Tânărul poet, prozator și spamer mușcă dintr-o pară ce semăna mai mult cu un măr și se plimba prin grădina plină de flori ce camuflau ardeii, vinetele, pătrunjelul și roșiile.

Tabăra literară începuse excelent și, cum nu băuse de vreo două săptămâni, poetul calcula cât are voie să bea acum, adăugând și restanțele. Cât să bea ca să nu devină alcoolic, asta-i fișka. Alimentara era la vreo 50 de metri, dar beciul, plin de vin alb și negru era și mai aproape.

În grădină parcă era mai răcoare, culorile erau mult mai clare, așa că tânărul și-a scos ochelarii și i-a pus în buzunar.

- La masă toată lumea! s-a auzit din curte și Ion Buzu, scuipând o coajă de roșie și gândindu-se la un viitor poem a urmat îndemnul. La cele trei mese gâlgâia vinul în pahare și restul participanților la tabără împărțeau frățește hrișca. Profesorii stăteau la una din cele trei mese pentru șase persoane.

- Așa... zis meditativ un profesor, înghițind hrișcă. Eu și colegul meu m-am gândit să vă dăm un exercițiu extrem de util. Printre noi e un tânăr prozator și poet care afirmă zilnic că e geniu. Sigur, râdem cu toți, e haios, dar noi, vrem să fiți foarte atenți la ceea ce spuneți și afirmați, așa că tema noastră de azi este Ion Buzu. Scrieți jumate de pagină despre Buzu.

- Da, da, confirmă și alt profesor.

În timp ce da paharul de vin roșu peste cap, tânărului poet și prozator îi stătu hrișca-n gât. Chiar așa, cum să te caci în gustul omului?! E adevărat, de fiecare dată când bea un pahar de bere sau de vin și prindea curaj, spunea că e geniu, spre bucuria tuturor. Nu-i trebuia mult, la cele 53 de kile. Dar de fiecare dată adăuga că genialitatea lui se împarte cu retardul. De ce mă fut că-s geniu și nu zic nimic de retard? Asta-i șarlatanie! E nedrept!

Spunând că vrea să aducă vreo două roșii, tânărul scriitor reveni în grădină. Se gândea la literatură și la textul său despre sine. S-a apropiat de balansoar. Se cățără în el și se ridică în picioare, ținându-se cu o mână de țeavă ca să nu cadă, iar cu cealaltă mână descheindu-și pantalonii.

Căcatul negru și mare căzu cu un zgomot înfundat pe balansoar. Tânărul poet și prozator se șterse cu o frunză vineție, cu un nume incert, ce mirosea parcă a mentă, parcă a busuioc. Lăcrimase și parcă vedea ca prin ceață, așa că și-a pus pe nas ochelarii și a cules patru roșii.

- Dragi colegi, spuse el așezând roșiile pe masă, am și eu o temă pentru voi: deconstiparea scriitorului.

Un profesor a zis: da, da, iar ceilalți au confirmat că e o temă bună.

Iar tânărul scriitor fredona în gând:

“- Unde-i viața, fă Marie,

- Stai că cat în pălărie.”

(text scris la Școala de Creative Writing de la Orheiul Vechi, după exercițiul lui Dumitru Crudu: de scris un text despre Ion Buzu. Combinat și cu alte 2 teme: recunoașterea locului (Moni Stănilă) și inițiere (Anatol Moraru).

PS: Gheorghe Erizanu a trecut doar miercuri pe la tabără, dar văd că și-a făcut temele. Un text savuros pe blogul Gheorghe Erizanu. 

PPS: În poză e Ion Buzu și Radu Vancu. În grădina cu flori, ardei, balansoar și roșii.

Monooka & festivalul

Weekend cultural în Chișinău. Lansări, maraton poetic, muzică și atelier

Moldova.org > Social

29 Iulie 2012

Poate că vi se pare titlul prea lung. Poate că e, dar asta s-a întâmplat în weekend-ul ăsta în Chișinău.

Vineri, la 16.30, la Librăria din Centru s-au lansat volumele Frânghia înflorită, de Radu Vancu și Poker de Bogdan Coșa. Gheorghe Erizanu l-a lăsat pe Claudiu Komartin să modereze. Librăria a fost arhiplină, după prezentări și discuții s-au dat multe autografe.

Când s-au terminat lansările, toți cei din librărie s-au mutat la Biblioteca Națională, unde a avut loc un maraton poetic. Claudiu Komartin a prezentat volumele Casei de Editură Max Blecher și revista Poesis International. Bogdan Coșa a citit, de data asta, poezie din volumul la care lucrează acum. Radu Vancu a citit și din textele pe care le-a scris în Orheiul Vechi, dar și din Frânghia înflorită.

Și maratonul s-a pornit. Au citit: Andrei Dósa, Ion Buzu, Claudiu Komartin, Carolina Vozian, Lina Mamalâga, Dmitri Miticov, Moni Stănilă, Vadim Vasiliu, Andrei Gamarț, Alex Cosmescu, Anatol Grosu, Ana Donțu, Irina Brumă, Victor Țvetov, Ecaterina Bargan, Paula Erizanu, Aura Maru... Probabil am uitat pe cineva, inclusiv pe mine, dar a fost foarte-foarte multă poezie de calitate și asta a contat în primul rând.

Maratonul s-a terminat cu un excelent concert de Monooka și Andrei Gamarț. Întrerupt doar de un performance de Anatol Grosu.

continuare pe moldova.org

O zi mare la Chișinău

Maraton poetic la Chișinău

La început trebuia să fie o ședință a cenaclului Republica cu poetul și prozatorul român Bogdan Coșa, proiect susținut de ICR Mihai Eminescu la Biblioteca Națională. Apoi a venit poetul sibian Radu Vancu la Școala literară de la Orheiul Vechi și, cum recent i-a apărut o nouă carte, Frânghia înflorită, din care ne citise anul trecut la Republica, ni s-a părut firesc să ne citească din ea la cenaclu.

Bogdan Coșa e prieten bun cu poetul Andrei Dosa, așa că au venit împreună. Poetul Claudiu Komartin e mai nou și editor, așa că a venit, firesc, la lansarea volumului lui Radu Vancu. Și un nou volum al poetului Dmitri Miticov va apărea la Casa de editură Max Blecher, el oricum e un prieten al Chișinăului, așa că a fost normal să vină.

Între timp s-a întors acasă și Andrei Gamarț. Așa s-a pus de un maraton la cenaclu Republica și o dublă lansare la Librăria din Centru. Radu Vancu a postat un anunț frumos:

Continuare pe Moldova.org

Pendulul lui Voloc

Punkt-ul de colecție se rotunjește. Mi-am lăsat la sfârșit transcrierea interviului cu Voloc. De mult n-am râs atâta! Bine, hai să nu fiu egoist, un fragment:

"- De la căzătura în cap la trei ani ți se trage talentul?

- Să zicem că expresivitatea – da. Când fac ceva ce n-a făcut nimeni, atunci – da, de la căzătura aia mi se trage. Dar am avut și altfel de căzături. De exemplu, era un stâlp de care atârna o funie, lângă școală. Lângă stâlp era un mal. Trebuia să urci pe mal cu firul, să treci pe sub stâlp și să te arunci, ca să nu revii și să te lovești de stâlp. Era un fel de pendul. Ei, eu am trecut de stâlp și când să revin am făcut o piruetă în aer și n-am apucat să dau drumul firului. Așa că am nimerit înapoi în stâlp."

Gheorghe Erizanu și Anatol Ștefăneț - prima fotografie

Este prima poză cu Gheorghe Erizanu și Anatol Ștefăneț împreună, cel puțin așa mi-au zis. În holul Librăriei din Hol. S-au sincronizat perfect cu locul și cu țigările:)

Doi oameni tare dragi revistei Punkt :)

Despre lectură. Despre scriere

Am apărut întru-un spot despre lectură:



 De ieri, puteţi citi ce mai scriu şi pe Moldova.org

Primele texte: Întrebări pt Victor Ponta

Politică - ba, cultură - da

Povestea lui A Huli

O muscă grasă, crăcănată, cu ochii pătrățoși, stătea pe masa mea din bucătărie la câțiva centimetri de mine.

Am suflat spre ea - nu s-a dus. Am clătinat masa - nimic. A nahuia.

Am luat un șervețel, am prins-o, am dat-o pe geam.

A huli.

De azi nu mai scriu la Timpul. Două texte ce au încălcat "politica editorială"

Săptămâna asta am scris două texte pentru Timpul, din care... n-a apărut nici unul.

Mi s-a explicat că am încălcat politica editorială. Anunțasem din timp că dacă vineri nu-mi apare textul - nu mai scriu pentru Timpul. La al doilea text s-a negociat, pentru că era despre Biblioteca Națională, la un moment dat mi s-a sugerat că dacă apare textul meu, nu apare dreptul la replică al Bibliotecii. În Timpul de astăzi nu e nici textul meu, nici dreptul la replică al Bibliotecii. Dreptul la replică probabil că încalcă politica editorială a Timpului. În schimb, în ediția tipărită a apărut un text mai vechi de-al meu. Chiar nu înțeleg o astfel de politică editorială.

Le urez succes foștilor mei colegi și, spre binele lor, sper să nu se lovească de politica editorială.

Mai jos public textele vinovate.

Miercuri ar fi trebuit să apară: 

România văzută din Moldova sau cum s-a mai furat o revoluție

Scriam într-un text din timpul protestelor din România, că pericolul mare al manifestărilor ar fi confiscarea revoluției de către alți politicieni. Să fim serioși, protestatarii nu erau useliști, cu atât mai puțin peliști sau, Doamne ferește, pesediști.

Așa s-a și întâmplat. Cei de la putere, pedeliștii - au fost ușor dați la o parte de useliști, ajutați de protestatarii din iarnă. Useliștii au acționat fără scrupule, de altfel ce scrupule poate avea un prim-ministru acuzat de plagiat și un președinte interimar cu părul vopsit? Vă mai amintiți expresia: umblă cu cioara vopsită?! Plagiatorii au început cu cultura, atac asupra ICR-ului, apoi l-au suspendat fără mare greutate pe președintele Traian Băsescu.

Toți cei care au protestat sunt confuzi acum, au fost furați, așa cum și era de așteptat, de cei împotriva cărora protestaseră. Prietenii mei din România, dacă s-au mutat la Chișinău – suportă cu greu vacanțele acasă, fiindcă tensiunea a crescut chiar și în discuțiile amicale. Românii au ajuns la o tensiune maximă –  facebook-ul a devenit o unealtă a dezbaterilor politice. La așa ceva nu mă așteptam, politica a intrat și în tabloide, showbizul e total neinteresant față de jocurile murdare politice.

Întrebarea e: după o revoluție furată, cum să mai protestezi? Poți fi sigur că nu vei fi iar înșelat, trădat, abandonat și cum spune expresia și cu banii luați?

Din păcate ceea ce se întâmplă în România, din nou nu are de-a face cu iubirea. Cei care vor vota împotriva suspendării, pro Băsescu – vor vota, de fapt, anti-USL; cei care vor vota pentru suspendare, de fapt vor vota anti-Băsescu.

 

Sunt curios și de voturile basarabenilor: ultima oară au votat 99% pro-Băsescu. Facem pariuri?

Și al doilea text, ce trebuia să apară azi:

Valori puse la zid

Să asociezi Biblioteca Națională cu scandalul pare absurd. Ce patimi poate trezi o instutuție în care lunar, ba chiar săptămânal - de regulă, au loc lansări de carte, lecturi, cenacluri și expoziții? Din contra, așa cum am văzut într-un reportaj TV, de Bibliotecă mai puțini știu, decât de discoteci.

Dar dacă vrei tare – orice se poate. Astfel Biblioteca Națională și domnul Alexe Rău, directorul Bibliotecii – au ajuns subiect de pseudo-știri. Și a vrut tare (să pornească o polemică), culmea, chiar o angajată a Bibliotecii – doamna Nina Negru. În hora dumneaei a intrat și mai tânărul nostru coleg, Ion Macovei. Ion a scris un articol pornind de la informațiile primite de la Nina Negru, iar partea vizată – adică atât domnul Alexe Rău, cât și restul angajaților Bibliotecii, au fost neglijați, chiar dacă, așa cum aflăm chiar din textul lui, a fost căutat la redacție de doamna Raisa Melnic, şefa Serviciului programe culturale al Bibliotecii Naționale. Ion Macovei cred că s-a grăbit și n-a ascultat ambele părți, așa cum ar trebui să facă orice jurnalist care pretinde că scrie obiectiv. Lucrurile pe care le aflăm în articol sunt interpretabile, iar acuzele la adresa Bibliotecii sunt umflate.

Pe doamna Nina Negru n-o cunosc, dar acuzațiile dumneaei nu par să aibă logică. În schimb îl cunosc personal pe domnul Alexe Rău – un om despre care artistul plastic Ghenadie Popescu a zis: ce rău poate face domnul Rău? I-am auzit de nenumărate ori pe Petre Guran și Andrei Nicolescu de la ICR vorbind cu admirație despre domnul Rău – după ce au făcut mai multe proiecte la Biblioteca Națională. Toți tinerii scriitori de la Republica au avut și au în domnul director un susținător, un lucru extrem de important pentru literatura contemporană din Moldova. Martor e și Vladimir Beșleagă, care a fost prezent la mai multe ședințe ale cenaclului. Probabil că sunt subiectiv, dar nu pot să nu-l respect pe domnul Alexe Rău, un om cu o generozitate rară și un adevărat profesionist. Știu că oricine îi propune un proiect cultural viabil, este susținut de Alexe Rău. Biblioteca Națională are porțile larg deschise pentru proiecte culturale, un lucru extrem de important.

Legat de partea “tehnică” a scandalului s-a pronunțat cât se poate de obiectiv academicianjul Petre Soltan. Pe cine să credem, pe Nina Negru sau pe toți angajații Bibliotecii cu tot cu Alexe Rău și academicianul Petre Soltan?  

Grafică de Dan Perjovschi

Tu te-ai spâlât?

Undeva pe bulevardul Grigore Vieru. Dan Perjovschi s-a distrat:)

Turismul, Chișinăul vechi, sabia lui Ștefan, pușca lui Hemingway, cecerka lui Viktiuk, Marcel Iureș... Punkt

Am răsfoit un nou Punkt, nr. 44-45. În afară de ce vedeți, mai găsiți mulți autori dobă de carte, multe locuri despre care s-a scris și pe care merită să le vizitați. Bonus, câteva poze din redacție. Se muncește la greu la următorul număr. Și un autograf care stă în spatele meu. De la Marcel Iureș.

Lectură plăcută!

PS: Puteți găsi noul număr al Punktului în librăriile Cartier și chioșcurile de ziare, în afară de Moldpresa care ne-a boicotat. Cică din presă, cel mai bine se vinde tutunul.

La mare, la soare sau Mulțumim Primăriei Chișinăului

De ieri Chișinăul nu mai are apă caldă pe o lună, dar, mare scofală, pe nimeni nu mai interesează asta. Pentru că toți chișinăuienii au plecat din capitală, cu excepția yoghinilor, care oricum se spală cu apă rece.

Mulțumim Consiliului Municipal pentru surpriză! Toți pensionarii, bugetarii, ziariștii, muncitorii, scriitorii, brutarii, dereticatorii ș.a.m.d. au primit foi de odihnă la mare! Chișinăul are ieșire la mare!

Cum mulți chișinăuieni nu au văzut niciodată marea, surpriza primăriei e și mai mare. E mare, mare.

Încă o dată mulțumim și să știți că apreciem gestul: în timp ce noi suntem la mare, voi munciți pentru noi. Unde s-a mai văzut așa ceva?

Dragi chișinăuieni, e de datoria noastră să punem portretele membrilor Consiliului Municipal în fiecare apartament. Chiar merită!

  PS: Foto din troleibuzul amenajat de revista Punkt cu desenenele lui Dan Perjovschi.

Crucea, zvastica și 1812

Foto în Râșcani, bulevardul Moscovei. Deși stickerul cu panglica Sfântului Gheorghe și 1812 sunt sub Crucea Roșie, cel mai bun simbol sub care ar fi fost "normal" să apară e zvastica.

Zvastica, 1812 şi panglica Sfântului Gheorghe

Există anumite simboluri care trebuie ţinute în umbră, altfel, când sunt scoase în societate menirea lor e să jignească. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă în Chişinău ar apărea un grup care ar umbla pe stradă cu zvastici pe tricouri. Imediat s-ar trezi ura, teroarea, agresivitatea, apoi ar apărea şi sânge.

Ştim cu toţii că panglica Sfântul Gheorghe este un simbol al armatei ţariste, apoi roşii, reactivat în Rusia după căderea Uniunii Sovietice. Chişinăul a fost plin de panglici ale Sfântului Gheorghe înainte şi după 9 mai. Cei care le-au scos la noi pe piaţă, membrii Ligii Tineretului Rus, ne spuneau că e un simbol frumos, comemorativ, al victoriei armatei sovietice asupra armatei naziste, nu un simbol al ocupanţilor. Ce să caute un simbol rusesc la noi, e un lucru despre care s-a tot scris şi nu vreau să vă plictisesc.

Văd însă, tot mai des, nişte stickere lipite pe chioşcuri, pe garduri, pe maşini, peste tot - cu o menire explicită de-a jigni românii din Basarabia. Şi nu mai e vorba de vreo confuzie sau de vreo greşeală - totul e extrem de clar. Stickerele sunt cu panglica Sfântului Gheorghe şi cu 1812. Simbolul armatei ţariste şi anul ocupării Basarabiei. Panglica Sfântului Gheorghe a mai apărut până acum în combinaţie cu 1941-1945, anii celui de-al Doilea Război Mondial. Subtilitatea stickerului cu 1812 exprimă o mândrie rusească de ocupanţi, o bucurie a lui Vanea că a călcat cu cizma Basarabia. Ştiind că panglica apare cu 1941-1945, e foarte clară şi trimiterea: românii ar fi fascişti sau, cel puţin, ca fasciştii.
Continuare în Timpul

La mulți ani, Șerban Foarță!

Șerban Foarță împlinește astăzi 70. 70 de ani de joacă - așa pare. Și portretul Antoniei spune tot asta. Nu că Șerban Foarță ar fi neserios, Doamne ferește!

La mulți ani, Maestre!

PS: În Librăriile Cartier încă mai puteți găsi frumosul volum Ethernul pheminin de Șerban Foarță. La numai 20 lei md. Grăbiți-vă!

Autograful lunii iulie. Lectură din 157 de trepte

A fost o atmosferă plăcută ieri la Librăria 9. Cu prieteni-cititori și cititori-prieteni.

Mulțumesc celor care au venit & Librăriei 9, editurii Cartier.

A fost și o lectură din 157 de trepte spre iad, Ion Buzu spune că i-a plăcut:)) A fost și un vin din Antonești. Alexandru Bâtcă a făcut niște poze

Dan Perjovschi. Punkt. Și eu:)

Joi o să avem o întâlnire cu Dan Perjovschi, organizată de revista Punkt.

Dan Perjovschi este unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici din România, recunoscut în toată lumea. Deși e stabilit la București și Sibiu, cea mai mare parte a anului e pe drum. E grafician și autor de articole la revista 22 și Tiuk.

  

Am realizat un interviu (Brașov-București) cu Dan Perjovschi, pe care-l vom publica în numărul Oameni de colecție.

Detalii eveniment

Așteptându-l pe Dan Perjovschi, vă invit mâine la Autograful lunii iulie, la Librăria 9 (Pușkin 9).

Anunțul lui Gheorghe Erizanu.