Copacul vieţii nu e chiar o metaforă

Soare cu dinţi în Biskops Arnö

În Suedia încă n-a venit primăvara.

În schimb am venit noi.

Când o să fiu mare...

Ce visam noi? Să fim cosmonauţi, scriitori, să mâncăm îngheţată până nu mai putem.

Astăzi însă visele copiilor se opresc la un moment dat. Au graniţe. Şi ei visează să le rupă. Iată cum Mihăiţă (la aproape 8 ani) le rupe:

Fiara

Foto: Moni
Model: Marcel

Dublă lansare

Rock star

A rămas singur la masa plină de halbe şi de sticle goale. Sughite şi râgâie. Mâinile lui nesigure caută ceva nedefinit pe masa murdară de scrum şi de resturi de alcool şi peşte. E într-un bar plin, plin de oameni care-l privesc cu silă.

Încearcă să se ridice, dar cade înapoi pe scaun. Desenează rapid un Picasso prin aer.

Chelneriţa se apropie de el şi îl întreabă dacă să-i aducă nota. Ca un peşte, el scoate pe gură nişte bulcuci. Brusc o cuprinde cu mâinile pătate de talie. Cu un un gest rapid, când chelneriţa încearcă să se depărteze - îi smulge fusta mini.

Muzica se opreşte şi durează o eternitate momentul borâtului.

Sobru, se şterge de vomă cu fusta chelneriţei rămase cu curul gol.

- Scoateţi afară beţivanul! ţipă ea la un tip plin de muşchi, ras pe cap.

El se ridică nesigur în picioare, face o mutră înţeleaptă, ridică un deget spre candelabrul plin de praf, colorat de fumul de ţigară.

- Eu nu-s beţivan, eu sunt rock star!

Câţiva tineri care tocmai intră în bar îl recunosc şi încep să aplaude. De afară se aude ploaia. 

(Foto Marcel, de Moni Vakulovski)

Două babe rusoaice printre blocurile din cartierul Râşcani

Pe lângă ele nu trece nici un Logan, nici o Lada şi nici o Volga. Sunt două babe rusoaice, care au peste 65 de ani, plimbându-se printre blocurile verzi de lângă PANCOM, din cartierul Râşcani, la ora 22. 01, chiar la început de primăvară.

- Ce-ai făcut cu el?, întreabă Olga Iurevna.
- Ce să fac, e contujnic, are o contuzie şi cu ai lor şi cu ai noştri. Zace în pat şi vorbeşte. Cu toţi colegii. Despre lupta de clasă, apoi îşi cere scuze că i-a împuşcat.
- Slab caracter, spuse Vera Vladimirovna.
- Da, nu ca noi, i-a răspuns Olga Iurevna.
- Eh prin câte am trecut noi împreună, zise Vera Vladimirovna, uitându-se la un bec care ba se aprinde, ba se stinge.

Pe lângă ele trece un grup turbulent de gopnici. Se freacă de şoldurile lor atotcuprinzătoare şi se deplasează mai departe. Trec şi îndrăgostiţi, care o iau prin grădiniţă, fiindcă nu mai e loc de ele pe drum. Trece şi un grup de moldoveni beţi, care reuşesc să se strecoare ingenios printre ele.

- Al meu a fost mujic-mujic. După război a băut până s-a stins... Plin de viaţă!, a spus Vera Vladimirovna.
- Aşa da, caracter!

Campanie anti-narcotice, pro droguri

Îngheţată cu mac şi gangea din Chişinău, fabricată în Ucraina:))

Sau poate primăria Chişinăului va tăia apa

Totul a început în momentul în care nu am încăput în cadă. M-am simţit ca o plăcintă înghesuită într-o cană, sau, şi mai aproape de realitate – ca o gâscă băgată într-un borcan de 750 ml. O tuşoncă. Nu era loc şi pentru apă şi pentru mine.

Trebuia totuşi să mă spăl, pentru că puţeam ca Elvis Presley înainte de moarte. Mai mult de scârbă, decât gândindu-se la mine, soţia a luat buchetul de busuioc din cameră şi m-a frecat cu el. După asta am mirosit a busuioc şi a transpiraţie. M-am simţit mai curat, dar ştiam că trebuie să fac ceva.

A doua zi am chemat doi instalatori şi am cumpărat cea mai mare cadă pe care am găsit-o în oraş. 3 pe 3. În ea am încăput.

Se spune că adevărul iese la suprafaţă. Cu siguranţă că asta a spus un om trist şi gras. Adevărul este însă că grăsimea iese la suprafaţă. Când am încercat să mă bag în cadă, stăteam ca o răţuşcă deasupa apei. În cap mi-a sunat poezia lui Dumitru Crudu „sunt gras şi trist” sau „trist şi gras”, nu mai ştiu...

Dar iată-mă acum în cadă. La fund. Am legate de mâini şi de picioare greutăţi de 10 kg. Şi robinetul nu se mai opreşte. Sunt gras. Şi trist. Şi doar soţia poate opri apa. Altfel mâine veţi putea citi necrologul meu la mica publicitate.

Vine vara şi aş vrea să merg la mare.

Bei apâ, mergi la Viceu

Poze din autogara din Căuşeni

Şi comentariul beton:

Scorchfield spunea...

SUS un rând de vodka, JOS un rând de suc, Totul într-o GARĂ, Venedikt se CARĂ!

Luna Amară - Pietre în alb

11 martie, 2011, Chişinău. Piesă de pe următorul album Luna Amară.

Tsunami în Roşia Montană

...o dată pe an se cântă în Roşia. La FânFest. În rest, mai sunt câteva "sărbători" propagandistice.

Luna Amară la Chişinău

11 martie, 2011, Chişinău. Şi un video, piesă de pe următorul album Luna Amară.

Cruce în Roşia Montană

O carte cât 30 de ani. Ora 20. Telejurnal de Mihai Goţiu

Ora 20. Telejurnal de Mihai Goţiu este prima carte apărută ca supliment Klu, Carte La Plic al Revistei La Plic. Autorul îi face un rezumat: "Ora 20. Telejurnal e o antologie de proze scurte. Despre copilărie, revoluție, revoluție sexuală, Leonard Doroftei și Leonard Cohen, Roșia Montană și o autostopistă cu ochi albaștri care visa să ajungă clovn."

Am citit-o râzând cu lacrimi în ochi. Mihai Goţiu de mulţi ani profesează ca jurnalist - ceea ce l-a ajutat să facă o selecţie la sânge a evenimentelor pe care le descrie - evenimente ce contează atât pentru narator, dar şi pentru cititori: de la expoziile cu carbid din copilărie de Paşti, la Revoluţie şi la stârpirea localităţii Roşia Montană. Pe lângă "faptele" seci, Mihai Goţiu reuşeşte să adauge evenimentelor o culoare personală - ceea ce fac prozele scurte extrem de savuroase. Ca să înţelegi ce s-a întâmplat la Revoluţia din 89, de exemplu - este mai indicat să citeşti proza scurtă a lui Mihai Goţiu, ce a dat titlul volumului, decât să cauţi informaţii prin ziarele timpului. La fel stau lucrurile şi cu "evenimentele" de la Roşia Montană.

Nu în ultimul rând m-am bucurat de această carte pentru că are fragmente din Morminte în mişcare - un roman la care Mihai Goţiu lucrează de peste 8 ani. Un roman înrudit cu 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană, romanul meu. Mi se pare curios şi haios cum am lucrat în acelaşi timp la cărţi ce au ca spaţiu Roşia Montană. Am citit dintr-o răsuflare fragmentele din Morminte în mişcare, ceea ce mă face să cred că va fi un roman foarte bun.

Pe cine a interesat cartea - o poate achiziţiona la preţul unei beri împreună cu Revista La Plic, nr. 5 - dar trebuie să fie rapid, dacă nu cumva s-a epuizat deja numărul.

Who the fuck is doamna Delia?!

Fluturaşi din centrul Chişinăului.

După poza din dreapta se poate deduce: 1. doamna Delia are barbă. 2. doamna Delia e un popă. 3. Dumnezeu e prieten cu doamna Delia. 4. Biserica e mână-n mână cu vrăjile lu doamna Delia.

Extraordinar! Ahuitelino!

Who the fuck is doamna Delia?!

Faust - Oaspeţi din viitor (după Mihail Vakulovski)

Cei care au plecat imediat după lansarea Tiuk!-ului, au pierdut asta şi nu numai asta:


Performance la lansarea volumului Tiuk! Antologie de proză Klu, 1 martie, Chişinău, Gin Do & Contrabass. Muzică: Faust, după Oaspeţi din viitor de Mihail Vakulovski

Faust & a.vklvsk: Emilian Bucov - Cine a spus?..

Lectură la lansarea volumului Tiuk! Antologie de proză Klu, 1 martie, Chişinău, Gin Do & Contrabass

Nicoleta Esinencu - Fragment din Fuck You, Eu.ro.Pa! & Odessa Transfer

Lectură la lansarea volumului Tiuk! Antologie de proză Klu, 1 martie, Chişinău, Gin Do & Contrabass

Dumitru Crudu - Sonet de liubov trist

La lansarea volumului Tiuk! Antologie de proză Klu, 1 martie, Chişinău, Gin Do & Contrabass

Iulian Ciocan - Mirmidonii

Lectură la lansarea volumului Tiuk! Antologie de proză Klu, 1 martie, Chişinău, Gin Do & Contrabass

Şi un video de Editorcassh

Cum a fost la lansarea antologiei de proză Klu - Tiuk!

A fost vesel şi frumos. Cei care au plecat după lansare au pierdut show-ul turbat al lui dom profesor Faust. Dacă nu va fi cuminte, o să pun câteva fragmente din filmări:)

(foto Moni Stănilă)

Şi un reportaj de la JurnalTV, la Deşteptarea