- Ce-ai făcut cu el?, întreabă Olga Iurevna.
- Ce să fac, e contujnic, are o contuzie şi cu ai lor şi cu ai noştri. Zace în pat şi vorbeşte. Cu toţi colegii. Despre lupta de clasă, apoi îşi cere scuze că i-a împuşcat.
- Slab caracter, spuse Vera Vladimirovna.
- Da, nu ca noi, i-a răspuns Olga Iurevna.
- Eh prin câte am trecut noi împreună, zise Vera Vladimirovna, uitându-se la un bec care ba se aprinde, ba se stinge.
Pe lângă ele trece un grup turbulent de gopnici. Se freacă de şoldurile lor atotcuprinzătoare şi se deplasează mai departe. Trec şi îndrăgostiţi, care o iau prin grădiniţă, fiindcă nu mai e loc de ele pe drum. Trece şi un grup de moldoveni beţi, care reuşesc să se strecoare ingenios printre ele.
- Al meu a fost mujic-mujic. După război a băut până s-a stins... Plin de viaţă!, a spus Vera Vladimirovna.
- Aşa da, caracter!
