Vă așteptăm!
PS: Și textul despre cartea Anei, de pe Moldova.org
Basarabia legoland, montat într-un liceu militar
Ana Pușcașu e o tânără poetă din Timișoara, membră a cenaclului Pavel Dan. Anul ăsta Ana Pușcașu a debutat cu un volum dens de poezie, Te aștept ca pe un glonte, la editura Casa De Pariuri Literare.
Până acum, Ana Pușcașu a fost de două ori în Moldova, în 2008 și 2010 și, m-am bucurat să găsesc urme ale vizitelor ei din Chișinău în volumul de debut. Bucuria e și mai mare, când știu că Ana și-a făcut și lucrarea de licență, și de masterat având ca temă fracturismul și tânăra literatură, atât din România, cât și din Moldova. Acum e doctorandă și își continuă cercetarea pe aceeași temă. Probabil Ana Pușcașu este unul dintre oamenii care cunosc cel mai bine literatura tânără de pe ambele maluri ale Prutului. Prin literatură, Ana a făcut deja Marea Unire.
Până acum, Ana Pușcașu a fost de două ori în Moldova, în 2008 și 2010 și, m-am bucurat să găsesc urme ale vizitelor ei din Chișinău în volumul de debut. Bucuria e și mai mare, când știu că Ana și-a făcut și lucrarea de licență, și de masterat având ca temă fracturismul și tânăra literatură, atât din România, cât și din Moldova. Acum e doctorandă și își continuă cercetarea pe aceeași temă. Probabil Ana Pușcașu este unul dintre oamenii care cunosc cel mai bine literatura tânără de pe ambele maluri ale Prutului. Prin literatură, Ana a făcut deja Marea Unire.
Te aștept ca pe un glonte e o carte a stărilor, scrisă foarte bine, concis, că uneori ai impresia că textele sunt compuse din cuvintele unei telegrame – cât e absolut necesar, nici un cuvânt sau vreun semn de punctuație în plus. Cartea are trei cicluri: LM (de la Liceul Militar), Dâre de benzină și A cincea cameră. LM mi-a amintit direct de Bacovia, de Liceu, deși Ana scrie total diferit, însă stările pe care le transmitea Bacovia sunt asemănătoare cu cele din LM. Ana Pușcașu nu-și arată direct stările, ci le construiește din imagini bine alese, din situații, din experiențele pe care le-a avut la liceul militar: „îţi potriveşti pătura pe aliniamentul de tragere/ ceilalţi sunt aproape/ de tine gata să te lovească să te/ scuipe în faţă// abia apoi asiguri arma şi îţi ţii/ respiraţia ca un aurolac/ la prima/ gură de aer proaspăt/ ceilalţi sunt aproape de tine/ le auzi umerii agăţând zidurile/ garajelor râzând sau împingându-se// toată şmecheria e să nu smuceşti trăgaciul/ şi tot curajul de care poţi de fapt să dai/ dovadă e să nu tresari când praful/
de puşcă îţi izbeşte metalic obrazul” (LM 4 – să nu tresari –).
de puşcă îţi izbeşte metalic obrazul” (LM 4 – să nu tresari –).
Atmosfera din LM răzbate și în celelalte două cicluri ale cărții. Cazarma e înlocuită cu orașul, dar un oraș în așteptare, o lungă așteptare a lui Godot, care nu prevestește însă nimic bun: “e ca şi cum până la inima mea s-ar fi trasat/ sute de dâre subţiri de benzină şi la capătul/ celălalt cineva m-ar privi în ochi/ aşteptând” (frica nu trece). Apar și câteva texte de dragoste, în care însă imaginile dure sunt absorbite: “să faci bani mulţi/ să fii în sfârşit fericit// să devenim amândoi tandri/ca două/ dâre de benzină/”(casa noastră – un desen în cretă colorată pe asfalturile din haga).
Te aștept ca pe un glonte e un volum proaspăt, un debut foarte bun. Sigur că unul dintre cele mai bune texte care mi-a plăcut mult e basarabia legoland, pe care îl reproduc aici în întregime:
„trei bărbaţi cu burţile îngroşate de pixeli
vor da până la urmă buzna în cameră
şi oasele cuiva o să trosnească scurt
ca nişte poduri din oraşele lego
în care pot doar să strig
vor da până la urmă buzna în cameră
şi oasele cuiva o să trosnească scurt
ca nişte poduri din oraşele lego
în care pot doar să strig
că nu recunosc pe nimeni în poze că nu ies în stradă
că nu îmi tai părul că nu sunt cetăţean de onoare
că nu mă cheamă andrei valeriu serghei mihail
că nu îmi tai părul că nu sunt cetăţean de onoare
că nu mă cheamă andrei valeriu serghei mihail
că în mămăligă nu sunt cuvinte de duh din alea
pe care le găsesc puştii americani în filme
pe care le găsesc puştii americani în filme
că zebrafoanele nu vorbesc niciodată prostii nu spun
niciodată cu voce tare revoluţie tancuri tineri spital tighina
coca-cola coca-cola light coca-cola zero
niciodată cu voce tare revoluţie tancuri tineri spital tighina
coca-cola coca-cola light coca-cola zero
că dacă cineva îţi sparge capu' cu o bucată de asfalt
o să-ţi rămână o crustă maronie care poate lua orice
formă vrei tu
o să-ţi rămână o crustă maronie care poate lua orice
formă vrei tu
că în schimb un glonte nu e la fel de cuminte că
de fapt el se rostogoleşte prin creierii tăi
bate din palme şi râde”.
de fapt el se rostogoleşte prin creierii tăi
bate din palme şi râde”.
O așteptăm pe Ana Pușcașu din nou în Chișinău, pentru o lansare la cenaclul Republica, sper la începutul anului. Noi promitem că vom avea grijă să-i arătăm locuri care s-o inspire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu