Antim Ivireanu în țara lui

Am găsit în Georgia o școală numită Antim Ivireanu. Avea la intrare tricolorul românesc și drapelul georgian.

Despre Antim Ivireanu

Flori de rodii pentru Oleg Panfil (din Tbilisi & Mtskheta)

Oleg Panfil mi-a zis să fac poze florilor de rodii din Georgia. Îi mulțumesc mult pentru asta, pentru că altfel cred că nu mi-aș fi dat seama că anume florile astea mici fac rodiile imense. Și lui Moni i-au plăcut mult.

Pozele sunt făcute în Tbilisi și Mtskheta - suberbul oraș georgian.

Mai puteți vedea poze (Istanbul - Tbilisi) pe blogul lui Moni.

Bogdan Lipcanu în Chișinău

Open publication - Free publishing

Bogdan Lipcanu s-a născut la 13 iulie 1975, în Bistriţa.
Studii nefinalizate de filosofie şi regie de film.
A absolvit Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, secţia foto-video.
A publicat poezie şi proză în antologiile La Neagra, 2007, şi Minimal, 2009, ambele apărute la Editura Mirador, Arad.

Bogdan Lipcanu va avea o lectură vineri, 18 mai, 18 00, la Biblioteca Națională, în cadru cenaclului Republica. Proiectul e susținut de ICR Chișinău.

Andrei Gheorghe a găsit poezia la Chișinău

Pe strada Vlaicu Pârcălab colț cu 31 august. Cu Moni Stănilă.

Zahar Prilepin – Sankea

Dacă vreţi să citiţi o carte în care să vedeţi adevărata Rusie – Sankea, romanul lui Zahar Prilepin, e o alegere foarte bună.

Noul Gorki al ruşilor, aşa cum e numit Zahar Prilepin, ne oferă povestea unui tânăr din provincia rusească, membru al unei organizaţii extremiste – copie a Naţbolului – partidul lui Eduard Limonov – interzis în Rusia. Saşa Tişin – Sankea – încearcă să înţeleagă lucrurile mari ca binele, dreptatea, deşi e luat de valul curentului extremist. Ce e de observat în romanul lui Prilepin, e că oricât de extremişti ar fi unii tineri, statul rus îi bate, îi întrece oricum. Ei încearcă să riposteze statului şi terorii continue, dar asta îi duce direct spre autoanihilare, nu spre victorie. Începutul revoluţiei de la sfârşitul romanului e de fapt sfârşitul unor personaje, sfârşitul unei grupări şi victoria statului lui Putin.

Saşa Tişin suferă de schizofrenie, în capul lui apar întrebări la care încearcă să răspundă un alter ego. Pentru că nu găseşte răspunsuri nici la colegii din organizaţie (în care nu are încredere, cu câteva excepţii), nici la cei „vechi”, nici la „putinişti”. De fapt, boala lui Sankea e boala societăţii ruse contemporane în care piciorul drept pune piedică piciorului stâng.

Mi-au plăcut foarte mult paginile lui Prilepin despre provincie şi mai ales despre înfundăturile Rusiei, iar scena în care Sankea cară sicriul tatălui prin pădure e de-a dreptul izbitoare. Sunt multe astfel de scene, care te fac să înţelegi de ce Prilepin e în vogă acum în Rusia şi de ce are deja numeroase traduceri.

Sunt şi scene mai puţin plăcute, dacă nu eşti rus (cum e scena vânării unui judecător leton, în care Saşa e iritat că letonii vorbesc letona, nu rusa), dar îmi dau seama că romanul nu ar mai fi fost credibil dacă aceste scene nu apăreau. E inutil să mai spun că rusul se crede încă Fratele cel Mare, chiar şi aşa beat şi împiedicat cum e.

Zahar Prilepin e un scriitor ce merită urmărit, fie că-ţi place fie că nu. Sankea, după cum am înţeles, a avut un mare succes în Rusia. Romanul are şi un site, foarte fain, cu grafică, cu trimiteri la personajele reale, cu povestea oamenilor ce au contribuit la site. Povestea lui Sankea merge mai departe, prin site. Trebuie să recunosc că e cel mai mişto site al unui roman, din câte am văzut.

Cu Zaza Burciuladze, Gheorghi Gospodinov şi Zahar Prilepin – colecţia Biblioteca deschisă a editurii Cartier ne demonstrează că e una grea şi că merită s-o urmărim în continuare.

*Zahar Prilepin, Sankea, Ed. Cartier, 2011. Traducere de Vladimir Bulat

P.S.: Toamna asta, Zahar Prilepin va veni în Chişinău. 

Portretul lui Prilepin e făcut de Antonia, desigur:)

În pat cu Filat

am visat că trebuia să iau cu mâna o broască imensă și urâtă. scuze, mie mi-e frică de broaște. după ce am reușit performanța - broasca s-a prins de un crac al pantalonilor. am scuturat din el până am picat în alt vis

față-n față cu filat. la discuții. dar: el îmi punea întrebări, eu răspundeam. se uita peste articolele mele din timpul. mi-a zis că-s ok și nu mi-a reproșat nimic. eu am fost emoționat.

a doua zi am fost mahmur.

și a treia.

Foto de pe cotidianul.ro