Zahar Prilepin – Sankea

Dacă vreţi să citiţi o carte în care să vedeţi adevărata Rusie – Sankea, romanul lui Zahar Prilepin, e o alegere foarte bună.

Noul Gorki al ruşilor, aşa cum e numit Zahar Prilepin, ne oferă povestea unui tânăr din provincia rusească, membru al unei organizaţii extremiste – copie a Naţbolului – partidul lui Eduard Limonov – interzis în Rusia. Saşa Tişin – Sankea – încearcă să înţeleagă lucrurile mari ca binele, dreptatea, deşi e luat de valul curentului extremist. Ce e de observat în romanul lui Prilepin, e că oricât de extremişti ar fi unii tineri, statul rus îi bate, îi întrece oricum. Ei încearcă să riposteze statului şi terorii continue, dar asta îi duce direct spre autoanihilare, nu spre victorie. Începutul revoluţiei de la sfârşitul romanului e de fapt sfârşitul unor personaje, sfârşitul unei grupări şi victoria statului lui Putin.

Saşa Tişin suferă de schizofrenie, în capul lui apar întrebări la care încearcă să răspundă un alter ego. Pentru că nu găseşte răspunsuri nici la colegii din organizaţie (în care nu are încredere, cu câteva excepţii), nici la cei „vechi”, nici la „putinişti”. De fapt, boala lui Sankea e boala societăţii ruse contemporane în care piciorul drept pune piedică piciorului stâng.

Mi-au plăcut foarte mult paginile lui Prilepin despre provincie şi mai ales despre înfundăturile Rusiei, iar scena în care Sankea cară sicriul tatălui prin pădure e de-a dreptul izbitoare. Sunt multe astfel de scene, care te fac să înţelegi de ce Prilepin e în vogă acum în Rusia şi de ce are deja numeroase traduceri.

Sunt şi scene mai puţin plăcute, dacă nu eşti rus (cum e scena vânării unui judecător leton, în care Saşa e iritat că letonii vorbesc letona, nu rusa), dar îmi dau seama că romanul nu ar mai fi fost credibil dacă aceste scene nu apăreau. E inutil să mai spun că rusul se crede încă Fratele cel Mare, chiar şi aşa beat şi împiedicat cum e.

Zahar Prilepin e un scriitor ce merită urmărit, fie că-ţi place fie că nu. Sankea, după cum am înţeles, a avut un mare succes în Rusia. Romanul are şi un site, foarte fain, cu grafică, cu trimiteri la personajele reale, cu povestea oamenilor ce au contribuit la site. Povestea lui Sankea merge mai departe, prin site. Trebuie să recunosc că e cel mai mişto site al unui roman, din câte am văzut.

Cu Zaza Burciuladze, Gheorghi Gospodinov şi Zahar Prilepin – colecţia Biblioteca deschisă a editurii Cartier ne demonstrează că e una grea şi că merită s-o urmărim în continuare.

*Zahar Prilepin, Sankea, Ed. Cartier, 2011. Traducere de Vladimir Bulat

P.S.: Toamna asta, Zahar Prilepin va veni în Chişinău. 

Portretul lui Prilepin e făcut de Antonia, desigur:)