Exhibiţionism & voyeurism

Mă documentam azi pentru un scenariu Cool Publika despre exhibiţionism şi voyeurism şi am ajuns la o concluzie extrem de banală - cu toţii suntem nebuni. Diferă doar gradul de nebunie - unii sunt mai nebuni ca alţii. Ca în vorba din timpul URSS - toţi suntem egali, doar că unii sunt mai egali ca restul.

Exhibiţíonismul şi voyeurismul sunt văzute ca dereglări sexuale, deci şi psihice. Dar e destul să tragi cu ochiul pe net şi e foarte clar că majoritatea celor ce navighează sunt într-o  mare parte exhibiţionişti şi voyeurişti. Să depistezi exhibiţionişti e extrem de simplu. Ai cont pe h5 sau pe facebook? Îţi expui poze mai deocheate? Exhibiţionism clar, char dacă încă nu e nevoie de tratament.

Cu voyeurismul e un pic mai complicat, pentru că ei nu cer să fie văzuţi, ca exhibiţioniştii, ci din contra, se ascund. Dar... dacă umbli după poze deocheate pe h5 şi pe facebook (în cel mai bun caz) - eşti voyeur în ascensiune! Şi vei fi voyeur pe bune atunci când vei umbla pe la geamurile oamenilor.

Mai ciudat mi s-a părut la prima vedere că femeile suferă mai mult de exhibiţionism. Dar dacă stăm şi ne gândim - e evident. Decolteuri largi... fuste mini... Doar că nu deranjează ochiul (chiar aşa de tare) ca pensionarii din parcuri ce-şi scot pula de sub ziar când cineva îi inspiră.

Bărbaţii sunt mai predişpuşi pentru voyeurism. Şi asta într-un fel e evident. Femeile arată... bărbaţii se uită!

Şi eu îmi urmăresc o vecină. În fiecare zi ea îşi schimbă hainele. Şi nu doar că o urmăresc, ci îi şi fac poze. Hm... Iat-o!

La Cool Publika însă îl pun pe Voloc să se exhibeze, chiar dacă îi scriu textele.

Voyeurism plăcut!

PS: Bloguiala e şi ea o formă de exhibiţionism...