vineri, 6 noiembrie 2009

Cenzurat de Europa

După cum spuneam, azi la 17.00, artistul vizual Octav Esinencu va avea un vernisaj la sediul OSCE din Chişinău.

Ei bine, ieri au fost panotate lucrările, iar azi a primit un telefon că e cenzurat.

Totul de-abia începe...

marți, 3 noiembrie 2009

Octav eSinenCu - vErnisaj



Invitaţie la vernisaj

Mihai Ghimpu: „Nu ştiu cine a făcut, un grup ori o persoană, nu contează, dar cine a făcut asta – ar trebui tras la răspundere”.

Dorin Chirtoacă: „Văd aici nişte corpuri de femei stilizate şi… da… da…”

Alexandru Tănase: „Îmi pare puţin neinspirată tema. Ce-i asta?”

Vineri, 6 noiembrie, ora 17.00, vă invităm la vernisajul de fotografie, video şi pictură al lui Octav Esinencu, la sediul OSCE, str. Mitropolit Dosoftei 108.



Octav Esinencu

N-a umblat la grădiniţă, a crescut printre blocuri, a tras mâţa de coadă, a tăiat frunze la câini şi a desenat cai verzi pe pereţi. La 10 ani a găsit un pachet de Belomor Kanal şi de la 11 ani poartă ţigările şi ţigaretele lui în buzunar. A fost primit în octombrei la şcoala nr. 23 „Dimitrov” şi după 2-3 ani de şcoală medie, intră la şcoala de picturş RSSHŞi.

După anumite conflicte şi divergenţe cu profesorii, şefii de studii şi cu directorii şcolii, în 1989, se hotărăşte ca Octav Esinencu să fie trimis la studii cu prima promoţie de studenţi şi liceeni în România, destinaţia – Cluj Napoca.

Între timp, Octav reuşeşte să-şi ia licenţa de contabil, la Colegiul de Economie şi Contabilitate din Soroca, R. Moldova. Dar între-între timp se filmează într-un lung metraj pe peliculă (Reîntoarcerea în Elade) cu două roluri, după piesa lui Nicolae Esinencu – Fumuarul.

După care poliţia română îi plăteşte artistului biletul pentru trenul foamei (Timişoara-Iaşi) şi îl expulzează din ţară.


Urmează o meditaţie de 7 ani de zile, singur în pădure.

Lucrează 10 ani la Catedrala Naşterea Domnului din Chişinău.

Torba…

duminică, 1 noiembrie 2009




a apărut cartea lui Mihai în SdU. E o carte f.f. mişto (nu numai pentru că e fratele meu:) )

această carte ar fi putut apărea la orice editură prestigioasă, aşa că mă bucur că am luat-o noi la Stare de Urgenţă.

între timp, un prieten vechi şi nebun a cântat-o la chitară aproape pe toată, aşa că după ce am s-o reascult, poate bag un audio şi pe blog. iar până atunci - lectură plăcută!