joi, 30 iunie 2011

Арт-группа Война (Voina) în Praga

...doar că într-o versiune mult mai mică decât în proiectul "Pula in captivitatea KGB-ului":)

Akutagawa: "neînţeleasa absurditate a propriei mele vieţi, plicticoase şi posomorâte"



Sinopsisul unei nuvele: sensul vieţii unui samurai era să se sature de cremă de patate. Când, în sfârşit, poate mânca patate pe săturate - strănută.

Cam ăsta este în general firul logic al naraţiunilor din culegerea de povestiri Rashōmon de Akutagawa. Am avut o mare plăcere citind-o. Personajele lui Akutagawa sunt din medii diferite: hoţi, scriitori, samurai, slugi, profesori, oameni simpli. Le leagă doar un fel de coerenţă care le duce la un moment dat la absurd. Sau la un sens - în mai puţine proze. Oricum, personajele nu sunt închise doar într-o proză, pe multe le putem reîntâlni şi în altele.

Povestirile sunt pline de orori, orori gratuite pentru logica vieţii, nu şi a literaturii. Pentru autorul japonez o crimă valorează cât o plimbare cu trenul. Şi ambele pot fi foarte valoroase pentru o povestire.

L-am simţit pe Akutagawa ca pe o întâlnire între Dostoievski şi Beckett.

Deşi a scris la începutul secolului, Rashōmon mi-a amintit în primul rând de Dimineaţa lunetistului lui Sorokin, nu de cartea vreunui scriitor clasic. Poate şi din cauza sfârşiturilor.

Mama lui Akutagawa a murit în casa de nebuni când el avea 10 ani. El s-a sinucis în 1927, când avea  35. Sunt amănunte parcă desprinse din prozele lui.

*Akutagawa, Rashōmon, Ed. Cartier, Chişinău, 2004

luni, 27 iunie 2011

Steaua lui Bolaño


Roberto Bolano este unul dintre scriitorii a căror viaţă pare aproape mai interesantă decât opera. Scriitorul chilian a murit la 50 de ani în Barcelona. Volumele sale au cunoscut succesul doar după moartea autorului.

În romanul O stea îndepărtată găsim povestea a doi scriitori - unul angajat politic şi altul relativ independent, dar de fapt - de stânga. Scriitorul angajat politic apare ca un autodidact fermecător, care, odată cu ajungerea la putere scrie direct pe cer, cu avionul şi "taie în carne vie", la propriu. Victimele lui sunt în special femeile şi scriitorii.

Celălalt caută pur şi simplu o viaţă mai bună. Dar se trezeşte a fi vânătorul celui dintâi.

Vânătoarea, crima - îi anulează pe ambii ca scriitori. Stânga, dreapta, fascismul, comunismul - nu au de-a face cu esenţa unui artist.

Romanul e pe alocuri dezlânat, scris parcă în grabă. Totuşi găsim la Bolano o altă faţă a literaturii latino-americane. Din păcate, Bolano s-a dus prea repede. Nu însă fără a lăsa în urmă setare pline de manuscrise.

*Roberto Bolano, O stea îndepărtată, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008

duminică, 26 iunie 2011

Aici e...

Pe podul din Râşcani.
Ca să fie tabloul complet mai lipsesc din schemă UE, URSS, Rusia şi de ce nu - Afganistan.
...
În Timpul de vineri găsiţi un text de-al meu: Artist în Moldova
şi două de-ale lui Moni: Raiul pe pământ şi Avem şi noi spartanii noştri...

marți, 21 iunie 2011

SGB - Gazel



Joi 19 mai, 2011, Muzeul literaturii, TNCP

SGB - Gazel


Subţire luna nouă şi sprâncenele-ţi subţiri
Obrajii tăi trandafirii roşind la trandafiri

Căci inima-nflorit-a roz sub roua dragostei
Încet încet lent foarte lent spre mine te răsfiri

E de dantelă noaptea îţi întrevăd doar sânii
Ca un borfaş am gândul fix la ce-ai pe sub ceakşiri

Eu urmăresc extazul tu urmăreşti extazul
Visul tango ce-ncheagă gri-amare despărţiri

vineri, 17 iunie 2011

Săptămâna eclipsei


Începutul eclipsei ne-a prins în iaz, la Antoneşti. Ne-am tot mirat din apă de Lună. Ne-am prins (vorba vine, după un telefon de la Miha) câteva ore mai târziu.
La un moment dat, Luna s-a băgat într-un coş.
Oricum, noi eram deja eclipsaţi de cireşe:
Când ne-am întors la Chişinău, am aflat că a apărut romanul lui Mihai:
Au mai apărut nişte texte de-ale noastre în Timpul:
Despre silă şi despre Partidul Antidumnezeiesc

Să voteze şi morţii, dar să voteze toţi!


Poruncile dumnezeieşti sunt pentru binele nostru

Aşa a trecut săptămâna eclipsei. O aşteptăm cu nerăbdare şi pe următoarea:)

Week-end plăcut şi nu uitaţi să mergeţi la vot!

(foto Moni şi io)

luni, 6 iunie 2011

Tărâmul bâcilor, curvelor, escrocilor şi al veşnicei tranziţii


După Înainte să moară Brejnev – o carte a unei tranziţii sovietice – Iulian Ciocan vine cu Tărâmul lui Saşa Kozak, un roman cu rădăcinile în anii 90 şi cu ramurile în tranziţia noastră continuă.

Tărâmul lui Saşa Kozak e un roman minimalist, fără “eroi”, cu un fel de personaje tranzitorii, cu o linie de subiect întretăiată. Iulian Ciocan, un mare amator de teorie literară, de fapt – şi un critic literar foarte atent şi extrem de bine pregătit – utilizează în ultimul lui roman o naraţiune actorială, de la un capitol la altul naratorul de pers. a III-a fiind “fixat” pe unerii unui personaj. Avem de-a face cu bâci, bişniţari înstăriţi, perverşi, curve, politicieni corupţi – de fapt – cu mai toată fauna tranziţiei.

Deşi naraţiunea e seacă, citind am râs foarte mult. Fiind şi jurnalist, ochiul lui Iulian Ciocan a cules din “realitate cu amănuntul” (aşa se şi numeşte rubrica lui la Europa Liberă).

Limbajul este viu, şi, de data asta – conţine “cuvinte urâte” – aşa că sunt sigur că unii din scriitorii de “modă veche” din Chişinău – îl vor face pe Iulian “mirmidon” – cum păţeşte Octavian Condurache, unul dintre personajele romanului. Dacă la începutul cărţii Octavian pare un personaj principal în devenire – autorul îl calcă rapid cu maşina, trecând spre alte personaje – la fel cum trece tranziţia peste noi.

Pe lângă umorul sec, de multe ori doar de limbaj, Tărâmul lui Saşa Kozak are pagini extrem de dure, pe care probabil că doar basarabenii îl pot înţelege sută la sută.

Deşi e un roman minimalist, Tărâmul lui Saşa Kozak e un roman “mare”, care cred că ar avea succes şi afară, dovadă fiind un fragment inclus într-o antologie americană şi două ediţii în cehă ale volumului Înainte să moară Brejnev.

Tărâmul lui Saşa Kozak mai are un amănunt pe care îl vezi la cărţile valoroase: citind-o, ţi se trezeşte curiozitatea, te gândeşti cam cum ar putea fi următoarea carte a aceluiaşi autor.

*Iulian Ciocan, Tărâmul lui Saşa Kozak, roman, Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2011

PS: Vă reamintesc că Iulian Ciocan îşi va lansa vineri romanul la Republica. Cafea, ceai şi lecturi - din partea casei, vă aşteptăm!

A... şi puteţi să-mi lăudaţi afişul:)

duminică, 5 iunie 2011

Vladimir Pinta - artistul boem al Pragăi

În ultima zi din Praga, am trecut iarăşi prin Piaţa Veche. Şi nu am putut să nu ne oprim la un moşulică foarte simpatic ce cânta la saxofon, ca fundal având un casetofon. Lângă el erau expuse mai multe cd-uri şi articole. Toată lumea se oprea să-l vadă şi să-l înregistreze, să-i facă poze.
Moni a cumpărat un CD. Pe care îl ascultăm acum acasă.
Şi 2 înregistrări:


sâmbătă, 4 iunie 2011

Băi de soare (lui George Vasilievici, azi ar fi avut 33)

o pereche de ochelari
în noapte

o maşină plină
de amfetamine
curge
pe asfalt

timpul trece
fără
incidente
majore

avem 33
şi ne desparte
viaţa –