vineri, 5 iunie 2020

Capîntortură (sau cum se uită și păsările după noi)


Anul trecut, de Paști, mi-am tot sucit gâtul după păsări la Baloșești. Nu degeaba, până la urmă am găsit o pasăre care își sucește gâtul mai mult decât mine: capîntortura. 

Numele l-am aflat de la Ticu, desigur, deși inițial eu am înțeles caprantortură.


Capîntortura a avut o luptă serioasă cu pițigoii albaștri pentru o scorbură într-un măr bătrân.





Iată și cântecul și răsucirea capului:)





luni, 1 iunie 2020

Grangurul & ciocănitoarea neagră




Moni tot spune că sunt egoist, că nu vă arăt păsările pe care le fotografiez (între timp). Bine, bine, luați de aici niște minunății. Sus e un grangur, pe care l-am prins săptămâna trecută la Dendrariu. Deși îi știu cântecul de mai mulți ani și din când în când vedeam câte-o pată galbenă în zbor, doar acum am reușit să-i fac poză și anul trecut în august, la Antonești. De granguri povestea socru-meu, Ticu, iar eu în ignoranța mea îl corectam: graur-graur! Ei bine, a avut dreptate, ca întotdeauna. Mai multe despre granguri aici.

Mai jos e o ciocănitoare neagră, pe care am văzut-o în pădurea din Buiucani, chiar înainte de-a ne interzice să ne plimbăm prin parcuri și păduri. O mai zărisem pe la Baloșești, dar nu reușisem să-i fac poze până acum.

OK, gata pe azi, mă duc să ascult codroșul din nuc :)






miercuri, 18 martie 2020

Ghionoaia și prietenii săi




De multe ori am auzit, în Chișinău sau în Antonești, cântecul ciudat al unei păsări: ceva între rață și ciocănitoare. Pe când încă ne puteam plimba prin Dendrariu, adică săptămâna trecută, am văzut și vinovata, ghionoaia. Am descoperit-o greu, plimbându-mă în jurul unui pom vreo cinci minute. Din păcate, bateria aparatului mi-a fost descărcată, n-am reușit să-i fac mai multe poze și s-o înregistrez.

Din poze se vede că nu e roșie în obrăjori, deci nu e mascul. Probabil e ghionoaie sură, sunt un pic mai mici decât ghionoaiele verzi, dar e destul de dificil să faci deosebirea. Acum câțiva ani am văzut o ghionoaie pe un plop de lângă Biblioteca Națională, doar că atunci nu i-am auzit glasul. 

Pe lângă ghionoi, Dendrariul era plin de păsări, de la grive, rațe, porumbei gulerați și pițigoi la surorile-ciocănitori. Nici veverițele nu stăteau în loc. Din păcate, le vom admira după trecerea crizei. Până atunci, stăm acasă și ne uităm la păsări pe geam (sau din arhive).