miercuri, 14 septembrie 2016

Sfântu Gheorghe, Brașov


Sfântu Gheorghe, festivalul de arte contemporane PulzArt:

"Este, probabil, scriitorul, poetul, blogger-ul, traducătorul … (și am putea continua lista) român cu cel mai mare răsunet. S-a născut în anul 1978 în Republica Moldova, în localitatea Ștefan Vodă, iar în 2010 a obținut și cetățenia română. Creează în limba română, traduce literatură din limba rusă. Numele lui se asociază nu numai cu cărți care spun lucrurilor pe nume și care prezintă realitatea est-europeană, sau cu proiecte de înființare de reviste sau de evenimente literare – de exemplu, el, împreună cu fratele său, Mihail Vakulovski, au fost cei care au lansat una dintre primele publicații culturale online de limba română întitulată „Tiuk! (k-avem kef)” –, ci și faptul că în 2009 a fost expulzat din România, după ce viza lui de ședere expirase aceasta nefiind prelungită din cauza unor erori administrative. Acest incident a stârnit un val de simpatie față de el în cercul cultural românesc. Cărțile lui au un limbaj ce stârnește reacții dure – deseori indignare –, însă mereu are mai mulți cititori decât critici.
Este pentru prima oară când publicul din Sfântu Gheorghe are ocazia de a se întâlni în persoană cu autorul cărților „Pizdeț” și „Letopizdeţ (Cactuşi albi pentru iubita mea)”, care potrivit multora, este unul dintre cei mai buni cunoscători ai realității românești".


Moderator: scriitorul și criticul literar Adrian Lăcătuș
18 septembrie, orele 17:00, Hostel Beer Pub



 Cărțile pe care le vom lansa sunt astea:

 

marți, 26 aprilie 2016

Nicolae Esinencu - Gruzia

Nicolae Esinencu (1940 - 2016)



Gruzia

Lui Godridze Ceişvili

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,
Ce-au fost munţii voştri
Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,
Ce-au fost văile voastre
Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

Gode, îl întreb pe amicul meu gruzin,
Ce-a fost iarba asta
Înainte de-a fi Gruzia?

Gruzia – îmi răspunde.

***
În văi – gruzinii
Au ascuns Gruzia.

În peşteri – gruzinii
Au ascuns Gruzia.

Sub pietre – gruzinii
Au ascuns Gruzia.

Sub munţi – gruzinii
Au ascuns Gruzia.

Noaptea munţii Gruziei
Nu se văd.

Noaptea Gruzia intră
În veşnicie!

Noaptea munţii Gruziei
Intră în casele gruzine.

Noaptea gruzinii
Dorm pe munţii Gruziei.

Noaptea munţii Gruziei
Ridică gruzinii
La cer.

***
Cei care vor să înveţe
Urcarea la cer,
Să înveţe
De la gruzini.

Cu casele în spinare
Gruzinii urcă pe munţi!
Cu soţiile în braţe –
Gruzinii urcă la cer!
Încearcă.
Încercaţi!

***
Vrabia gruzină zboară
De pe streaşina gruzinului
Pe streaşina gruzinului.

Vrabia moldovenească zboară
De pe streaşina stăpânului
Pe streaşina străinului.

***
Mă întreb: dacă păsările Moldovei
Au vorbit cândva
Cu păsările Gruziei?

Mă întreb: dacă păsările Gruziei
Au vorbit cândva
Cu păsările Gruziei?

Şi despre ce au vorbit?

***
Patria gruzinului
Ar putea fi chiar masa
La care şade.

Patria gruzinului
Ar putea fi chiar urma tălpii
Pe care o lasă în iarbă gruzinul.

Patria gruzinului
Ar putea fi gura de aer
Pe care o trage gruzinul în piept
De cum se naşte.

***
Mă gândesc:
Dacă eu n-aş fi apărut niciodată
Pe pământul ăsta,
Munţii ăştia existau
Şi fără mine.

Mă gândesc:
Dacă eu n-aş fi apărut niciodată
Pe pământul ăsta -
Văile astea existau
Şi fără mine.

Mă gândesc:
Dacă eu n-aş fi apărut niciodată
Pe pământul ăsta -
Oamenii de pe pământul ăsta
Ar fi existat
Şi fără mine.

***
Şed în casa prietenului meu gruzin
Şi privim împreună emisiunile
Televiziunii gruzine.

Un munte.
Pe vârful muntelui – o oaie.
Eu – văd muntele şi oaia.

Prietenul meu gruzin,
Vede Gruzia!

***
Nu mai înţeleg:
Am venit în Gruzia
Sau Dumnezeu
M-a aruncat
În rai!

***
Gruzinul îmi vorbeşte:
Când nu ne ajung bărbaţii,
Semănăm copaci.

Când nu ne ajung femei –
Semănăm flori.

***
Plâng în faţa prietenului meu gruzin:

Ei îmi măsoară patria cu aţa,
Ei îmi măsoară patria cu sârma,
Ei îmi măsoară patria cu tancul.

Ei îmi leagă patria cu aţa,
Ei îmi leagă patria cu sârma,
Ei îmi leagă patria cu tancul.

Din geamul deschis al balconului
Prietenului meu gruzin –
Văd Gruzia.

Şi dacă m-aş urca
Pe un avion?

Şi dacă m-aş urca
Pe o rachetă?

Şi dacă m-aş urca
Pe o planetă?!

***
Ce-i cu el? –
Întreabă un gruzin de al gruzin,
Cântă, plânge, dansează.

E din Moldova, i se răspunde.

Ce-i cu el? –
Întreabă un gruzin de al gruzin,
Bea, tace, bea.

E din Moldova, i se răspunde.

Vreau să beau, vreau să cânt.
Vreau să dansez, vreau să tac,
Vreau să plâng, strigă gruzinul
Care întreba despre mine.

I se toarnă – plânge.
I se toarnă – plânge.
I se toarnă – bea,
Şi tace.

***
Explic prietenului meu gruzin:

Moldovă e o ţară
Atât de mică,
Încât nu mai are nevoie
Nici de un ajutor.

***
Copacii Gruziei –
Sunt perdelele Gruziei.

***
Tot cerul, bănuiesc, a fost
Trântit peste Gruzia.

Tot verdele, bănuiesc, a fost
Trântit peste Gruzia.

Tot soarele, bănuiesc, a fost
Trântit peste Gruzia.

Toate nenorocirile lumii, bănuiesc,
Au fost trântite
Peste Gruzia!

Conversez cu prietenul meu gruzin.

Gode, zic, aveţi tineri gruzini
Care luptă în Afganistan?

Cu ce ocazie? – mă întreabă prietenul
meu Gode.

Gode, zic, aveţi morţi în Afganistan?

Cu ce ocazie? – mă întreabă prietenul
meu Gode.

Dacă mâine o să se ceară
Să luptăm pe alte meleaguri ale lumii
Şi o să fie nevoie de alţi tineri, Gode?

Cu ce ocazie? –
Mă întreabă prietenul meu Gode.

***
Prietenul meu gruzin
Îmi vorbeşte:
De la muntele acela,
Până la muntele celălalt
E patria mea.

Peste muntele acela,
Îmi arată,
Nu mai este patria lui.

Dacă mă arunci
Peste muntele acela, zice,
Nu mai am Patrie.

Dacă îl arunci,
Peste muntele acela,
Nu mai are Patrie!
Îmi amintesc:
Odată am întâlnit la Moscova
Un pictor gruzin.

Eu venisem la Moscova
Să mă caut pe mine.
Pictorul gruzin venise –
Să caute gruzini.

***
Pe pervazul prietenului meu din Gruzia
S-a aşezat o vrabie
Şi-mi pare că-i din Moldova.

Cum ai nimerit, dragă, aici? – o întreb.
- Geau.

Te-au fugărit
Din Moldova?
- Geau.

Nu ţi-au dat acolo
De mâncare?
- Geau.

Îţi dau aici de mâncare?
- Geau.

Geau!

***
Spun prietenului meu gruzin:

Moldova mea
E atât de mică,
Atât de mică,
Încât lumea
Ar putea s-o poarte între sâni
Ca pe un talisman!

***
Nici o femeie gruzină
Nu cată spre mine.

Să trăiască femeile Gruziei!

***
Mă uit la prietenul meu gruzin.

Şade – ca la dânsul
Acasă.

Fumează  – ca la dânsul
Acasă.

Bea – ca la dânsul
Acasă.

Cântă – ca la dânsul
Acasă!

***
Poeţii Gruziei
Stau îngânduraţi
Ca munţii Gruziei.

Ce-ar mai putea face
Un gruzin
Într-o minută?

Un gruzin
Într-o minută
Ar mai putea cânta
Un cântec.

***
Păsările Gruziei
Şed în copacii Gruziei
Şi cântă
Gruzia.

***
Când fulgeră
Şi tună,
Gruzinii
Urcă
Gruzia
În munţi.

Trec trăsnetele
Şi gruzinii coboară şi întind
Peste văi Gruzia,
Ca pe un covor,
Sub soare!

***
Se-ntâmplă să aibă
Şi gruzinii conflicte.

La opririle troleibuzului
Primii în rând stau
Prinţii gruzini.

Prinţul Grigol.
Prinţul Abaşidze.
Prinţul Gode.

În spatele prinţilor gruzini
Stau şi aşteaptă troleibuzul
Ţăranii gruzini.

Dar când se opreşte troleibuzul,
Primii care urcă în troleibuz
Urcă ţăranii gruzini.

Calcă peste prinţul Grigol.
Calcă peste prinţul Abaşidze.
Calcă peste prinţul Gode.

Troleibuzul se duce,
Dar se aşteaptă alt troleibuz,
Şi primii care stau în fruntea cozii
Să urce în troleibuz
Iar sunt prinţii gruzini.

Prinţul Grigol.
Prinţul Abaşidze.
Prinţul Gode…

Dar astea –
Sunt conflicte locale
Şi temporare!

Când lumea adoarme,
Gruzinii încep să cânte.

Cântă Gruzia!

Plec.

Mâine voi fi
În Moldova mea.

Simt că la despărţire
Trebuie să rostesc un toast:

Dragii mei gruzini, nu uitaţi:
Moldova
Nu naşte
Gruzini!


6-12 iunie 1988

duminică, 17 aprilie 2016

Joia Mare


(Un text din Priveliști, un volum în lucru în memoria lui B. Fundoianu. L-am scris anul trecut, vă dați voi seama când)

Joia Mare

în holul Bibliotecii
domnul Alexe Rău
e ca în viață
bun și frumos

azi e ziua mea și
prietenii
rudele îmi zic
condoleanțe
la mulți ani

vineri, 5 februarie 2016

5 februarie 2016


în vama din Leușeni iar
s-a stricat scanerul
             
se formează o coadă
de șopârlă din mașini
și oamenii mici-mici

vreo două tiruri
burdușite de tutun
trec
sigilate

între vămi
George stă pe loc
privește în părți
a primit interdicție
de parcă sufletul lui e
un pachet de țigări

de contrabandă 


miercuri, 15 iulie 2015

En dikts död / Moartea unui poem

Linn Hansén a publicat Moartea unui poem în revista din Göteborg, Glänta. Revista arată excepțional de bine. Poemul este tradus în suedeză de Johannes Anyuru. Este o bucurie pentru mine, mai ales că Linn și Johannes sunt doi poeți foarte buni. Vă mulțumesc și vă îmbrățișez!





Aici găsiți Moartea unui poem în română.

duminică, 2 noiembrie 2014

Constantin Tănase (1949 - 2014)

O să ne fie dor, Maestre. Aţi contat mai mult decât toate partidele la un loc. Am să vă citesc în continuare textele adunate la Timpul, am să vă citesc cărţile, am să citesc textele pe care le va scoate familia din sertare.

Cuvintele sunt inutile acum. Mă uit la pozele pe care vi le-am făcut acum trei ani. Prea puţine, pentru că nimeni nu se gândea că aţi fi putut să ne părăsiţi aşa de repede. Dumnezeu să vă odihnească în pace.















Condoleanţe familiei, redacţiei revistei Timpul, tuturor cititorilor.

duminică, 19 octombrie 2014

Despre suflet (din Privelişti)

Poveşti în şase cuvinte mi-au publicat un fragment dintr-un poem din proiectul Privelişti, la care lucrez. Va fi dedicat, desigur, memoriei lui Benjamin Fundoianu.


Iată tot textul:

despre suflet

dac-aş fi Dumnezeu
aş scoate din
reţelele de 
socializare
toţi bărbaţii

mă gândesc 
uneori

dac-aş fi
aş trimite
toţi bărbaţii
în iad
femeile-n rai


PS: vă recomand pagina Benjamin Fundoianu, unde veţi găsi mai multe lucruri interesante.

joi, 31 iulie 2014

Degetul președintelui

(Proză apărută în revista Familia)


Îmi întind aripile, îndrept capul și timpul îngheață când umbra mea se așază pe drapelul României, apoi pe cel al Rusiei. Când sunt deasupra Rusiei îmi întorc rapid capul dintr-o parte în alta, ca umbra mea să aibă două capete. Dar totul durează foarte puțin. Nu poți compara aerul condiționat cu vântul. Aterizez între bucățile de carton de sub drapele. Pe ele sunt desenate stemele țărilor. Înainte erau chiar pe drapel, apoi le-au scos, ca eu să-mi pot face scamatoria. La un moment dat drapelul României avea o gaură, atunci mă băgam în ea și stăteam ca pe gard… Oricum, scamatoria cu două capete pe drapelul Rusiei e una dintre preferatele mele.

Pe vremuri aici era un drapel românesc cu un cap de zimbru cică, apoi a dispărut și a rămas doar ăsta cu un singur cap, pe lângă care se lipesc tot  felul, cel al Uniunii Europene și, mai des, cel al Rusiei. Am în capul meu atâtea steme și drapele, încât aș înnebuni dacă mi le-aș aminti de-odată, mi-ar trebui nu două capete, ci vreo zece, cel puțin.

Cel mai adesea când drapelele Rusiei și al României se întâlnesc – unul dintre ele arde, în ultima vreme însă tot mai rar, flacăra concentrându-se pe alte pânze.

În afară de aerul greu, atmosfera e plăcută aici. Pot zbura în voie în imensa cramă, aici unde mai nou se iau cele mai importante hotărâri ale României. E mult spațiu, poți zbura ore, chiar zile, oamenii nu se pun cu mine, mă lasă în pace. Mâncare e câtă vrei, băutură la fel. Și bună și așa, ca pentru oameni. Trebuie să fiu însă atent la Iurii Vanâci, prim-ministrul României, care deși pozează în ocrotitorul tuturor, pe neașteptate îți poate sparge capul cu o piatră, te zdrobește cu fundul – încă are obiceiul să se cațere prin copaci, de parcă acolo ar fi fotolii sau de parcă ar fi cioroi – sau să-ți sucească gâtul în aer, așa cum a pățit un porumbel pe 7 aprilie 2009, când Iuri Vanâci a sărit de la etaj numai ca să prindă un porumbel. Pe care nu a vrut să-l împartă cu mulțimea adunată lângă președinție și parlament.

Deși e la o vârstă în care majoritatea celor ca el stau toată ziua întinși pat și scapă pârțuri urmărind televizorul, Iurii Vanâci e încă periculos și nu trebuie subestimat. Spre deosebire de Vladimir Nikolaici Voronin și Traian – aduși la întâlniri mai mult ca decor. Râd frumos împreună și știu să spună toasturi frumoase. Lângă Iurii Vanâci e Victoraș Ponțiu sau din Pont, președintele partidului PEDRS – prietenul lui de cataramă. Cataramă la care stă agățat degetul lui Ion Ilici – singurul român din București căruia i se adăuga și patronimicul la nume, ca la românii din Basarabia.  Ion Ilici ar fi fost și el la masă, dacă nu era asasinat chiar în momentul în care la Moscova s-a schimbat puterea, cu pace și cu tunuri, ca de obicei.

Ilici participa la deschiderea unei uzine falimentate și apoi resuscitate, colacul din care a rupt a explodat în momentul în care fostul președinte al României ducea la gură prima îmbucătură. Discipolul, Victoraș Ponțiu sau din Pont, i-a cules degetul, de care e nedespărțit de atunci și când semnează vreun act mai important – pune și amprenta lui Ilici, pe care o linge înainte de ștampilare.

Lângă Ponțiu e alt ochelarist, ai jura că-i frate-so, doar că e mai gras și își drege vocea mai des, mișcându-și fundul de pe o parte pe alta. E alt Ilici, Marian Ilici Lupu, zis și Răzgândac, nu mai știu din ce partid, cred că nici el nu mai știe, atât de des se răzgândește. Și Mark Evghenici Tkaciuk, zis Markoman, nume dat de un președinte de colhoz sau de partid,  unul gras și bolfos care a dispărut de la orizont între timp. 


Au venit cu toții aici din Transnistria, trecând să-l ia pe cel căruia i se spune Sfântul Transnistriei, dar și al Rusiei și al României, cred că îl cheamă Slavikovici, dar nu-mi bag aripa-n foc, oricum și-a schimbat de câteva ori numele, ca și hainele lumești pe cele călugărești, apoi iar lumești ș.a.m.d. Transnistria continuă să fie a nimănui, deși Moldova s-a reunit cu România. De fapt, Transnistria e cu Moldova, când îi convine, iar când nu-i convine – nu mai e. Toți transnistrenii sunt cetățeni UE, dar nu chiar toți ar recunoaște asta. După lovitura de la Moscova nimeni n-a mai fost interesat de acest teritoriu, în același timp nimeni n-ar vrea să se lipească Transnistria de vreo țară, atunci ar fi adio mărfuri de contrabandă, adio paradis fiscal și coniac Belâi aist și curve ieftine. Din cauza asta Slavikovici a continuat să stea la Mănăstirea Noul Neamț, faima de Sfânt al Transnistriei i s-a dus prin toată lumea ortodoxă, fără să fie verificată, fără ca nimeni să-l controleze. 

vineri, 25 iulie 2014

Terrorussia



его зовут стрелков игорь иванович:
Предупреждали же - не летать в "нашем небе". А вот и видео-подтверждение очередного "птичкопада". Птичка упала за террикон, жилой сектор не зацепила. Мирные люди не пострадали. А также еще есть информация о втором сбитом самолете, вроде бы Су

на днях были сбиты несколько самолетов
несколько
даже неизвестно сколько
потому что война
хотя
день за днем мы слышим

может начаться война
сейчас может начаться война

война уже давно началась
украинские летчики погибшие на днях
уже не могут подтвердить
как не могут подтвердить ни
умершие русские
умершие украинцы,
умершие с одной стороны или с другой
не могут подтвердить войну старики
женщины и дети
погибшие

не могут подтвердить войну
мертвые гражданские

на самом деле стрелкова игоря ивановича зовут
гиркин

не могу упомянуть всех умерших
их слишком много
только вчера

в сбитом самолете,
теми кто хвастался что несут мир
было 298 человек

люди с мечтами
делами
увлечениями и жизнью
голландцы
американцы
тайландцы
немцы
малазийцы
французы
индонезийцы
британцы
бельгийцы
филиппинцы
новозеландцы
австралийцы
канадцы
и даже один румын
Андрей Ангел

как будто бы это
что-то значило

их мечты смешались
с остатками самолета, сбитого
«Буком»

мы поминаем их вместе,
как на кладбищах с братскими могилами

российская пресса: родственники жертв не думают о том, кто их убил
это не имеет значения

но вспомним стрелкова игоря ивановича гиркина,
считающего, что небо его,
стрелкова, который утверждает, что в самолете были трупы
он уже видел подобные самолеты
в Чечне
Грузии
Приднестровье

слишком сильно пахло
трупами,
говорит он,
чтобы там были живые люди
это был самолет с трупами

вчера российская пресса ликовала,
что сбили еще один украинский самолет
была радость
аплодисменты
а те, что у границы,
снимая на телефон,
восклицали:
красота


украинский самолет
на самом деле оказался малазийским

российская пресса:
может все-таки украинцы его сбили

путин: виновата Украина
у них упал


российская пресса: украинцы хотели
сбить путина

мы уже привыкли к этому
путин воююет с Америкой
самолеты падают в Украине
в России умирают лишь те, кто свободны
Валерия Новодворская бы вам
сказала
но ее уже закопали


первые изображения перевернуты
это паспорт улыбающегося ребенка
первые изображения были перевернуты
Ван Келен Аллард Томас
родившегося
в 1997 году


уху
смеются пьяные и отупевщие русские
у границы
красота

путин посылает бомбу
затем соболезнования
ложь и угрозы

Cофи Шарлотта Ван дер Меер
Рожденная в 2001

Санжид Сингх Сандху Джихар Синдх
рожденный в 1973

они
крадут кредитные карты убитых
пытаются снять деньги со
счетов

мертвые
являются трофеями
Джоеп Лендж
Гленн Томас
Люси ван Мэнс
Жаклин ван Торрен
Нилтье Тол
Джон Алдер
Лиам Свини

младенец разбит у пахоты

Кор Пан написал “Mind your step, mind your step”  
Если вдруг он исчезнет, то знайте, как он выглядит – написал он и
сфотографировал самолет

последняя фотография с ребенком малазийцем в самолете
на месте события

террористы обкрадывают трупы
как в 45-ом
только уже не просят как в то время:
давай часы

те кто пишут сейчас терророссия
правы
уголовники несут черные ящики также в Москву
ожидаем, что они опубликуют изображения и видео
с телефонов мертвых

заметаются следы

чье небо?

выражение свободен как птица

небо упало
падает
продолжает падать


эксперты ОБСЕ
с Калашниковыми под боком
собирают доказательства
в них не стреляют
лишь вокруг

в Луганске
сегодня
были убиты 44
человека
215 ранены
Андрей Кураев: Только что Святейший Патриарх Кирилл сказал: «Сейчас, когда летишь на вертолете из Москвы в Сергиев Посад, видишь, как много леса под тобой…». Гибель трехсот человек в небе над каноническим пространством РПЦ, конечно, никак не отразилось в речах и порядке многодневного празднования

у нас гремит гром
в Украине
сверкают молнии

нахожусь в 80 км т моря
но в этом году я не доберусь до него
там терророссия несет мир с ракетами

когда слышу грохот
не знаю что происходит
это фейрверк в Пуркарь
или
началась стрельба
терророссии
из приднестровья

война глядит нам
прямо в лицо

хотя у нас
еще есть мечты
есть планы

поля ржы и
подсолнуха
заполнены трупами

в огородах
среди помидор
кукурузы
на крышах
на асфальте
трупы
куски трупов

российская пресса: с какой целью транспортировались экзотические птицы в самолете?


в социальных сетях
мертвые
еще живы

не хочу больше фейерверков

их телефоны
находятся у убийц
как быстро переходят они границу
терророссии
с ракетами «Бука»

две футболки с сердцем
одна белая
другая черная с
i love amsterdam

наемный солдат
с плющевой игрушкой в одной руке
в другой
с Калашниковым

в самую скорбь
смерть не сворачивается
она распространяется
в Украине как чернила
в стакане с водой

они говорят что небо их
кгбисты и заключенные
отправленные терророссией
в Украину

стрелков пишет прямо сейчас: «мне бы еще пару тяжелых артдивизионов и хотя бы десятка два-три танков… с ними, а также с Правдой и с Богом, воевать было бы не в пример легче…»

да, будешь воевать и с Богом

силы небесные

мы не можем упомянуть всех мертвых
но помяним их:

стрелков игорь иванович гиркин
александр бородай
путин
лавров
игорь безлер – бес
заключенные освобожденные для бойни
рядовые уголовники
наемники
вы ответите
даже
или прямо
на небесах
но прежде всего:
на земле


(Traducere în rusă de Vasile Gancev, mulţumesc mult! Foto: a. vklvsk, str. Belinski, Chişinău)