joi, 23 ianuarie 2020

Lebăda juvenilă și prietenii ei

Ieri am văzut o fotografie postată de Iulian Filip cu o lebădă la Valea Morilor. Înainte de-a zice, ca de obicei: ce noroc au unii, azi am mers la lacul din Valea Morilor și imediat am văzut vedeta, înconjurată la început de oameni, apoi și de rațe și de pescăruși.


Mi s-a părut că e o lebădă de vară (Cygnus olor) tânără, de aia are petele alea gri și tolerează atâta păsăret în jurul ei. Căuta de mâncare în mâlul de la mal, mai mult a stat cu capul sub apă decât la suprafață.



Apoi au apărut câteva femei cu pâine și i-au stricat liniștea, căci au apărut imediat și pescărușii, și un cârd de rațe sălbatice. Ceva mai reținute au fost niște ciori.



Dacă aveți timp liber, mergeți să vedeți băiatul (sau fata)!

PS: Dar chiar dacă e tentant, nu dați pâine păsărilor sălbatice!

vineri, 15 noiembrie 2019

Ciufii de pădure din Timișoara

Îl invidiam și îl invidiez pe Vadim Șterbate că are niște ciufi minunați la îndemână, la Soroca, cărora le poate face poze când are el chef. Recunosc că m-am gândit să trag o fugă până acolo sau până la Iași, unde Radu Andriescu a pozat un copac împodobit cu zeci de ciufi.


Între timp, ajuns la Timișoara, la lansarea volumului Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare (fiți atenți cum e viața: titlul are și cuvântul a zbura, iar evenimentul a avut loc la librăria La două bufnițe :) ), surorile Seculici mi-au povestit cum Ghenadie Popescu, într-o curte din centru, le-a zis că uite ce s-au mai găinățat bufnițele astea. Ligia și Laura îl știau mai glumeț pe Ghena, dar cum să faci chiar astfel glume despre fete, se gândeau ele (la librărese, desigur, nu la bufnițe).


Eu m-am prins despre ce e vorba și am început să mă lamentez: uite cum toți au noroc în viață să vadă bufnițe, numai eu nu! Apoi m-am gândit și au întrebat fetele unde anume a zis asta Ghena. Am căutat și am găsit curtea cu un castan împodobit cu cel puțin 12 ciufi (după cum i-a numărat Moni, dar s-ar putea să fi fost mai mulți, că se ascundeau după frunze).


Luați de aici bucurie, înțelepciune și frumusețe!





PS: mai multe despre ciufii de pădure aici


vineri, 18 octombrie 2019

Cucuveaua din Ulpiana /Gračanica


După ce am trecut pe la mănăstirea din Gračanica, am mers pe un drum de la marginea orașului spre ruinele romane Ulpiana. La început am găsit cimitirul și căsuțele din stuf, unde bănuiesc că stau arheologii și paznicii. 



 Apoi am luat-o spre centrul Ulpianei, printre alte ruine descoperite.
Ruinele arată impresionant, sunt tăblițe care te fac să-ți dai seama pe fundamentul cărei clădiri/ instituții stai.




Când am ajuns, am văzut un păsăroi care a zburat de-asupra ruinelor, dar n-am apucat să-l fotografiez. Se pare că ne-a pândit, că a apărut iar atunci când ne-am oprit. Am mers după el, în arătură.
Supărat, că l-am descoperit, s-a ascuns după un bulgăre, dar Moni l-a văzut iarăși repede.


E o cucuvea! Paznicul ruinelor din Ulpiana.