Interpretând victima (Изображая жертву)

Interpretând victima, al doilea roman al fraţilor Presniakov, a fost la început piesă de teatru. Mai târziu a luat formă de scenariu, aşa că a apărut şi ca film, care, printre altele, a câştigat mai multe premii. În fine, în 2007, la editura KoLibri din Moscova s-a editat şi romanul.

După spusele fraţilor Presniakov, romanul Interpretând victima este un remix după piesă şi scenariu. Romanul este scris la pers. III-a, excepţie făcând doar sfârşitul, narat la pers. I-a. Personajul principal e un tânăr – Valea, care în viaţa de zi cu zi interpretează victimele din reconstituirea crimelor.

Romanul e construit din fragmente în care îl vedem pe Valea la serviciu, alăturate cu alte fragmente de acasă, unde îl găsim în viaţa de familie. În Interpretând victima crimele apar ca o banalitate cotidiană, de aici vin umorul negru cu specific post-sovietic şi absurdul.

Nostalgia după URSS, rasismul, xenofobia, ura dintre generaţii – sunt nişte ingrediente ale romanului descrise cu un limbaj cotidian, liber. Deşi nu-i chiar o poveste veselă, am râs mult citind Interpretând victima. E un roman care ar merita tradus în română.

Am văzut şi câteva fragmente din film, pare mişto, de-abia aştept să-l văd.

* Fraţii Presniakov, Interpretând victima, KoLibri, Moscova, 2007  

***

Pentru cinefili, monologul poliţistului din film:

Un roman despre Chişinăul anilor 90 - Tovarăşi de camera. Student la Chişinău

(Portretul e făcut de Antonia, desigur:) )

Am avut privilegiul de-a fi printre primii cititori ai romanului Student la Chişinău (prima parte a trilogiei Tovarăşi de cameră) - scris de Mihail Vakulovski, frate-meu.

Nu am acum intenţia de-a fi obiectiv (şi cine ar fi când e vorba de fraţi? :) ), dar ţin să spun câteva cuvinte despre Student la Chişinău.

Chiar de la începutul lecturii, am avut impresia că-l citesc pe Ion Creangă. Cel din Amintiri din copilărie, dar care a ajuns la studenţie. Asta datorită oralităţii romanului lui Mihai, a fragmentelor ficţionale combinate cu memoriile şi jurnalul - ceea ce am întâlnit şi la Creangă.

În romanul lui Mihai sunt foarte importante timpul şi locul. Locul - Chişinău. Timpul - anii 90. Foarte puţin s-a scris de anii 90 din Chişinău. Şi mai puţin s-a scris la rece, aşa cum face Mihai. Nu i-a scăpat nimic din tranziţia cruntă: mişcările de eliberare naţională (la care a participat), carnavalul naţionaliştilor, absurdul anumitor personaje care devin peste noapte din filoruşi în filoromâni.

Romanul cuprinde şi "documente" ale vremii - scrisori din acea perioadă şi fragmente din conspectele studenţilor de la litere. Student în Chişinău e la fel de bine documentat ca Născut în URSS , al lui Vasile Ernu, dar are şi umorul şi ironia Amintiri-lor din copilărie. Sunt pagini la care râzi ţinându-te de burtă. Şi avantajul nostru, ca lectori, e că am trăit acele vremuri, aşa că le putem re-trăi cu o detaşare necesară, după atâta timp.

De-abia aştept să văd romanul tipărit.

Nu în ultimul rând mă bucur că în roman e vorba de oraşul nostru drag - Chişinău.

Ar mai fi multe de scris despre roman, dar am să aştept cuminte până va fi editat.

PS: Până atunci puteţi citi Portret de grup cu generaţia "optzeci" - ca o încălzire pentru Tovarăşi de cameră. Oferta editurii e incredibilă.

şi câteva fragmente din Tovarăşi de cameră: aici şi aici

Marina Ţvetaeva, Zemfira şi romanul lui Mihail, frate-meu

Un posibil soundrack pentru sfârşitul romanului lui Mihail Vakulovski - Student la Chişinău.

Piesa - M-am îndrăgostit de dumneavoastră, Marina Ţvetaeva - de Zemfira

PS: ăia care băldăiesc sunt Renata Litvinova şi Artem Troiţki.

Vineri 13, FânFest, lansarea romanului 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană

19:00 – 20:00     Lansări de carte

Locație: FânFest Lounge, Tâul Brazi

Alexandru Vakulovski cu "157 de trepte spre iad (Salvați-mă la Roșia Montana)" și Vasile Ernu cu "Ultimii ereticii ai Imperiului"

Mai multe aici

Ciorbă evreiască şi Playlistul lui Mihnea Blidariu

Când am locuit la un moment dat în acelaşi apartament cu Mihnea Blidariu (Luna Amară) - l-am admirat şi m-a enervat în acelaşi timp pentru hobby-ul lui - gătitul.

Ziua începea prost pentru el dacă nu urma o mâncare bună. Pe care o făcea el, de obicei. Cu felul unu şi doi.

Când am stat la Tescani, acum aproape doi ani, şoferul muzeului ne tot ducea la o cantină evreiască din Bacău - oraşul lui Mihnea. Acolo am mancat o ciorba faină, din sfeclă şi cu aromă de usturoi. Pe care am încercat să o fac şi eu azi, adăugând însă şi morcov şi ceapă - lecţia de la Mihnea:)

Mihnea nu doar găteşte fain, ci şi scrie beton. Acum şi-a deschis un blog pe care bagă săptămânal câte-un capitol din romanul Playlist. Profitaţi de criză şi citiţi-l.

Eu în locul editorilor imediat i-aş cere lui Mihnea romanul.

Poftă bună!


(foto m.vklvsk)

157 de trepte spre iad

sau

Salvaţi-mă la Roşia Montană

"Dar să nu greşeşti, pentru că va fi ultima ta greşeală. Fluturii mei se vor transforma în viermi şi îţi vor intra prin fiecare por. Îţi vei blestema ziua în care te-ai născut şi ziua în care m-ai cunoscut.

Da, să cazi în genunchi şi să mă implori să te ajut. Să mă iubeşti din tot sufletul şi să-mi dai sufletul mie."

în curând la Cartier