Război cultural în weekend

Vineri au loc două evenimente foarte faine. Unul - la Chişinău, altul - la Bucureşti.

La MNAC va fi prezent grupul Voina, prin Alexei Plutser-Sarno şi Yana Sarna. Dacă sunteţi în Bucureşti n-aveţi voie să fiţi absenţi. Despre libertatea în Rusia şi Voina am scris în Timpul, mai târziu am aflat de vizita lor la Bucureşti. Pagina evenimentului pe fb.

Un interviu mişto cu Plutser de Vasile Ernu.

În Chişinău, la Republica, va citi poetul de limbă rusă Vadim Lungul. Vadim e născut în partea Transnitriei care aparţine acum Ucrainei şi locuieşte la Chişinău. Scrie o poezie socială foarte dură.

Sâmbătă bucureştenii sunt aşteptaţi la alt eveniment fain:

Intraţi şi cumpăraţi!

Zaza Burciuladze: literatură şi droguri

(Portret de Antonia, desigur)



Editura Cartier a lansat recent o colecţie nouă, foarte faină, Biblioteca deschisă, coordonată de Vasile Ernu. Primul volum pe care l-am citit din această colecţie e minunatul, cum ar spune Oleg Carp, volum de povestiri Kafka instant al georgianului Zaza Burciuladze. Volumul are câteva povestiri, una mai halucinantă decât alta, deşi scriitura lui Zaza Burciuladze nu respinge realitatea, ci, din contra, o îmbogăţeşte cu efecte, cu revelaţii. Drogurile intensifică realitatea, îi dau o imagine distorsionată, exagerată. Trebuie să amintesc şi cinismul, ironia, autoironia şi umorul lui Zaza Burciuladze. Drogurile din prozele lui Zaza fac cumva legătura între realitate, imaginar şi livresc.


Livrescul din Kafka instant e foarte important. Zaza Burciuladze bagă tot timpul în gurile personajelor citate, parafrazări din textele rock&roll, literatură şi foarte-foarte multe referinţe la Biblie. Atât de multe referinţe biblice că nu m-aş mira dacă aş auzi la un moment dat că Zaza ar intra în vreo sectă, deşi, oricum, călugăria ar părea mai potrivită pentru el.

Scriitura lui Zaza aminteşte şi de Venedikt Erofeev, de Vladimir Sorokin şi de Kafka, desigur. De Venecika aminteşte prin halucinaţii, de Sorokin prin contraste, alăturarea continuă a înaltului şi a grotescului, de Kafka prin absurd, prin transmiterea stării de inutilitate.

Kafka instant este un volum care trebuie să ajungă la orice cititor care se respectă. Amin.

*Zaza Burciuladze, Kafka instant, Ed. Cartier, 2011. Traducere de Dorin Onofrei

Dublă lansare

Un roman despre Chişinăul anilor 90 - Tovarăşi de camera. Student la Chişinău

(Portretul e făcut de Antonia, desigur:) )

Am avut privilegiul de-a fi printre primii cititori ai romanului Student la Chişinău (prima parte a trilogiei Tovarăşi de cameră) - scris de Mihail Vakulovski, frate-meu.

Nu am acum intenţia de-a fi obiectiv (şi cine ar fi când e vorba de fraţi? :) ), dar ţin să spun câteva cuvinte despre Student la Chişinău.

Chiar de la începutul lecturii, am avut impresia că-l citesc pe Ion Creangă. Cel din Amintiri din copilărie, dar care a ajuns la studenţie. Asta datorită oralităţii romanului lui Mihai, a fragmentelor ficţionale combinate cu memoriile şi jurnalul - ceea ce am întâlnit şi la Creangă.

În romanul lui Mihai sunt foarte importante timpul şi locul. Locul - Chişinău. Timpul - anii 90. Foarte puţin s-a scris de anii 90 din Chişinău. Şi mai puţin s-a scris la rece, aşa cum face Mihai. Nu i-a scăpat nimic din tranziţia cruntă: mişcările de eliberare naţională (la care a participat), carnavalul naţionaliştilor, absurdul anumitor personaje care devin peste noapte din filoruşi în filoromâni.

Romanul cuprinde şi "documente" ale vremii - scrisori din acea perioadă şi fragmente din conspectele studenţilor de la litere. Student în Chişinău e la fel de bine documentat ca Născut în URSS , al lui Vasile Ernu, dar are şi umorul şi ironia Amintiri-lor din copilărie. Sunt pagini la care râzi ţinându-te de burtă. Şi avantajul nostru, ca lectori, e că am trăit acele vremuri, aşa că le putem re-trăi cu o detaşare necesară, după atâta timp.

De-abia aştept să văd romanul tipărit.

Nu în ultimul rând mă bucur că în roman e vorba de oraşul nostru drag - Chişinău.

Ar mai fi multe de scris despre roman, dar am să aştept cuminte până va fi editat.

PS: Până atunci puteţi citi Portret de grup cu generaţia "optzeci" - ca o încălzire pentru Tovarăşi de cameră. Oferta editurii e incredibilă.

şi câteva fragmente din Tovarăşi de cameră: aici şi aici

Poze lansare 157 de trepte spre iad, FânFest, Roşia Montană

(foto moni stănilă)

Literatura română vs literatura română

Zilele Literaturii Române la Chişinău au arătat câteva lucruri foarte importante: nu există nici o distanţă între scriitorii români, chiar dacă există o graniţă stupidă între ei.

Festivalul a adunat scriitori diferiţi, dar care s-au înţeles foarte bine între ei. Şi cel mai important – am avut un public prietenos, care nu a venit întâmplător la eveniment.  

Cu ocazia festivalului Vasile Ernu a adus şi nişte Bong-uri de-ale mele în Librăria din Centru. Am fost emoţionat să-l văd pe maestrul Vladimir Beşleagă cu un exemplar:)

Literatura română la Chişinău

În Chişinău se organizează multe evenimente literare fantomă. La care participă USM, reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi ai Ambasadei Române. Acolo se mănâncă, se bea şi cam atât. A, se scriu rapoarte şi dări de seamă.

Lucrurile pe bune se întâmplă fără oficiali.

Vasile Ernu s-a încăpăţânat să facă acum Zilele Literaturii Române la Chişinău. Fără tovarăşii amintiţi mai sus. Fără să spună că face un "festival".

Cred că va fi ceva pe bune, chiar mişto.

Detalii aici

Nemţii au atacat Chişinăul. Cu cele mai frumoase cărţi

Expoziţia de carte germană de pe 10 martie m-a impresionat şi mi-a trezit şi amintiri plăcute.

În primul rând, atmosfera din Librăria din centru e minunată. O grămadă de cărţi faine şi de oameni mişto. Asta în general.

Acum Oana şi cu Vasile (Ioana Gruenwald, Vasile Ernu) au adus nişte cărţi pe care le-ai fi vrut acasă chiar dacă nu înţelegi o iotă în germană. Atât de frumoase cărţile.

Fix, ca de obicei, s-a ţinut de şotii la lansare, fiind un fan al cărţilor pentru copii. Nu pun acum pozele, să adun mai multe:) Dudu, tot ca de obicei, a combinat utilul cu plăcutul, aşa că i-a luat un interviu Oanei.

Mi-am amintit de zilele frumoase de la Cluj. Când Vasile mai locuia acolo şi organiza împreună cu Idea expoziţii anuale cu cele mai frumoase cărţi. Din mai multe ţări. Şi eu, ca student restanţier, eram întotdeauna pe post de supraveghetor.

Eram fericit în zilele alea. Citeam non stop şi când se termina expoziţia eram necăjit că mai rămâneau muuuulte cărţi de care nu m-aş fi despărţit.

Expoziţia aceasta cu carte germană în Chişinău e un început. Un început frumos care sper să continuie şi mai frumos. Iar eu voi fi întotdeauna gata să fiu supraveghetor al cărţilor minunate!

P.S.: M-am tot gândit dacă să zic sau nu... Bine, hai. La librăriile care ţin de Cartier sunt nişte lăzi cu cărţi, la 10 lei - cât e un ceai. Cărţi super. Din care îmi încarc pungile doar eu şi cu Gheorghe Erizanu. Puteţi încerca. Dar pe Singular destinies lăsaţi-mi-o mie!

P.P.S.: Erizanu a prins la expoziţie un scriitor cumpărând cărţi:))