am citit azi o carte foarte mişto de poezie. de fapt, am recitit, doar că de data asta dintr-o bucată.
şi m-am bucurat foarte mult. senzaţia aia că eşti copil şi tata te ia la plimbare ţinându-te de mână. asta e poezia.
dar n-am să spun ce carte am citit şi de cine e scrisă. pentru că-s sătul de lumea literară. plină de furturi, plagiate, "împrumuturi" de literatură, etc. a asocia pe cineva cu "lumea" literară e ca şi cum l-ai închide cu porcul.
poate că greşesc, dar aşa mi se pare.
apropo, nu de mult a fost făcut academician un plagiator. Aşa că...
p.s.: puteţi să vă daţi cu părerea ce carte am citit. chiar dacă n-o să nimeriţi, o să-mi atrageţi atenţia asupra unor cărţi ce merită citite.
