Mesaje pe bani

Din 7 aprilie

...atac urban cu Voloc.

Până atunci un ymterview cu el, de anul trecut (deja):

Sergiu Voloc: Aş putea să dau în judecată poliţia şi justiţia Moldovei

Ymterview realizat de Alexandru Vakulovski

vakulovski: după câte ştiu eu, nu e prima oară când ai de a face cu poliţia moldovenească. Cum şi de ce ai mai ajuns la poliţie? Ce s-a întâmplat acolo?

voloc: prima oara cind m-au luat politzishtii eram anul intii la colegiul pedagogic; ma acuzau ca nu am buletin; doua ore am luat pizdeala shi m-au scos afara la ora 3 noaptea

vakulovski: cand se intampla asta?

voloc: 1999

vakulovski: si doar din cauza ca te acuzau ca n-ai buletin te-au batut 2 ore?

voloc: asta era pretextul ca sa ma duca in sectie, dar acolo imi intentau proces penal ca ash fi legat de un furt din regiunea centru. prima oara cind am inteles ca la mentura nu trebuie sa semnezi nimic. am luat pizdon pentru ca refuzam sa semnez

vakulovski: cum te-au batut?

voloc: pumni in fata, picioare in burta, prioame ca la trinta. greu de rezistat

vakulovski: si nu ai semnat?

voloc: normal ca nu. altfel cred ca stateam vreun an la pushcarie. nici nu-mi dadeam seama despre ce furt era vorba

vakulovski: ii stii pe politisti? unde te-au dus?

voloc: nu stiu nimic despre ei, nu s-au prezentat shi nici nu i-am cautat.

vakulovski: si te-au lasat cand au vazut ca nu semnezi?

voloc: unul din ei a inteles ca nu vreau shi i-a zis celuilalt in secret ca sa-mi de-a drumul noaptea ca sa nu apar in halul meu dimineatza pe strada. in acea perioada era greu sa demonstrezi ca te-au batut politistii, nu era cu profit la procuratura acuzatii impotriva politiei

vakulovski: cati ani aveai atunci?

voloc: 16

vakulovski: cum te-ai simtit dupa prima "legatura" cu politia moldoveneasca?

voloc: am inteles ca de fapt politishtii sunt adevaratii criminali shi nu trebuie sa negociezi cu ei sub nicio forma

voloc: anii 90 se limitau atunci la crimele politistilor, dar se inchideau oameni care erau comozi legii

vakulovski: cand te-ai intersectat a 2-a oara cu politia moldoveneasca?

voloc: eram anul intii la academia de muzica shi arte plastice la caminul de pe armeneasca 40

voloc: de-alungul studentiei am fost retinut de vreo 5 ori dintre care doua ori am fost batut cu bestialitate

vakulovski: si te acuzau de ceva?

voloc: consum de droguri ca shi anul asta

vakulovski: de fapt gaseau ceva la tine, sau se legau pur si simplu?

voloc: atunci au gasit un pacavan mititel di shmali

voloc: era al meu m-au batut tare. am urinat singe vreo trei zile, mi-au distrus rinichi

voloc: dupa zece zile m-au judecat am facut 2 ani uslovna

vakulovski: si nu i-ai dat si tu in judecata?

voloc: am spus la judecata,dar fara probe nici nu au luat in seama judecatorul, a batut rapid ciocanul in masa

vakulovski: crezi că violenţa e o regulă, e ceva normal pentru poliţiştii moldoveni?

voloc: este necesara pentru a te imobiliza psihic. te gindeshti ca fizicul nu va rezista

vakulovski: eşti credincios şi totuşi ai fost filmat cum aruncai cu pietre în Parlament. Nu e o contradicţie în asta?

voloc: eu sunt credincios cind arunc o piatra in simboluri comuniste (parlamentul shi presedintia au devenit simboluri ale comunismului) Isus Hristos a rasturnat mesele bishnitarilor din Templu, unde ere casa domnului, dar de El nu se mai aducea aminte nici in casa Lui

vakulovski: cum ai ajuns la protestele de acum?

voloc: am vazut protestul din 6 shi am hotarit ca pe 7 va fi ziua in care eu voi lupta impotriva politishtilor fara a-i da in judecata . eram decis sa ma razbun pe ei. am destule dureri de atunci si in 20 de ani mentzii meritau pizdeala macar o zi

voloc: eram speriat de furia granatelor sonore shi de lashitatea unor protestatari care nu shtiau de ce au venit acolo

voloc: nu regret niciodata cind e vorba de a-ti iubi neamul

vakulovski: care fost primul tau contact cu politia dupa proteste, inainte de a te lua?

voloc: pe 8 am fost sunat de persoane care se dadeau politishti shi imi spuneau ca azi voi fi ucis in batai

voloc: unul din astfel de apeluri m-a anuntat ca datele mele personale sunt pe masa comisarului centru pentru intentarea dosarului penal care rezuma 9 ani de pushcarie

vakulovski: ce ai facut in urmatoarele zile inainte sa te aresteze?

voloc: m-am ascuns la prietenii mei din Forul Anticomunist din Moldova, am dormit shi pe la tine

voloc: Am incercat sa cer interviu de la pro tv pe 8 seara, dar mi-au refuzat shi mi-au spus ca nimeni din rindurile protestatarilor nu vor da interviuri

vakulovski: au refuzat sa vorbeasca cu tine, desi spuneai ca ai ce le spune despre ce s-a intamplat?

voloc: vroiam sa le spun ca sun t urmarit, le spuneam ca sunt actorul lui cobileanski, iar ei ziceau ca n-au auzit asa nume

vakulovski: mi-ai spus ca ai vrut sa te sinucizi in zilele alea. de ce?

voloc: in ziua aceea simteam ca nu am cishtigat, iar disperarea ca nu vom cishtiga niciodata te face sa shtii ce o sa se intimple mai tirziu (valeriu boboc) mai bine ma sinucid decit sa ma tortureze apoi sa ma ucida . Pina a-i vedea pe prietenii mei de la FAM am observat oameni care ma urmareau sa ies din multime, care se facea tot mai mica. politishti in civil ma urmareau de pe 7 pina pe 8 aprilie seara deoarece eram activ shi aveam shi simpatizanti in jur care ma sustineau cind strigam "voronin vei avea soarta lui Ceaushesku" 

vakulovski: cum te-au arestat?

voloc: ma intorceam de la un studiou pe la doua noaptea

voloc: in reg guvernului era o masina de politie, iar 3 politishti din scut se plimbau pe partea guvernului, m-au observat peste strada, eram singur si unul a strigat sa ma opresc

voloc: eu am mers mai departe, dar m-au ajuns in fuga

voloc: m-a zgiltiit un pic si m-au intrebat daca am acte

voloc: le-am spus ca nu port acte la mine, dar sunt actor si le-am spus numele de familie

voloc: au spus ca ma vor duce la sectie sa stabileasca identitatea

voloc: apoi m-au carat in masina

voloc: eram patru in automobil

voloc: unul imi zice "tu ai fost la proteste, te recunosc, erai in primele rinduri, nu te-am oprit pur si simplu"

voloc: eu le-am zis ca nu lor le voi spune unde am fost in ziua aceea

voloc: +zic stiu ca s-a oprit urmarirea protestatarilor, am sa depun o plingere pentru ca nu ma lasati sa plec, motivind ca am tren spre straseni la ora 3.40 noaptea

voloc: ei au spus ca nu voi ajunge acasa azi

voloc: au sunat vreo 30 min pe la sectoare, dar nimeni nu vroia sa ia protestatari

voloc: in fine i-au convins pe cei din sectorul riscani sa ma ia. erau satisfacuti si au pornit in viteza

vakulovski: s-au prezentat cand te-au luat?

voloc: nu, le-am cerut, dar nu au prezentat nimic

vakulovski: asta cand se intampla?

voloc: pe 3mai

vakulovski: ce s-a intamplat la politie?

voloc: am fost dus la sectie si acolo s-a prezentat doar politistul de serviciu, il chema miha butzuleac

voloc: cel care m-a adus scria un raport

voloc: Mihai Butzuleac i-a zis politistului ca nu trebuia sa ma retina caci nu se mai judeca protestatarii

voloc: acelasi Butzuleac mi-a zis ca ma va elibera, deoarece nu crede ca sunt implicat in organizarea protestelor, dar daca am participat nu are ce sa-mi faca

vakulovski: cum se comportau fata de tine la politie?

voloc: unul din politistii din acea nocturna, de vreo 24-25 de ani m-a apucat de mina si ma punea sa semnez un raport scris de el, cum ca as fi aplicat forta fizica cind am fost adus in sectie, sub acest raport trebuia sa fac 10 zile arest. am refuzat sa iscalesc si am primit un pumn in piept

voloc: i-am zis ca cunosc un fost comisar de al lor si ca o sa fie pedepsit pentru ca m-a atacat

vakulovski: te si amenintau?

voloc: ma amenintau ca ma vor duce intr-un cabinet unde este un turnic, o sa-mi puie catusele in jurul lui si o sa fac "solnashka" cu bite pe spate

voloc:  am inteles de la ei ca asa au patit protestatarii din 7

voloc: i-am spus ca nu semnez nimic legat de proteste, sau alte rapoarte fara avocat fie si din partea lor

voloc: deci m-a purtat prin mai multe cabinete, unde erau politisti la smena si fiecare ma ameninta ca o voi sfirshi prost

voloc: mi-au zis ca pe internet is dat disparut si le convine sa faca ce vor cu mine

voloc: am fost dus intr-un cabinet sa mi se ia amprentele, sa dau interviu de multumire lui voronin video si sa semnez doc de amnistie

voloc: am refuzat la toate trei, nu m-au putut impune, m-au inchis intr-o camera si m-au tinut doua zile fara mincare, apa si fara pat. beton

voloc: da la ei au inceput toata procedura, in toate sectiile se face la fel dupa 8 ap

vakulovski: am inteles ca pe langa k era f rece, mai mergea si aerul conditionat?

voloc: asta deja cin am fost transportat la comisariatul centru la tighina 6, aici era prin infometare, sete, si dormit in picioare, se incep halucinatii dupa prima zi

vakulovski: ti-au spus ca imaginile cu multumirea pt voronin vor fi difuzate la tv?

voloc: nu, dar stiam

voloc: din prima zi am zis ca voi iesi la pro tv si jurnal, dar mi-au zis ca aceste posturi sint sub controlul MAI

vakulovski: te-au eliberat imediat dupa multumire?

voloc: AM STAT INCA DOUA ZILE, la judecata rishcani m-au acuzat de consum de droguri

voloc: 5 zile in total

voloc: in acest timp care l-am stat mi se aduceau persoane in camera, care ma puneau sa fac mishto de politisti, dar eu stiu ca asta e indicatia politistilor, pentru a-mi aduna rapoarte fata de comportamentul meu, care inseamna 30 zile

voloc: si alte provocari, dar nu am reactionat

vakulovski: faci ceva impotriva lor acum?

voloc: eu am fost luat dupa program, dar in timpul care l-am stat am demonstrat public ca este intr-adevar un program shi nici un organ de stat nu lucreaza cu ideile proprii

voloc: cind voia sa-mi ia interviul; le-am zis ca voi face publica intilnirea cu ei. altceva nu ma intereseaza

voloc: dar avind cadere psihica, documentata la psihiatrie as putea sa dau in judecata politia si justitia md

vakulovski: ce ai facut dupa ce ai iesit de la ei?

voloc: dupa ce-am iesit am contactat un prieten si peste o ora dadeam interviu la jurnal tv apoi la pro tv chisinau

vakulovski: acum te mai simti amenintat de politie?

voloc: eu cunosc f multi politisti, +de la riscani ii stiam pe 30% de la un banchet

vakulovski: si nu ti-e frica de ei, nu te simti amenintat?

voloc: eu cred ca ei sunt amenintati de lume

vakulovski: trebuia sa mergi la o lansare de film la amsterdam si nu ai putut din cauza ca erai la spital?

voloc: da, dar cei din amsterdam au spus ca mi-au facut invitatia, dar sunt ingrijorati sa nu fiu arestat la vama, deci m-au sfatuit sa apar prin octombrie la festivalul national de film din amsterdam

voloc: au spus ca vor cere sa vin deoarece am jucat rolul principal in film

voloc: nu de film mi-e dor cit de libertatea lor mi-i dor

Şi eu am fost în Căminul 16

Motto: “Noi la Cluj studenţi suntem” (cântec studenţesc)

Tânăr, încă nu student (mai aveam o zi până...), cu un rucsac în spate şi cu pletele în vânt, am ajuns în faţa Căminului 16. Coadă, frate, la cazări! Murind de plictiseală am pornit spre Strada Piezişă, unde am dat de celebrul bar Flipper. Am băut şi m-am împrietenit cu ei şi ele, mult mai mari şi mai versaţi decât mine. Dimineaţa, am fost primul care şi-a luat păturica şi alte cele de la biroul administrativ.

Un text mişto al lui Vasile George Dâncu în Ziua de Cluj.

157 de trepte spre iad

sau

Salvaţi-mă la Roşia Montană

"Dar să nu greşeşti, pentru că va fi ultima ta greşeală. Fluturii mei se vor transforma în viermi şi îţi vor intra prin fiecare por. Îţi vei blestema ziua în care te-ai născut şi ziua în care m-ai cunoscut.

Da, să cazi în genunchi şi să mă implori să te ajut. Să mă iubeşti din tot sufletul şi să-mi dai sufletul mie."

în curând la Cartier

TiuKopilozaur e pe net

Tiuk! de primăvară - cu kopilozaurii la înaintare - e pe internet.
Copilotexte ale scriitorilor (şi nu numai), cu pozele lor din copilărie!,
AnkeTiuk pe aceeaşi temă - şocul copilăriei
şi restul, k de obicei...
Lectură plăcută & utilă, prieteni, (de) oriunde tiukiţi!

Tiuk!

Despre limba ajitatorului

„Ajitaţia bolişevică a fost întotdeauna şi este amu cutotul contrară ajitaţiei burgheze, care după însăş natura ei este cutotul minciunoasă şi înşelătoare.”

(Docentul I. I. Blinov, Despre limba ajitatorului, Editura de Stat a Moldovei, Chişinău, 1948)

Ştefan Vodă. Antoneşti. Acasă.

Bicicleta morţii

Moartea are ordinea ei. Că totul e întâmplător e o poveste. De fapt ea ştie ce va face cu mult înainte de-a fi cazul.

Unchiul Valeriu intră în beci. Înainte mă sunase şi m-a întrebat dacă mi-am dat seama că azi e ziua bunicului Vasile. A, da, ştiam, dar nu mi-am dat seama ce zi e azi. E 8 martie, ziua lui bunelu’! Unchiule, să bei un pahar de vin!

Unchiul intră în beci. Beciul bunelului meu. Umple un ulcior de vin şi se uită la poloboace. Un poloboc e învelit cu o haină veche. E a bunelului.

O ridică, o pipăie, caută în buzunare. Simte o bucată de hârtie umedă într-un buzunar. O scoate. E o poză foarte veche. De prin anii 50, când era copil.

Bunelul ţine o bicicletă pe care stau unchiul Valeriu, mătuşa Sveta şi tatăl meu. Nu, bicicleta nu-i a lor. E a vecinului fotograf. E doar pentru poză.

- Vezi, îmi zice unchiu’, moartea ne-a luat în ordinea înălţimii din poză. Tata e cel mai sus. Urmează după înălţime sora Sveta, deşi ea e cea mai mică, dar aşa stă pe bicicletă… Apoi fratele Alexei… Eu stau în spate, pe portbagaj, cel mai jos, doar eu am rămas acum...

Mă gândesc la fotograf. El, ca şi moartea, nu se vede. Dar el s-a dus primul.

Să fi găsit, să fi găsit toate fotografiile astea şi să le fi ars.

PS: Din următorul nr Tiuk! Mai multe detalii găsiţi la Mihai 

ca-cetăţean...

...moldovean aveam interdicţie pe teritoriul României. În teritoriul României intră şi ambasada şi consulatul. Şi am intrat, cu toată interdicţia mea.

Cine ar trebui pedepsit? Eu sau "ei"? Ştiu că România e tare la amenzi, interdicţii şi literatură.

Mă duc să mă denunţ.

Nemţii au atacat Chişinăul. Cu cele mai frumoase cărţi

Expoziţia de carte germană de pe 10 martie m-a impresionat şi mi-a trezit şi amintiri plăcute.

În primul rând, atmosfera din Librăria din centru e minunată. O grămadă de cărţi faine şi de oameni mişto. Asta în general.

Acum Oana şi cu Vasile (Ioana Gruenwald, Vasile Ernu) au adus nişte cărţi pe care le-ai fi vrut acasă chiar dacă nu înţelegi o iotă în germană. Atât de frumoase cărţile.

Fix, ca de obicei, s-a ţinut de şotii la lansare, fiind un fan al cărţilor pentru copii. Nu pun acum pozele, să adun mai multe:) Dudu, tot ca de obicei, a combinat utilul cu plăcutul, aşa că i-a luat un interviu Oanei.

Mi-am amintit de zilele frumoase de la Cluj. Când Vasile mai locuia acolo şi organiza împreună cu Idea expoziţii anuale cu cele mai frumoase cărţi. Din mai multe ţări. Şi eu, ca student restanţier, eram întotdeauna pe post de supraveghetor.

Eram fericit în zilele alea. Citeam non stop şi când se termina expoziţia eram necăjit că mai rămâneau muuuulte cărţi de care nu m-aş fi despărţit.

Expoziţia aceasta cu carte germană în Chişinău e un început. Un început frumos care sper să continuie şi mai frumos. Iar eu voi fi întotdeauna gata să fiu supraveghetor al cărţilor minunate!

P.S.: M-am tot gândit dacă să zic sau nu... Bine, hai. La librăriile care ţin de Cartier sunt nişte lăzi cu cărţi, la 10 lei - cât e un ceai. Cărţi super. Din care îmi încarc pungile doar eu şi cu Gheorghe Erizanu. Puteţi încerca. Dar pe Singular destinies lăsaţi-mi-o mie!

P.P.S.: Erizanu a prins la expoziţie un scriitor cumpărând cărţi:))

FMI

am primit azi pe mess:

La multi ani tuturor femeilor ! Ca petrecerea abia acum incepe

Aveţi grijă cui scrieţi. Nu toţi e femei!

Cine merită cetăţenia română? Ce ar spune bunelul meu la 87 de ani?

Nu, n-am uitat de problema cetăţeniei române, chiar dacă am devenit între timp „român cu acte în regulă”. Şi încă am multe de spus şi de scris despre asta. Şi o voi face treptat.

Când am depus Jurământul de credinţă, am observat în mulţime o faţă cunoscută. Era o profesoară din Antoneşti. Nu-i doresc nimănui să treacă prin ce a trecut ea.

Ştiţi cât e taxa pentru un moldovean ca să ajungă „la Italia” sau în alte ţări occidentale? 4000 de euro. Şi nici o garanţie. Pentru că oamenii sunt duşi cu microbuzele şi prin locurile unde nici câinii nu pot trece ei merg pe jos. Totul pentru a ajunge să lucreze la negru.

Dacă sunt prinşi – nu-şi mai recuperează banii. Eventual stau la închisoare în ţara unde au fost capturaţi, li se mai pune o amendă usturătoare şi dup-aia ajung din nou în Moldova. Unii dintre ei mai cad pe drum – îşi găsesc moartea prin locuri ale nimănui.

Ei bine, profesoara de care vorbesc nu o dată a plecat la muncă aşa. Şi nu o dată a fost prinsă. A şi fost închisă pentru asta. Dar oricum a plecat din nou. Pentru a face un ban pentru copiii ei. Ca ei să aibă un viitor.

Părinţii ei erau cetăţeni români. Şi atunci ce citesc eu pe anumite situri? Că astfel de oameni care vor cetăţenia română pentru a merge la muncă nu ar merita-o. Să mori tu! Atunci ce facem, le luăm cetăţenia la toţi românii care au mers la muncă în străinătate?

Basarabenii sunt români, români „cedaţi” de România. Nu doar că ar trebui să primească automat cetăţenia, ci România ar trebui să-şi ceară scuze pentru că i-a abandonat.

M-am bucurat mult când am văzut profesoara la jurământ. Acum nu va mai trebui să dea 4000 de euro la fiecare plecare în Italia. Atât a dat şi vara asta când copiii ei au nimerit în accident şi a trebuit să se întoarcă…

Oare ce-ar spune bunicul meu, cetăţean român care s-a trezit părăsit de România în gura câinilor sovietici? Că azi, din nou, statul român îşi bate joc de românii din Moldova? Azi ar fi împlinit 87 de ani.

Oare la porţile raiului Sfântul Petru i-a cerut legitimaţia de şedere temporară? Viză? Cetăţenie?

P.S.: Apropo, mai e mult până la a fi "român cu acte în regulă". Am doar o hârtie galbenă. Dar despre asta altă data.

ultimul eretic a ajuns acasă

A ajuns acasă şi Vasile Ernu, ultimul (?) eretic al imperiului.

Nu a venit pur şi simplu, ci cu multe cărţi frumoase.

De pe blogul lui:

Nemţii trec Prutul, partizanii din Cartier sînt cu ei

Design de carte germană la Chişinău

Centrul de Carte Germană din Bucureşti şi Editura Cartier vă invită miercuri, 10 martie, ora 18.00, la Librăria din Centru, Bd.Ştefan cel Mare nr.26,

la vernisajul expoziţiei de carte „Cele mai frumoase cărţi germane 2008-2009”

În deschidere vor lua cuvântul: Ioana Gruenwald, Vasile Ernu şi Sorin Hădârcă (Madrizen)
Expoziţia include titlurile laureate, la cel mai important concurs de design de carte din Germania, „Die schönsten deutschen Bücher”, organizat de Fundaţia Buchkunst din Frankfurt.
În fiecare an, cu ocazia Târgului de Carte de la Frankfurt, are loc festivitatea de premiere a titlurilor alese de un juriu independent. Peste 40 de titluri, premiate la mai multe categorii, stabilite după criterii foarte precise cum ar fi: debut, beletristică, non-fiction, carte de copii, manuale, carte bibliofilă etc. Aşa cum declară conducerea Fundaţiei Buchkunst, toate aceste cărţi trebuie să fie “exemplare din punct de vedere al concepţiei grafice, al layout-ului şi al execuţiei tipografice”.
Cărţile laureate sunt ulterior constituite într-o expoziţie – care include de fiecare dată şi un catalog – care itinerează la numeroase târguri de carte din lume. La Bucureşti ele sosesc de peste 5 ani de zile şi acum ne bucurăm că le putem aduce pentru prima oara la Chişinău. Peste 60 de volume care vă aşteaptă să le răsfoiţi, să vă bucuraţi şi mai ales să vă inspiraţi.

Transnistria de ieri şi de azi

Am fost la spectacolul lui Andrei Sochircă – De la ‘ntuneric la luminî. Mi-a părut extraordinar ce a făcut Sochircă. Deşi e recunoscut ca un super actor – el a mai avut timp să meargă la bibliotecă şi să caute cărţile vechi ale autorilor din Transnistria. Să le copieze (cu greu, am înţeles) şi să le unească într-un spectacol comico-dramatic-educativ.

Spectacolul a fost jucat în sala mică a teatrului naţional. Nu era anunţat niciunde, în afară de afişul de afară. Şi totuşi am stat în picioare. Ca şi mulţi alţii. Deşi s-a jucat la o oră nepotrivită – 15. 00. Ceea ce mă face să cred că ar fi bine ca spectacolul să se mute la sala mare.

Am râs foarte mult la De la ’ntuneric la luminî. Şi mi-au trecut fiori de groază. Sochircă a ales nişte texte scrise pe bune, dar care dacă le citeşti acum ţi se par incredibile. Cum e să sperii soarele? Lejer:

„Soare,

Ce te tot mândreşti,

Fudul plutind pe sus?

Poate într-adins gândeşti,

Că alţi, ca tine, nu-s!”

Am remarcat la spectacol şi rockul-proletar al lui Ion Ungureanu. De la ’ntuneric la luminî se mai joacă şi cu Mihai Fusu, dar încă nu am apucat să-l văd.

Mai trist e că deşi a trecut ceva vreme de când au fost scrise poeziile alese de Sochircă – realitatea din Transnistria nu s-a schimbat. Şi dacă mă gândesc bine – poate că acum e cu mult mai rău. Şi pentru Moldova – e un teritoriu pierdut, şi pentru românii de acolo – uitaţi de toată lumea… La marginea marginilor. La întunericul întunericului.

Noaptea cărţilor deschise - Pace Cartierului!

Cartier împlineşte 15 ani.

La mulţi ani!

La ei voi scoate prima mea carte apărută în Moldova. Cât de curând. Dar până atunci, mâine e sărbătoare!

Şi o dedicaţie deja clasică, Delikt: