Nea Vicu

Și nea Vicu a plecat.

Nea Vicu - așa îi ziceam cineastului Victor Bucătaru.

Atrăgea tinerii în jurul lui, îi făcea să se simtă mai băgați în seamă, mai importanți. Uneori te lăuda, alteori te certa sau te lua peste picior. Din cauza asta nu ne supăram pe nea Vicu - un picior în fund de la el - un pas înainte! Ca să nu mai spun că m-a ajutat fără să stea pe gânduri când am avut nevoie.

Ultima oară ne-am văzut pe lângă Casa Presei și ne-a zis că tocmai ieșise din spital. Lucra la un film. Ne-a zis să nu fim supărați pe el, că doar pe președinte nu-l ia la rost, pentru că are nevoie de susținere și e mai în vârstă, e badea, în rest - toți merită câte-o porție de muștruluială. Mi s-a părut ciudat atunci, dar nea Vicu a procedat creștinește, înainte de plecare.

Îmi amintesc cum nea Vicu s-a întâlnit cu tata, au stat o zi întreagă la povești, ca doi înțelepți. Le-a plăcut unul de altul, dar n-au mai avut timp să se întâlnească. Acum au o veșnicie.

Dumnezeu să te odihnească în pace, nea Vicu, o să ne lipsești.

Aici puteți să-l vedeți pe Victor Bucătaru la Republica.