10 ani de Tiuk!

Tiuk! a împlinit 10 ani. După un cadou anonim (o torbă de viruşi voioşi) - şi-a luat vitaminele şi pastilele şi a apărut cu un număr nou. E mare şi e vaccinat!

Tiuk! nr. 29

e pe net! – www.tiuk.reea.net

şi cuprinde:

Antologie de proză Tiuk!

Primul editorial Tiuk!

Manifeste Tiuk!

1-ul manifest Klu: Trage apa!

Al 2-lea manifest Klu. Literatura Klu

Al 3-lea manifest Klu: Universitate, cimitrir al libertăţii mele!

Al 4-lea manifest Klu: Paul Goma preşedinte!

Al 5-lea manifest Klu: înjur, deci exist!

Să-ţi dau la UE, să te bag în NATO, limbă română literară!

Al 6-lea manifest Klu. Cenzura suge pula

Al 7-lea Manifest KLU: Muie editorului român
Pentru urmărire generală: portretul editorului român

Ultimul manifest Klu: Minciuni

Număoftikismul

10 existeme Tiuk!

Mihail VAKULOVSKI – Te iubesc, te iubesc, nu mă oftica

Emilian GALAICU-PĂUN – iov & vio

Mihnea BLIDARIU – Tovarăşe preşedinte…

Ştefan BAŞTOVOI – Cîteva poeme debile

Alexandru VAKULOVSKI – Moartea unui poem

Dumitru CRUDU – dimitrie

Ioan Es. POP – (dacă nu mi s-ar fi repetat tot timpul că sunt muritor)

Cristian POPESCU – Despre tata şi noi

Iulian FRUNTAŞU – Poem

Constantin ACOSMEI – Sonet

10 istorii Tiuk!

Răzvan PETRESCU – Jaf armat

Liviu ANTONESEI – Nefericita aventură a prietenului meu Adam Leon

Mitoş MICLEUŞANU – Sisifilis

Mihnea BLIDARIU – Copiii cenzurii îşi iubesc mama

Alexandru VAKULOVSKI – Pahar murdar pe dinafară

Iulian CIOCAN – Tuşa Frosea

Cristian Robu-CORCAN – Baroc tîrziu

Mihaela PERCIUN – Bunicuţa comunistă

George MUREŞAN – Contrasensul vieţii

Cosmin MAŞCA – Bob

TeatruTiuk!

Ştefan CARAMAN – Just call me baby

Alexandru VAKULOVSKI – Ruperea

Constantin CHEIANU – Transnistria

Dumitru CRUDU – Alegerea lui Alexandru Suţţo

Cosmin PERŢA – Scriitorul şi viaţa lui

10 Dialoguri Tiuk!

Ana ULARU (m. vklvsk)

SUBSCRIBE (m. vklvsk)

Mihnea BLIDARIU (m. vklvsk)

ZDOB şi ZDUB (m. vklvsk)

PARTIZAN (m. vklvsk)

Igor DÎNGA/CUIBUL (m. vklvsk)

Ada MILEA (m. vklvsk)

Cosmin COVEI/ŢAPINARII (m. vklvsk)

Florin DUMITRESCU (m. vklvsk)

10 ani LUNA AMARĂ (m. vklvsk)

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

Andrei GHEORGHE

Sorin TARA

Mitoş MICLEUŞANU

Mihnea BLIDARIU

Mihai GOŢIU

Daniel Silvian PETRE

Vasile ERNU

Radu VANCU

V. LEAC

Stoian G. BOGDAN

TiuKestionar10

Şerban FOARŢĂ

Constantin CHEIANU

Radu Pavel GHEO

Alexandru VAKULOVSKI

Dumitru CRUDU

Vasile ERNU

Octavian ŢÎCU

Andreea RĂSUCEANU

Augustin CUPŞA

ZDOB şi ZDUB

LecTiuk! 10

Mihail VAKULOVSKI – Între mire şi mireasă, între Ginsberg şi Allen

Igor MOCANU – 157 de trepte spre Roşia Montană

Mihail VAKULOVSKI – Cum ar arăta scriitorii fără colegii fotografi?

Vladimir BULAT – Un editor de renume şi „memoriile sale”

Mihail VAKULOVSKI – Ştiu ce-ai făcut în viaţa asta

Igor MOCANU – Anti-tanc. Caietul de documentare al campaniei?

Mihail VAKULOVSKI – Sebastian de vis

Emilian GALAICU-PĂUN – cartea Alcool

Mihail VAKULOVSKI – Gusturile copilăriei

Alexandru VAKULOVSKI – Fragmente critice

Măşti

Dumnezeul de a doua zi (m. vklvsk)

Dineu cu proşti (m.vklvsk)

Tangou final (m.vklvsk)

Doctori de femei (m.vklvsk)

“NO ONE” cu sala plină la Godot (anca rmnsc)

10 CineTiuk!

Marţi, după Crăciun (m. vklvsk)

Titirezul răbdării (vl. bulat)

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu (m. vklvsk)

Ceaşcă, încă un sit arheologic (s.dinco)

Armistiţiul (vl. bulat)

Nuntă în Basarabia (m. vklvsk)

O nuntă în Basarabia (vitalie sprncn)

Soarele înşelător 2 (vl. bulat)

Morgen (m. vklvsk)

Reţeaua de socializare (andra atdrs)

10 TOPuri 10 pentru Tiuk! de 10 ani

Radu Pavel GHEO

Dan IANCU

Moni STĂNILĂ

Mihail VAKULOVSKI

Florin HĂLĂLĂU

Cătălina BĂLAN

Richard CONSTANTINIDI

White Noise

Sorin DINCO

Igor MOCANU

Dan MIHUŢ

Pagini basarabene

Iulian CIOCAN: Femeia cu sacoşe grele

Gheorghe ERIZANU: Greaţa

CUIBUL, „PRiZ” (m.vklvsk)

Nou album ZDOB şi ZDUB (m.vklvsk)

A!!

Liviu Ioan STOICIU – Am avut şi Revoluţie, şi literatura română tot nu a ieşit din anonimat

Radu Pavel GHEO – Povestea paşaportului

Ruxandra CESEREANU – Prietenii (o clasificare deloc oarecare)

Lucian Dan TEODOROVICI – Despre cărţile „controversate”

Veronica D. NICULESCU – Locul tău de lîngă florăreasă

Ioana MACOVEICIUC – Jobul ideal

Anti-chimbal

de Ruxandra CESEREANU

anti-chimbal 6

anti-chimbal 7

anti-chimbal 8

anti-chimbal 9

anti-chimbal 10

Poveştiuci pe bune

Leo BUTNARU – O aniversare cu caziere Gulag

Ruxandra CESEREANU – The poetry lesson

Ruxandra CESEREANU – Mis-what-do-we-want

White Noise – PdS: 10 din 70

Mihail Vakulovski – Reduta figurilor de ceară

Luna Recording Studio

My3

Diana CORCAN – În rochia ta de hîrtie

Gellu DORIAN – O zi ca toate celelalte

Ştefan BOLEA – Tribal

Şerban OPREA – Poeme

Liviu G. STAN – Acea noapte de iarnă a micuţului Ivan

O fo’, o apărut

Alexandru VAKULOVSKI – 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană

Dan PERJOVSCHI – 20 / 22

Mihail VAKULOVSKI – Portret de grup cu generaţia „optzeci” (Poezia)

Mihnea BLIDARIU – Playlist

Constantin CHEIANU – Sex & Perestroika

Anca MIZUMSCHI – Versouri

Sorin-Mihai GRAD – Surogat

’n curînd

The Kids are All Right

Artmania

Bun de tipar

Mihail VAKULOVSKI – Tovarăşi de cameră (fragmentiuk de rockman)

Dumitru CRUDU – A doua zi

Iulian CIOCAN – Mirmidonul

Alecu DELEANU – Îmblînzitorul apelor

George CHIRIAC – Frica circulă prin subteran

                                                                                ş.a.

Lectură plăcută şi utilă!

Witold Gombrowicz (desene Antonia)

Dumnezeu le-o trage tuturor sau Teorema lui Pasolini

Datele “problemei” din Teorema lui Pasolini nu s-au schimbat faţă de cele ale societăţii de astăzi. În roman găsim o lume burgheză cu o criză morală (destul de confortabilă), dar şi cu una religioasă. Totul e ca la teatru, burghezii îşi joacă rolurile şi viaţa merge înainte, fără prea multe gânduri.

Până la apariţia Oaspetelui – personaj pe care Pasolini l-a vrut “mesagerul unui Dumnezeu mânios, Dumnezeul Vechiului Testament”. Familia burgheză la care a venit Oaspetele e supusă unei probe, asemănătoare cu trimiterea evreilor în pustiu. De altfel, motto-ul cărţii este: “Ci a dus Dumnezeu poporul împrejur, pe calea pustiului”…

Sufletul mic-burghez (“în sens ideologic, nu economic”) e camuflat de obiceiuri, îndeletniciri constante, ceea ce-l fac îngropat în trup ca într-o groapă. Teorema lui Pasolini e clară: trebuie să vină un Dumnezeu dur, care să-i fută pe toţi. Doar aşa i-ar putea trezi.

Cartea e scrisă sec, doar cu elementele necesare, fără prea multe descrieri şi visări, ca un scenariu de film. De altfel în acelaşi an în care a scris romanul (1968) Pasolini a scos pe piaţă şi filmul Teorema. Nu l-am văzut încă. Cartea e un motiv bun pentru a-l căuta.

*Pier Paolo Pasolini, Teorema, Ed. Polirom, Iaşi, 2007

O carte-n dar - O cale-n dar de Şerban Foarţă

Ieri am văzut cel mai mişto cadou pentru începutul anului - O cale-n dar de Şerban Foarţă. Aţi ghicit, e o carte calendar! Pentru că în april nu doar Ilici s-a născut, am deschis cartea-calendar la luna mea:

"Aprilie (sau Prier) e luna
contradictorie ca nici una:
nori, grindină, vânt aprig, - lin,
pe urmă, trilul aprilin."

Cu O cale-n dar nu-ţi faci capu-calendar. În schimb vei avea poezie în faţă tot anul. Aşa da, cadou!

*Şerban Foarţă, O cale-n dar, Ed. Brumar, Timişoara, 2010

Iliescu şi Năstase la mănăstirea din Româneşti

Iliescu şi Năstase au lăsat câte-un clopot la mănăstirea Izvorul lui Miron din Româneşti. Şi promisiuni că fabrica de striclă din Tomeşti va funcţiona. Fabrica de sticlă a fost distrusă. Constantinescu şi Băsescu n-au lăsat câte-un clopot. De ce ar face-o? Misiunea a fost îndeplinită.

Republica Populară Română în UE

La butoiul cu miere de Ligia Seculici

La butoiul cu miere - detalii

Roşul uşor sau de la Antonia la Şerban Foarţă

Palindromanul literaturii române

Literatura e frumoasă pentru că n-are graniţe, pare nelimitată. Există doar limbi, cuvinte – şi o posibilitate infinită de-a crea literatură combinând.  Paradoxal –există totuşi anumite lucruri în literatură care pot fi făcute o singură dată. Aşa e şi palindromanul lui Şerban Foarţă – Roşul uşor e rozul iluzor. Ca şi palindromul, romanul lui Şerban Forţă poate fi citit de la ambele capete – fără să sufere vreo schimbare de sens şi aproape fără să-şi schimbe şi forma.  E un roman unic în literatura română şi după câte ştiu – şi în literatura universală.

Personajul principal al palindromanului nu sunt nici Vasile Elisav (profesor de franceză), nici  Nora Aron sau Carmen Carpen. Nici măcar Şerban Foarţă, care intră în vizită la un moment dat la „şezătoarea” celor amintiţi. Personajul principal e limba. Ştiindu-l pe Şerban Foarţă ca poet – vă daţi seama ce personaj îi iese Maestrului!

E adevărat – noi suntem restanţieri pentru a citi palindromanul. Pentru asta ar trebui să ştim franceza, engleza, maghiara, italiana, şi ceva latină. Ca să nu mai zic că trebuie să fim cel puţin studenţi la Litere, dacă nu profesori sau scriitori.

Ei bine, dacă sunteţi aleşi – nu aveţi decât să citiţi Roşul uşor e rozul iluzor. De la un capăt la altul. Ca să puteţi spune că aţi făcut-o şi pe asta în viaţă – aţi citit palindromanul!

* Şerban Foarţă, Roşul uşor e rozul iluzor, palindroman, Ed. Humanitas, Bucureşti,  2008

PS: Maestrul a văzut desenul Antoniei şi i-a şi răspuns:

S-o ajute Pronia

pe Antonia

să ajungă pictoriţă… Eu

o asigur, fără s-o cunosc

în persoană, că mă recunosc

în portretul şi al ei, şi-al meu!

Şerban

Update 2017:

Să nu te superi, dragă Alexandru,/ că fost-am, cu Antonia, mult mai tandru/ decât pot fi cu tine, unchi al ei,/ care să-i şterpeleşti penelul - vrei... 

Roşia Montană pe lista UNESCO (mesaj Luna Amară)

Mesajul trupei Luna Amară:

Luna Amara

Dragă prietene,

Ştim, ai probleme: e criză, nu sunt bani, s-au scumpit toate. Nu mai ai chef de nimic şi-ţi vine să dai cu ceva de pământ! Păi atunci, e simplu: hai cu noi Joi, 20 ianuarie, de la ora 12.00, în faţa Ministerului Culturii, să dăm de pământ cu lipsa de interes a autorităţilor faţă de patrimoniul cultural, istoric şi arheo...logic pe care îl reprezintă ROŞIA MONTANĂ!
Vino să-i cerem ministrului Kelemen Hunor introducerea Roşiei Montane pe lista UNESCO! Pentru că acum, când te îndoieşti mai tare de poporul tău şi de demnitatea lui, acum ROŞIA MONTANĂ e un reper şi un motiv de mândrie! Acum, ROŞIA MONTANĂ poate înseamna un ambasador în lume, pentru tine şi poporul tău! Roşia Montană – the real carpathian garden!

Sfinţii noştri

...de cununie sunt doi: Sf Nicolae şi Sf Iosif cel Nou de la Partoş. Îi puteţi vedea pe icoana cu două feţe pe care ne-a dăruit-o Laura Seculici. Icoana e făcută, desigur, tot de Laura, pe o bucată de lemn vechi, dintr-un butoiaş de la Baloşeşti. Trebuie sa-i găsim un loc ca să-i vedem pe amândoi sau s-o întorcem pe altă parte de câte ori trecem pe lângă ia. Ne-a dat de lucru Laura! Mulţumim.

Salutare Naţiune! Monolog Andrei Sochircă

Andrei la Andrei. Sochircă la Gheorghe.Vă era dor?

Ultimul portret al lui Eminescu

... de nepoată-mea Antonia:) Cu ocazia zilei de naştere a lui bădiţa Mihai.

În aceeaşi zi părinţii mei s-au căsătorit.

Ieri a fost ziua lui Scorchfield.

La mulţi ani pentru sărbătoriţi!

3 în 1: Casa cu oglinzi sau Fortăreaţa albă de Orhan Pamuk

O altfel de Fortăreaţă albă, cucerită - o biserică transformată în sediu de universitate din Ordu

Fortăreaţa albă, al doilea roman al scriitorului turc Orhan Pamuk, are trei lumi ficţionale. Raportate la noi, cititorii - ele apar în ordine inversă, ca distanţă cronologică. Postfaţa – adaugată la a doua ediţie turcească a romanului – e cea mai aproape de noi, pentru că e scrisă chiar din numele autorului. Pamuk însă nu se mulţumeşte să scrie curat din numele lui – cred că intenţionat o face pe autorul-personaj, care a fost ales să scrie Fortăreaţa albă. Pamuk scrie că nici el nu ştie cum au luat-o lucrurile în anumite pasaje din roman. Or asta înseamnă că el e ori un simplu cititor (şi nu e), ori trece subtil graniţa autorului spre statutul de personaj.

A două lume ficţională a Fortăreţei albe – e cea propriu-zisă a romanului – unde un italian este sclavului unui turc. Din postfaţă ne dăm seama că totul a fost extrem de bine calculat de Pamuk – de la timpul în care se petrece acţiunea (sec. XVII), la locurile şi îndeletnicirile vremii. E un roman foarte bine documentat, muncit – chiar dacă (sau tocmai de aceea) e plăcut la lectură – istoria adevărată este împletită cu imaginarul – rezultatul fiind o ficţiune de bună calitate.

A treia lume ficţională, paradoxal – e în prefaţa romanului. Ea e scrisă de un  personaj ficţional din alt roman al lui Pamuk, un istoric care ar fi descoperit romanul, Fortăreţa albă – care însă se numea Fiul vitreg al plăpumarului.

Lumile ficţionale din Fortăreţa albă au rostul de-a ameţi cititorul – ca într-o casă de oglinzi, ca să nu mai ştie unde sunt lucrurile adevărate şi unde-s doar reflectările din oglinzi. Aşa sunt şi personajele principale din roman – sclav şi stăpân, creştin şi musulman – identici fizic şi indefinibili în interior – în sensul că nu mai poţi distinge clar care de la care a învăţat sau a copiat. Romanul se termină cu o suprapunere totală a personajelor. Într-un fel – e vorba de câştigul total al ficţionalului asupra realului, asupra căruia a insistat Pamuk.

Romanul, cu aceste lumi, are însă ca ţintă o altă lume – pe care reuşeşte s-o stăpânească. Este lumea noastră, a cititorilor şi lumea reală a autorului. Autorul intenţionat se dă bătut în postfaţă. Iar noi, cititorii, ne dăm bătuţi în momentul în care citim ultima pagină şi închidem cartea.

Ceea ce a reuşit Pamuk a reuşit şi Sadoveanu la noi, în câteva romane – ca Zodia Cancerului, de exemplu. Sadoveanu a ajuns în manualele şcolare, Pamuk a luat Nobelul, dar e contestat de turci. Cum e mai bine? 

Cu bicicleta la mănăstirea Izvorul Miron din Româneşti

 

şi o poveste

În Cosmos, cu Witold Gombrowicz

"Când nu ai ce-ţi place,
Îţi place ce ai!"
"Fiecare trage la ai săi pentru ale sale!"



Ultimul roman al lui Witold Gombrowicz, Cosmos, a avut darul de-a atrage mai multe inepţii, decât analize corecte (nu zic serioase). Inepţiile au pornit chiar de la traducătorul romanului - Ion Petrică. Petrică vede în Cosmos un roman autobiografic - total greşit. Aceeaşi inepţie a fost preluată, probabil din comoditate sau lene şi de Em. Galaicu-Păun.

Despre Cosmos am putea spune că e autobiografic doar dacă susţinem că ORICE scriere este într-o oarecare măsură autobiografică. Cât de autobiografic vi se pare, de exemplu, acest dialog? -
"- Să lingi!
- Ce?
- Să lingi, zic, linsumberg... sau să scuipi!
- Ce spuneţi?! Ce spuneţi?! - am strigat eu.
- Să scuipi cu bembergul în bergum!"

Cosmos-ul este de fapt, chiar aşa cum a scris Gombrowicz (deci nu e deloc greu) despre autocreare. Autocreare a romanului, pe de-o parte, şi autocrearea unui univers, cosmos - pe de altă parte. Autocrearea se realizează la personajul-narator prin elementele ce se leagă între ele: o vrabie, un băţ, o pisică, un om. Legătura lor se face prin spânzurare. Acestea sunt laitmotivele, ce compun cosmosul lui Witold (ştia ce ştia Gombrowicz când i-a dat numele ăsta personajului principal).

Pe lângă cosmosul lui Witold, apar şi alte cosmosuri. Al lui Leon, un pensionar, e legat de plăceri ascunse, ceea ce îl face să se masturbeze sau pur şi simplu să fie în extaz. Cosmosurile din romanul lui Gombrowicz sunt absurde, delirante, chiar bolnave. Pe de altă parte, cosmosul este receptat de fiecare subiectiv, ceea ce se vede chiar şi din receptarea extraordinarului Cosmos, de Witold Gombrowicz.

Ieri sau Azi la Salutare Naţiune. Ultima emisiune

Azi la 19 00. Sau mâine pe net:)

Pizdeţ, ţărani şi căţele

Pe an ce trece - devenim din ce în ce mai "ruşinoşi". Premierul Filat a intrat în 2011 gândindu-se cum să interzică volumul Sexul povestit celor mici. În loc să se gândească la ţară şi cum să scape de Voronin... Americanii l-au ciunţit (cenzurat e un cuvânt prea soft) pe Mark Twain, schimbând în Huckleberry Finn nigger cu slave. De parcă slave ar fi mai mişto, dar mă rog...

Dacă nu s-ar fi terminat Uniunea Sovietică - probabil că acum femeile erau însămânţate cu eprubeta, urmare a sloganului sovietic: "În URSS nu există sex!". Doamnă era atunci un cuvânt interzis. Erau toate tovarăşe. Ne întoarcem în acelaşi punct?

Nu toţi însă sunt ca americanii şi ca Filat. Am observat asta într-un proces-verbal din Cluj.  Şi pe blogul Scorchfield, unde el numeşte femela câinelui foarte urât - căţea! De-abia acum am înţeles de ce suntem avertizaţi când intrăm pe pagina lui...

Eu propun să interzicem în limba română cuvinte ca ţăran, căţea... Lista e infinită!

Între timp mă gândesc să-mi traduc Pizdeţ-ul. Aveţi sugestii pentru un titlu onorabil?

Egoistul romantic

Frederic Beigbeder este un scriitor căruia nu-i pot pronunţa numele niciodată din prima. Francezul e foarte haios pentru că s-a inventat pe sine ca personaj. Cinic, mare consumator, iubitor al cluburilor de noapte şi a discotecilor - dar şi simpatizant al comuniştilor francezi cu preocupări ecologiste.

Egoistul romanic - jurnalul-intim-roman al lui Beigbeder, mi-a amintit de volumul lui Mircea Cărtărescu - De ce iubesc femeile. Nu întâmplător. Şi Egoistul romantic este compus din textele lui Beigbeder adunate din rubrica la o revistă franceză. Şi Beigbeder a căutat cheia spre "cei mulţi", adică spre cititorii de reviste. Doar că aşa cum am mai spus - Beigbeder s-a inventat ca personaj (spre deosebire de Cărtărescu) - chiar egoist şi romantic. Dar romantic la mişto, ceea de ce nu s-au prins mulţi cititori. Sau cei mai mulţi.

Frederic Beigbeder - nu doar în Egostul romantic - este în mare parte ceea ce urăşte el.

Sfinţirea apei de Bobotează

... la Tomeşti

Salutare Moldova! Salutare Naţiune! Salutare 2011!

Ediţie de revelion. Azi, la 19.00.

Cu invitaţi haioşi şi cu nelipsita blondă de pe ultimul rând:)