Frederic Beigbeder este un scriitor căruia nu-i pot pronunţa numele niciodată din prima. Francezul e foarte haios pentru că s-a inventat pe sine ca personaj. Cinic, mare consumator, iubitor al cluburilor de noapte şi a discotecilor - dar şi simpatizant al comuniştilor francezi cu preocupări ecologiste.
Egoistul romanic - jurnalul-intim-roman al lui Beigbeder, mi-a amintit de volumul lui Mircea Cărtărescu - De ce iubesc femeile. Nu întâmplător. Şi Egoistul romantic este compus din textele lui Beigbeder adunate din rubrica la o revistă franceză. Şi Beigbeder a căutat cheia spre "cei mulţi", adică spre cititorii de reviste. Doar că aşa cum am mai spus - Beigbeder s-a inventat ca personaj (spre deosebire de Cărtărescu) - chiar egoist şi romantic. Dar romantic la mişto, ceea de ce nu s-au prins mulţi cititori. Sau cei mai mulţi.
Frederic Beigbeder - nu doar în Egostul romantic - este în mare parte ceea ce urăşte el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu