Despre Moni
la poalele muntelui
Moni adună
pietre cu scoici
linguri de
aluminiu
araci
oameni nefericiți
bâlbâiți și
bătrâni
când coboară
la poalele
muntelui
Moni e înconjurată
de copii
cu arcuri săgeți
bâte și săbii
cântă
2.
avem tricourile
ruginite
de la crucile
ascunse
la piept
tu
faci cruci mari
și clare
bați mătănii
inima bate
constant
cer – pământ
noi ne ascundem
semnul pe cerul
gurii
cu limba
când dormim
tu spui Tatăl
nostru
pentru fiecare
3.
să-ți povestesc
despre:
cuvinte ciudate
ca sepuku, onoare, credință
harakiri
lui moni
nu-i place când
vorbești
de moni
ea adună
melci pietre
scoici
le pune în
grămadă
la început
PS: Text scris după un exercițiu de-al Simonei Popescu, în tabăra organizată de Dumitru Crudu la Orheiul Vechi.
PPS: La mulți ani, Moni!
