Iată un fragment scris cu drag pentru Maradona din Pizdeţ-ul meu (prin 2001, apărut în 2002):
Maradona. Fumând marijuana cu Castro, Pipi, crezi că Fidel Castro ştie să se drogheze? Sincer să fiu, nu ştiu ce să cred. Dacă Maradona, dacă Gabriel Garcia Marquez, dacă… cu toate că într-un fel mi-e simpatic şi mie, dar agresivitatea şi cruzimea lui uneori îmi amintesc de babacul Stalin, care trăgea o pipă, devenea fricos şi bănuitor pe toată lumea şi o băga pe toată în Siberia. Mie de Shakespeare îmi place, trage un fum, scrie un sonet, mai trage o pipă, scrie Romeo & Julieta. Artă, nu căcat de politică care e pentru alcoolici, pentru cufuriţi ce suferă de diaree şi hai să mai fac un bine Patriei, dacă oricum tot timpul mi-a căca. Auzi, Pipi, ai curni o dată cu Maradona? E haios tipu’, şi Cuba e un loc fain, în orice caz mai bine-n Cuba decât în România, cum cântă Mihnea. Insulă, în jur oceanul, banane, portocale, nisip, stai pe mal şi te gândeşti cu drag la România, Republica Moldova, îi povesteşti lui nenea Maradona despre Hagi, despre Sinaia, Sighişoara, Sovata. Despre Marea Neagră, despre Carpaţi. Despre cum ne gândeam la Cuba. Mai tragem un fum şi îi povestim şi despre Lacul Komsomolist, cartierul Botanica, gagicile din Chiş. Dup’ aia el îţi povesteşte de Argentina, despre fotbal, despre linişte. Te întreabă dacă nu cumva ai văzut meciul ăla. Cum să nu? E bucuros. Mai trage un fum. Zice că scrie. Sonete şi un roman. Despre linişte, despre Cuba, despre cum e să fii futut de toată lumea doar pentru că ai fost fotbalistul lumii şi cum îţi cauţi liniştea, dar lumea nu te lasă în pace, ea vrea drame, accidente, violuri, partide, căcat, zice Maradona, mai bine-n Cuba, Fidel mă lasă în pace, Fidel e mai înţelegător decât ziariştii şi, cum să-ţi spun, eu nu mă bag în oala lui şi nici el în a mea. De-aia am venit în Cuba. Hai să intrăm în mare, dar înainte de asta, hai să mai tragem un fum pentru Argentina, Republica Moldova şi România.
