luni, 6 iunie 2011

Tărâmul bâcilor, curvelor, escrocilor şi al veşnicei tranziţii


După Înainte să moară Brejnev – o carte a unei tranziţii sovietice – Iulian Ciocan vine cu Tărâmul lui Saşa Kozak, un roman cu rădăcinile în anii 90 şi cu ramurile în tranziţia noastră continuă.

Tărâmul lui Saşa Kozak e un roman minimalist, fără “eroi”, cu un fel de personaje tranzitorii, cu o linie de subiect întretăiată. Iulian Ciocan, un mare amator de teorie literară, de fapt – şi un critic literar foarte atent şi extrem de bine pregătit – utilizează în ultimul lui roman o naraţiune actorială, de la un capitol la altul naratorul de pers. a III-a fiind “fixat” pe unerii unui personaj. Avem de-a face cu bâci, bişniţari înstăriţi, perverşi, curve, politicieni corupţi – de fapt – cu mai toată fauna tranziţiei.

Deşi naraţiunea e seacă, citind am râs foarte mult. Fiind şi jurnalist, ochiul lui Iulian Ciocan a cules din “realitate cu amănuntul” (aşa se şi numeşte rubrica lui la Europa Liberă).

Limbajul este viu, şi, de data asta – conţine “cuvinte urâte” – aşa că sunt sigur că unii din scriitorii de “modă veche” din Chişinău – îl vor face pe Iulian “mirmidon” – cum păţeşte Octavian Condurache, unul dintre personajele romanului. Dacă la începutul cărţii Octavian pare un personaj principal în devenire – autorul îl calcă rapid cu maşina, trecând spre alte personaje – la fel cum trece tranziţia peste noi.

Pe lângă umorul sec, de multe ori doar de limbaj, Tărâmul lui Saşa Kozak are pagini extrem de dure, pe care probabil că doar basarabenii îl pot înţelege sută la sută.

Deşi e un roman minimalist, Tărâmul lui Saşa Kozak e un roman “mare”, care cred că ar avea succes şi afară, dovadă fiind un fragment inclus într-o antologie americană şi două ediţii în cehă ale volumului Înainte să moară Brejnev.

Tărâmul lui Saşa Kozak mai are un amănunt pe care îl vezi la cărţile valoroase: citind-o, ţi se trezeşte curiozitatea, te gândeşti cam cum ar putea fi următoarea carte a aceluiaşi autor.

*Iulian Ciocan, Tărâmul lui Saşa Kozak, roman, Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2011

PS: Vă reamintesc că Iulian Ciocan îşi va lansa vineri romanul la Republica. Cafea, ceai şi lecturi - din partea casei, vă aşteptăm!

A... şi puteţi să-mi lăudaţi afişul:)

Niciun comentariu: