Când începe sau se termină ceva - îmi amintesc de tata. Când citesc o carte - mă gândesc ce ar fi spus el despre ceea ce citesc. El a fost coerent toată viaţa. S-a ţinut de cuvânt orice ar fi spus. Când a zis că o să moară, nu l-am crezut. Şi dus a fost.
E o poză veche, de când era huligan. Nici armata nu a reuşit să-l schimbe. El a schimbat armata cât a stat acolo. De fapt a fost un huligan toată viaţa. Cel mai mişto tată-copil.
Azi mi-ar fi povestit despre zăpada din copilăria lui şi despre zăpada câtorva mii de cărţi.
3 comentarii:
foarte frumoase-ţi ies poveştile cu tata. ca şi cum micul prinţ s-ar apuca să scrie despre exupery
tata îmi tot spunea poveşti:) chiar şi numele meu e o poveste de-a lui pe care i-a spus-o lui mihai:)
nu era o poveste, era o carte de poveşti cu Sandu, ce să mai, cică eu ţi-am ales numele, da' a avut el grijă să-l aleg aşa cum îi plăcea lui
Trimiteți un comentariu