zemfira - nu trageţi (traducere din ru)

nu trageţi
sunt doar un pas nesigur
un oftat încet
înainte de oprire

nu vă uitaţi
cicatricele astea nu-s despre voi
nu pentru ochii voştri trişti
mă stingheriţi

nu tăceţi
în liniştea aceasta poroasă
am să mor
nu tăceţi

nu trageţi
în camera aceasta e iubirea
iubirea goală
nu sunteţi atenţi

nu iertaţi
mi-e frică să nu pot împiedica
să nu vă pot împiedica mâinile
prea complicat

nu tăceţi
în liniştea aceasta poroasă
am să mor
nu tăceţi


(dacă tot am promis că am să traduc această piesă)

pula! (traducere din nogu svelo)

Nogu Svelo

Pula

Oare ce-i asta?
Pula, pula, pula!
Ce ai visat?
Pula, pula, pula!
Cum o mai duci?
Pula, pula, pula!
Cu tot cu ouă.

Zboară pe cer!
Pula, pula, pula!
Sperie rândunelele!
Pula, pula, pula!
Cum o mai duci?
Pula, pula, pula!
Între două ouă.

Constelaţii, dragoste, legende…

Ameţeşti minţile,
Pula, pula, pula!
Slujeşti diavolului,
Pula, pula, pula!
Căţea, cu cine prieteneşti?
Pula, pula, pula!
Doar cu ouăle!

Degrabă portocalele,
Pula, pula, pula!
Degrabă mandarinele,
Pula, pula, pula!
Degrabă şi măslinele,
Pula, pula, pula!
Vor deveni ouă!

Pula! Vrăjitorie, magie, Univers…

Copii, subliniaţi,
Pula, pula, pula!
Copii, daţi foc,
Pula, pula, pula!
Cară-te-n pulă!
Cu tot cu ouă!

Tequillajazzz - La fel ca şi mine

La fel ca şi mine

E la fel, ca şi mine,
Merge fără să se uite la trotuar,
În loc de soare sunt mii de faruri
Şi asta-i wild, wild side
Încet după vânt şi zăpadă
Picând ca scrumul pe masa plină de sticlă

La fel ca şi mine,
E mulţumită de cerul de toamnă,
Toţi sunt miraţi, numai nu eu
Doar asta-i wild, wild side

„Ploi în Leningrad” – ne-au spus la radio
Trebuie să ne relaxăm în căderea înceată
De catifea pe masa plină de sticlă

Căzând pe lângă scrumiere
Am trecut şi ne-am ascuns între filele
Cărţilor de telefoane, unde-s sute de nume ca al meu
Dar doar tu ai putut aşa
Să pici arzând până la capăt
Cu scrum de catifea pe masa plină de sticlă

Wild, wild side...


(e o piesă f faină de Tequilajazzz pe care am tradus-o. Crăciun fericit!)

încă o dată

pe spate
îmi creşte un tatuaj

la început
a fost
doar
o flacără mică

acum e atât de mare
că înghite
milioane de fiinţe
în chinuri

printre flăcări
sunt
înfipte
furculiţe
coase
topoare
cuie şi cuţite

doar tu
te apropii
de pieptul
meu

şi te bucuri

ceva-mult

am vrut sa scriu ceva... sau am uitat... sau nu vreau...
inca

un poem

...f mişto

aici

Doamne Iisuse Hristoase,

am primit nişte mătănii faine.
nu ştiu dacă e bine să spui mătănii faine sau mişto. sau pizdoase.
ce e cert - lumea asta futută e mai aproape ca oricând de Tine.

Lansare Moni Stănilă

sâmbătă, la biblioteca B.P. Hasdeu din Chisinău se va lansa o carte mişto: Postoi Paravoz. confesiunile dogmatistei - de Moni Stănilă.

ne vedem acolo la 15.00.

Guerrillas - Maia Strana

piesa prietenilor de la Guerrillas dupa textul meu, sper sa va placa:)

Transnistria.

Transnistria. Problema mea de dimineaţă

Reportaj interzis la Jurnal TV

Cenzurat de Europa

După cum spuneam, azi la 17.00, artistul vizual Octav Esinencu va avea un vernisaj la sediul OSCE din Chişinău.

Ei bine, ieri au fost panotate lucrările, iar azi a primit un telefon că e cenzurat.

Totul de-abia începe...

Octav eSinenCu - vErnisaj

Invitaţie la vernisaj

Mihai Ghimpu: „Nu ştiu cine a făcut, un grup ori o persoană, nu contează, dar cine a făcut asta – ar trebui tras la răspundere”.

Dorin Chirtoacă: „Văd aici nişte corpuri de femei stilizate şi… da… da…”

Alexandru Tănase: „Îmi pare puţin neinspirată tema. Ce-i asta?”

Vineri, 6 noiembrie, ora 17.00, vă invităm la vernisajul de fotografie, video şi pictură al lui Octav Esinencu, la sediul OSCE, str. Mitropolit Dosoftei 108.



Octav Esinencu

N-a umblat la grădiniţă, a crescut printre blocuri, a tras mâţa de coadă, a tăiat frunze la câini şi a desenat cai verzi pe pereţi. La 10 ani a găsit un pachet de Belomor Kanal şi de la 11 ani poartă ţigările şi ţigaretele lui în buzunar. A fost primit în octombrei la şcoala nr. 23 „Dimitrov” şi după 2-3 ani de şcoală medie, intră la şcoala de picturş RSSHŞi.

După anumite conflicte şi divergenţe cu profesorii, şefii de studii şi cu directorii şcolii, în 1989, se hotărăşte ca Octav Esinencu să fie trimis la studii cu prima promoţie de studenţi şi liceeni în România, destinaţia – Cluj Napoca.

Între timp, Octav reuşeşte să-şi ia licenţa de contabil, la Colegiul de Economie şi Contabilitate din Soroca, R. Moldova. Dar între-între timp se filmează într-un lung metraj pe peliculă (Reîntoarcerea în Elade) cu două roluri, după piesa lui Nicolae Esinencu – Fumuarul.

După care poliţia română îi plăteşte artistului biletul pentru trenul foamei (Timişoara-Iaşi) şi îl expulzează din ţară.


Urmează o meditaţie de 7 ani de zile, singur în pădure.

Lucrează 10 ani la Catedrala Naşterea Domnului din Chişinău.

Torba…

a apărut cartea lui Mihai în SdU. E o carte f.f. mişto (nu numai pentru că e fratele meu:) )

această carte ar fi putut apărea la orice editură prestigioasă, aşa că mă bucur că am luat-o noi la Stare de Urgenţă.

între timp, un prieten vechi şi nebun a cântat-o la chitară aproape pe toată, aşa că după ce am s-o reascult, poate bag un audio şi pe blog. iar până atunci - lectură plăcută!

dar nimic

m-am întors de la mănăstire. cam răcit, dar cineva spunea că aşa e normal, să te simţi rău înainte de-a te simţi bine.

între timp a apărut încă un număr SdU, fain, cu o carte a lui Mihai.

chişinăul pare sec, tulbur, obositor faţă de atmosfera din mănăstirea din transnistria.

între timp nu m-am uitat la tv, nu am citit ziare. acum observ că între timp n-am pierdut nimic.

P.S: despre călătorie puteţi citi în următorul nr SdU. prima bucată a călătoriei e în nr recent.

neam zaibit iar

cu dedicaţie specială pentru Octav care s-a zaibit rău de tot

cactus roz pt mine

ştiu! nu se vede!
e prea mic, e roz şi e al meu!

e cactusul primit de la parintele Lazăr din mănăstirea Noul Neamţ din Chiţcani.

saru mâna, părinte!

2 în 1: Tiuk şi Stare de Urgenţă

după o săptămână de pelerinaj (Chişinău, Oricova, Transnistria, Antoneşti, Transnistria, Peresecina şi... iar Chişinău, ieri m-am bucurat mult să vad că Mihai a băgat Tiuk!-ul pe net. Deci:

NOUL TIUK!

Iar azi am cărat la birou noul număr al revistei Stare de Urgenţă.

Lectură plăcută!

Din CUPRINS Tiuk:

A!!
Dumitru CRUDU - Procuratura militară încearcă să intimideze redacţia "SdU"
Dan PERJOVSCHI - Provincia centrală
Mugur GROSU - Venere şi Madonă
Un Cristian - Ce de proşti suntem în literatură
Mihail VAKULOVSKI - Manowar, "Tata"
Un Cristian - Bobiţă, Virgil, Bănescu
Mihail VAKULOVSKI - Sufletul lui Bobiţă

"Pagini basarabene"
de Alexandru VAKULOVSKI
18 ani de umilinţă
Să-l interzicem pe Bulgakov
Poliţia botanică
Ymterview cu Sergiu VOLOC - Mai bine mă sinucid decît să mă tortureze, apoi să mă ucidă
Politicienii români nu au nevoie de cultura din Moldova
Ymterview cu Octav Esinencu - Cum obţine un artist din Md viză pentru Ro

Bun de tipar
Cristian Robu-CORCAN - Nu te teme!
Constantin CHEIANU - Sex la birou
Un Cristian - Morţii Mă-tii

POVEŞTIUCI PE BUNE
Un Cristian - Bibliotecile ca o poză din cimitir
Mihail VAKULOVSKI - turist prin
Budapesta, Bratislava, Praga, Nurnberg, Valea Loarei, Luxemburg, Paris, Valea Rinului, Reims, Strasbourg, Munchen, Salzburg, Viena
K-Lipite de Daniel PIŞCU
Cătălina BĂLAN – Chiar şi aerul lor e diferit de al nostru
Iulia VILĂU - Dumnezeu cu ochii oblici
TARA - Generation Djihad

DIALOGURI TIUK
cu HAMISH/MY DYING BRIDE (sKi)
cu Marco Tapani HIETALA/NIGHTWISH (sKi)
cu Lars Von TRIER/Antichrist (v.bulat)
cu Şerban FOARŢĂ (m.vklvsk)
cu Emil BRUMARU & Veronica D. NICULESCU (b.romaniuc)
cu Harry TAVITIAN (m.vklvsk)
cu Dumitru CRUDU (m.vklvsk)
cu Florin PARTENE (ana dragu)

O FO'
ARTMANIA
Mihail VAKULOVSKI
Doru ATOMEI
Veronica D. NICULESCU
PENINSULA
Mihail VAKULOVSKI: Jurnal în direct
GĂRÎNA
Vladimir BULAT: De 13 ori Gărîna

O APĂRUT
A.P. Cehov, "Povestiri ortodoxe" (Ed. Cathisma)
Paul Goma, "Roman intim" (Ed. Curtea Veche)
Daniel Pişcu, "Puţină adrenalină" (Ed. Tracus Arte)
Ioan Buteanu, "Dintr-un tufiş se aude miau!” (Ed. Eikon)
Ştefan Bolea – Noaptea instinctelor (Ed. Brumar)
Daniel Arasse - Nu vedeţi nimic (Ed. Art)
Reinhart Kosellek - Conceptele şi istoriile lor (Ed. Art)
Manuel Vázquez Montalbán - Roza din Alexandria (Ed. Art)
Angelo Mitchievici – Cinema (Ed. Polirom)
Liviu G. Stan, „Yima” (Ed. Brumar)

'N CURÎND
Jérôme Garcin - Noile Mitologii (Ed. Art)
A. Corbin, J.-J. Courtine, G. Vigarello - Istoria corpului (Ed. Art)

TiuKestionar
10 întrebări nu prea literare pentru 10 scriitori:
Radu VANCU
Liviu ANTONESEI
Ana DRAGU
Teodor DUNĂ
Şerban AXINTE
Dumitru BĂDIŢA
Cătălina BĂLAN
Florin DUMITRESCU
Răzvan ŢUPA
Stoian G. BOGDAN

AnkeTiuk
Ce-ţi place să citeşti în călătorii? Cum alegi ce vrei să citeşti în concediu-călătorie? Cu ce-ţi umpli MP3-ul/iPHON-ul pentru concediu-vacanţă?

Ştefan CARAMAN
Andra ROTARU
Sorin-Mihai GRAD
Adi DOHOTARU
Cosmin MANOLACHE
Cristina ISPAS
Florin HĂLĂLĂU, Gheorghe DEACONU, Dumitru CRUDU, Flavius ARDELEAN, Bogdan GRAD, Valentin MORARU, Sergo / GUERRILLAS, Igor BUZURNIUC / Millenium, Zdob şi Zdub, Stefan BOLEA, Liviu ANTONESEI

My3
Liviu ANTONESEI – Cele şapte poveşti cretane (poezii)
Mihail VAKULOVSKI – 37 (existem)
George MUREŞAN – 8 relatări (proză)
Andra ROTARU – Fără sfîrşit (poezii)
Mitoş MICLEUŞANU - Poeme execrabile (poezii)
Moni STĂNILĂ - RAS / putin (poezii)
Flori BĂLĂNESCU – Retorica singurătăţii (poem)
Florin DUMITRESCU - Ghena (poem)
Liviu G. STAN - Primăvara (proză)
Andrei BADEA – Ţeapa (proză)
Roman TOLICI - Toporaşi şi viorele (poezii)
Gili MOCANU – Lih
Diana CORCAN - Punct zero (poezii)
Denisa Mirena PIŞCU - Poezii

Undergroundui-m-aş
Muzon: „Underground-ul de sub pământ” de Flavius ARDELEAN
Blogări-m-aş: „Mă expun, deci exist” de Anca GIURA
Veronica mucles: „Luceafăru1850” de Mugur GROSU

Podul de flori realist-socialiste din
RSR: Mihai Beniuc - Ce să vă spun?
RSSM: Pavel DARIE - Răspuns

FAKT
Foametiuk: Alexei VAKULOVSKI, "Nu m-au iertat"
Antiteze: Liviu Ioan STOICIU, "Scriitorul român e nefericit"
Kopilozaur: Fata şi diavoliţele
Teatru Tiuk: Ştefan CARAMAN, "Aeroport"

LecTiuk
Mihail VAKULOVSKI - Editura Ninpress, debut fericit!
Mihail VAKULOVSKI - Vagabonzii lui Jack Kerouac
Alexandru VAKULOVSKI – Cum să devii un nimeni (Iulian Comănescu)
Mihail VAKULOVSKI - Păpuşa amară (Ana Dragu)
Veronica D. NICULESCU - Kremlinul de zahăr – dulcele amar al Rusiei (Sorokin)
Mihail VAKULOVSKI - Cînd vine vremea gîştelor sălbatice (Cristian Robu-Corcan)
Veronica D. NICULESCU - Cum să vezi înăuntru privind în afară (Tournier)
Mihail VAKULOVSKI - Ucide arbitrul! (Fraţii Presniakov)
Mihail VAKULOVSKI – Realitatea cu amănuntul (Iulian Ciocan)
Mihail VAKULOVSKI - Atlas de mîntuire a mitocăniei româneşti
Mihail VAKULOVSKI - Chipuri (Stoian G. Bogdan)
Mihail VAKULOVSKI - O sută cincizeci de mii de peluze (Diana Iepure)

TRADUCERI Tiuk!
Leons BRIEDIS (traducere de Leo Butnaru)
Dumitru CRUDU (traducere în catalană de George Mureşan)
M. VAKULOVSKI - Non lasciarmi indietro, ombra (trad. it. Anita Natascia Bernacchia)
Denisa Mirena PIŞCU (trad. eng. Florin Bican)
Aureliu Busuioc & Harms

ANTOLOGIE TIUK!
Alexandru VAKULOVSKI - Pizdeţ
Alexandru VAKULOVSKI - Letopizdeţ
Alexandru VAKULOVSKI - Bong
Ştefan BAŞTOVOI – Iepurii nu mor (47)
Ştefan BAŞTOVOI - Dragă stradă, azi îţi voi închina un poem
Constantin ACOSMEI - Ziua într-o cameră mobilată
Iulian FRUNTAŞU - (Curva de căţea…)
Dumitru CRUDU - Dimitrie
Răzvan ŢUPA - Celor care se îndoiesc
Ana DRAGU – Păpuşa de ceară
Cristian Robu-CORCAN – Cînd vine vremea gîştelor sălbatice
Ioan FLORA- Lupta voluntară a pompierilor cu incendiul

LECTURI PLĂCUTE!!!!

7 aug. Europa Libera:

INTROU:

Ieri , un angajat al procuraturii militare l-a sunat pe un membru al redacţiei Stare de Urgenţă pentru a-i cere telefonul redactorului şef ca să-l cheme pe acesta din urmă la sediul instituţiei pe care o reprezintă ca să discute pe marginea unor articole consacrate evenimentelor din şase, şapte şi opt aprilie. Acest incident îl comentează Dumitru Crudu, coloborator al postului de radio Europa Liberă şi director al publicaţiei Stare de urgenţă.





Trebuie să recunosc că această iniţiativă a procuraturii militare m-a contrariat la culme, pentru că e o diferenţă mult prea mare între cele două instituţii: Stare de urgenţă fiind o revistă de cultură, iar procuratura militară, un organ al puterii de stat.



Prima întrebare care se impune aproape că de la sine e de unde şi pînă unde procuratura militară a ajuns să se ocupe de revistele de cultură, căci, din cîte ştim, doar criticii literari sunt în măsură să discute la modul profesionist despre conţinutul, viziunea şi valoarea textelor literare.



Să existe oare un asemenea departament şi în cadrul procuraturii militare şi opinia publică să nu fi ştiut despre aceasta pînă acum? Parcă nu-mi vine a crede.



Întrucît şi eu lucrez la această revistă, consider că recenta iniţiativă a procuraturii militare nu reprezintă nimic altceva decît un abuz şi o tentativă de-a intimida presa culturală.



Despre ce fel de libertate de exprimare se mai poate vorbi în Republica Moldova dacă pentru fiecare articol scris într-o revistă de cultură eşti chemat la procuratura militară?



Indiferent dacă procuratura militară va întreprinde şi alte lucruri contra revistei Stare de urgenţă sau se va opri aici, e deja îngrijorător şi ceea ce s-a întîmplat.



E bine, fireşte, că printre cititorii revistei Stare de urgenţă sînt şi procurori militari, dar devine angoasant faptul că aceştia îşi depăşesc calitatea de lector şi vor să găsească pisica neagră acolo undea aceasta nu e.



Mă întreb oare cum poate fi interpretat faptul că domnii procurori militari ţin neapărat să-l cheme pe redactorul şef ca să discute cu acesta pe marginea textelor consacrate evenimentelor din aprilie?



Da, în fiecare număr al revistei sînt destule texte despre acele zile neliniştitoare din aprilie, unde e susţinută o altă poziţie decît cea oficială. Oare procuratura militară a fost deranjată că punctul de vedere promovat de revista Stare de urgenţă nu coincide cu cel al partidului communist? Dar, dacă e aşa, atunci despre ce fel de democraţie mai poate fi vorba? Şi nu înseamnă oare asta instaurarea unei noi cenzuri?, decretarea unor noi subiecte tabu despre care să nu te mai poţi pronunţa decît într-un singur fel: oficial.



Se ştie prea bine că platforma revistei Stare de Urgenţă e să încurajeze apariţia literaturii document care îşi extrage seva din evenimentele istorice din imediata actualitate. În acest caz, revista pur şi simplu nu-şi va putea susţine demersul estetic. Totuşi, tăvălugul literar nu va mai putea fi oprit, căci déjà sînt pe cale să apară primele romane şi primele piese de teatru despre ceea ce s-a întîmplat în luna aprilie.



Din Chişinău, Dumitru Crudu, pentru Radio Europa Liberă

Ziarul Timpul : Stare de Urgenţă la procuratură…

Ziarul Timpul : Stare de Urgenţă la procuratură…

La 5 luni dupa evenimentele din 7 aprilie, procuratura cauta faptasi si victime.

La sfârşitul săptămânii trecute, scriitorul Alexandru Vakulovski a fost invitat, prin telefon, la Procuratura militară Chişinău. Procurorii afirmă că doresc să discute cu el, în calitate de redactor-şef al revistei „Stare de Urgenţă”, despre mărturiile unor victime ale poliţiei din 7 aprilie, publicate în ultimul număr al revistei.

La 7 august, procurorul militar interimar al mun. Chişinău, Eugen Manolache, a telefonat la redacţia revistei „Stare de Urgenţă”, invitându-l pe redactorul-şef, Alexandru Vakulovski, la procuratură. Acesta nu era de faţă, dar spune că va merge la procuratură doar cu avocatul şi numai în cazul în care va fi citat oficial: „Aşa poate să mă sune oricine, să se prezinte de la o oarecare instituţie şi să se distreze. E total absurd - e ca şi cum ar trimite cineva invitaţii la procuratură prin SMS. Pe mine nu m-a sunat nimeni, n-am primit citaţie şi nu mă interesează”.

Solicitat de TIMPUL, Eugen Manolache ne-a spus că procedura prevede şi invitarea prin telefonogramă, deoarece Vakulovski e chemat pentru o discuţie, dar nu în calitate de martor sau bănuit. Potrivit procurorului, citind în „Stare de Urgenţă” mărturiile anonime ale unor victime ale poliţiei din data de 7 aprilie, el a vrut să se documenteze dacă mai există cazuri de tortură din partea poliţiştilor, în afară de cele cercetate de Procuratura militară. „Nu mă interesează de unde au obţinut ei informaţia, dar e necesar un moment de concretizate, pentru că în revistă sunt anumite momente care se intersectează cu investigaţiile noastre”, a precizat Manolache. La rândul său, Vakulovski nu crede în interesul procurorilor de a duce la bun sfârşit investigaţiile contra poliţiştilor care au torturat protestatarii din 7 aprilie şi consideră că aceştia înscenează un nou act de intimidare a jurnaliştilor. „Chiar dacă internetul e plin cu imagini în care poliţiştii bat oamenii în stradă, ai auzit de vreun poliţist arestat? Eu de oameni bătuţi cu cruzime am auzit, dar despre poliţişti concreţi, asupra cărora se face vreo investigaţie, n-am auzit absolut deloc”.

De aceeaşi părere este şi directorul revistei, Dumitru Crudu: „E bine că printre cititorii noştri sunt şi procurori militari, dar devine angoasant faptul că aceştia îşi depăşesc calitatea de lector şi vor să găsească pisica neagră acolo unde aceasta nu e. Dar tăvălugul literar nu va mai putea fi oprit, căci deja sunt pe cale să apară primele romane şi primele piese de teatru despre ceea ce s-a întâmplat în aprilie”.

Amintim că acum o lună Procuratura Generală a încercat să-i incrimineze subsemnatului că ar fi chemat la „răsturnarea ordinii constituţionale a RM” în editorialul „Mâine va fi prea târziu...”, publicat în TIMPUL la 7 aprilie, însă Academia de Ştiinţe a apreciat această învinuire drept nefondată. Printre jurnaliştii invitaţi la Procuratură în legătură cu evenimentele din 7 aprilie se numără Vasile Butnaru, director „Europa Liberă Chişinău”, Rodica Mahu, redactor-şef al ziarului „Jurnal de Chişinău”, precum şi Oleg Brega, reporter la „Jurnal TV”.

Pavel Paduraru

iaka si varianta II, imbunatatita

Leningrad - Polnâi pizdeţ

(Shnur, ka si mine, e indragostit de acest cuvant. are de ce! pizdeţ!)

Leniningrad - fără tine (-i pizdeţ)

Pizdeţ! - Рубль

SDU nr 14

a apărut şi mi se pare un nr bun.

tema cu Moldova le negru rămâne valabilă. pt nr următor sau mai vedem noi, pt că sunt foarte multe de spus despre munca la negru.

o tema pt nr viitor e TEROAREA. aşa că riscaţi-vă, dacă aveţi ce spune.

SDU/ numarul 14


DIN CUPRINS:

A(L)TITUDINI | articole de opinie şi analiză semnate de Dumitru Crudu, Alexandru Vakulovski, Mihail Vakulovski, Dan Nicu, Tudor Cojocaru, Nicu Ţîbrigan, Iulian Ciocan, Igor Caşu

PAMFLET | File din istoria integrată a Moldovei: şase secole de luptă împotriva româno-fascismului – Mihail Postolachi

GHID DE UTILIZARE | Identificarea foştilor securişti sovietici - Alexandru Donos; Ştiinţa şi tehnica rurală – Alexandru Vakulovski

POVEŞTI CU VIZE „La consulat la Chişinău e fix ca la piaţa centrală” sau cum obţine un artist din Moldova viză pentru România – yminterview cu Octav Esinencu, realitzat de Alexandru Vakulovski; Chişinău 6 / jurnal de viză – Andreea Toma

MUZICI SI ARTE | În ritm de Bessarabia Moia – Sanda Watt; Peregrinul sau cu(vânt) înainte - interviu cu artistul plastic Iulian Mâţa, realizat de Mariana Ştefăneţ

POEZIE| Dumitru Crudu, Gelu Diaconu, Mihai DUŢESCU, Andrei Burac, Octav Esinencu

PROZĂ | Fraţii Presniakov, Andrei Ruse, Augustin Nacu,

IN MEMORIAM| Matei Călinescu (1934-2009)

mesaj katre puliticieni si katre alegatori

vin alegerile!

No return

tiuk!

Pizdetz si cu lampa lui Ilici

pe aici n-a mai plouat demult. si ieri, parca-parca a vrut. a plouat un pic si a tunat de mai multe ori. ca rezultat - s-a futut statia si am ramas fara curent. nici nu am sperat ca au s-o repare ieri.

dar azi dimineata au aparut niste fututi la statie, cica s-o repare, apoi au disparut. Apoi au aparut mai multi fututi, intr-o masina mai mare. Vreo 6-7 fututi. Cand i-am vazut, stateau in jurul masinii si fumau. M-am bucurat ca vor repara statia. Pula, au fumat si s-au carat. Acum vad la laptop ca e bateria e pizdetz.

blea, in tzara asta fututa totul e pizdetz. chiar si cu lampa lui ilici.

P.S.: asta scrisesem ieri, şi imediat mi s-a futut şi bateria de la laptop. de-abia acum, e ora 17.00, futuţii au reuşit să o repare. cică un futut a furat "masla" de la staţie. futui!

Iarbă verde la Moldova!

Azi în Moldova e sărbătoare. Şi sărbătoarea se numeşte Iarbă Verde! Nu ştiu prea bine ce fel de sărbătoare e. E în prima luni după Duminica Mare. Moldovenii se adună de obicei în găşti mari, de la bunici la nepoţi şi se duc undeva unde e multă iarbă, verde! Şi stau şi în pace şi voie bună cinstesc câte un pahar două de vin. Mai demult beau câte un pahar, acum se duc cu găleata. E 12, şi eu, tot la iarbă verde, adică după casă, urmată de grădină şi apoi de iaz ascult cum moldovenii urlă, de sărbătoare! Probabil nu mai pot să chiuie.

Încă nu m-am documentat prea bine de sărbătoare, dar s-ar putea să vină de la daci. Pentru că se ştie de iubirea lor faţă de iarbă. Ascunsă undeva în orice român. Chiar şi Ştefan cel Mare îşi punea oştenii în faţa unor lanuri cu iarbă ce ardeau, ca să fie mai curajoşi în timpul luptei. Bine, nu mai era verde, dar ce să faci ceva, trebuie să mai şi jertfeşti, cum se spune.

ce am mai primit:

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
Filiala Cluj
Cluj-Napoca, str. Universităţii nr. 1
Tel./fax: 0264/597213
www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro
______________________________________
Nr............./........................

Participanţilor la Colocviul Naţional al Tinerilor Scriitori
Ediţia Alba Iulia, mai 2009


Cuvânt de salut


Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România salută participanţii/ participantele la Colocviul Naţional al Tinerilor Scriitori, ediţia bălgrădeană, şi le urează întâlniri pline de sens, con-vorbiri cu miez, deschideri de orizont şi soare.
Totodată, ne gândim cu regret că Alexandru Vakulovski, un scriitor oaspete al ediţiei clujene în urmă cu doi ani, nu poate fi alături de colegii săi de generaţie şi la Alba Iulia. Chiar dacă Uniunea Scriitorilor din România are o filială şi la Chişinău, suntem siguri că orice filială din România ar fi bucuroasă să-l numere printre membrii săi, cu atât mai mult filiala din Cluj, oraş de care se leagă o bună parte a biografiei sale.

Cu cele mai cordiale sentimente,

Comitetul Filialei Cluj a USR:
Irina Petraş, preşedinte
Doina Cetea,
Ruxandra Cesereanu,
Mihai Dragolea
membri


şi asta:

PROTESTUL CONGRESULUL NAŢIONAL DE POEZIE,
ediţia a III-a, Botoşani, 5-7 iunie 2009

Stimate Domnule Prim-Ministru Emil Boc,

Participanţii la Congresul Naţional de Poezie, editia a III-a, Botoşani, 5-7 iunie 2009, consideră abuzivă expulzarea din România a scriitorului Alexandru Vakulovski .
Va solicităm să urgentaţi procedurile legale de acordare a cetăţeniei române şi să anulaţi interdicţia de intrare pe teritoriul ţării a scriitorului Alexandru Vakulovski.

Protestul a fost votat în unanimitate de următorii scriitori: Ion Pop, Ioan Moldovan, Dan Mircea Cipariu, Ioan Radu Văcărescu, Paul Aretzu, Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Claudiu Komartin, Andra Rotaru, Răzvan Ţupa, Alexandru Matei, Cosmin Perţa, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Teodor Dună, Aida Hancer, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu, Doina Popa, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Valentin Talpalaru, Liviu Apetroaie, Marius Chelaru, Paul Gorban, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, Nicolae Sava, Vasile Spiridon, Sterian Vicol, Marian Costandache, Marin Malaicu Hondrari, Mircea A. Diaconu, Rita Chrian, Rareş Moldovan, Vlad Moldovan, Leo Butnaru, Vasile Tărâţeanu, Shaul Carmel, Adi Cristi, Dumitru Ţiganiuc, Emanoil Marcu, Lucian Alecsa, Vlad Scutelnicu, Nicolae Corlat, Petruţ Pârvescu, Constantin Bojescu, Dumitru Necşanu, Laurian Stănchescu, Valentin Coşereanu.



- şi vreau să mulţumesc tuturor care au avut timp să se gândească la mine. şi nu doar să se gândească, să acţioneze. mi se pare extraordinar de frumos din partea voastră. sarut mâna: mugur grosu, mihai, razvan ţupa, un cristian, irina petraş, ruse, sorin dinco, goţiu, tot cotidianul, toate revistele, scriitorii şi blogerii care au mers mai departe când au auzit de "cazul meu"... toţi-toţi-toţi, mi se pare extraordinar ce aţi făcut şi vă mulţumesc mult, chiar dacă n-aş primi cetăţenia română niciodată.

Jenci de la Guerrillas e bine

Sergo mi-a spus că operaţia lui Jenci la picior a fost reuşită! Multă sănătate, Jenci, şi să ştii multă lume te aşteaptă înapoi la tobe.

În altă ordine de idei, Sergo mi-a spus că Nenaviju tebia maia strana, piesa al cărei text l-am scris io, a avut succes mare în Macedonia şi Bulgaria. Ceea ce mă face să mă simt mândru. De mine şi de Guerrillas! Ar fi foarte-foarte fain dacă ar veni la Chişinău, dar acum graniţa dintre ro şi md e mai de netrecut decât zidul Berlinului... Futu-le...

Şi Guxxx a făcut un nou tricou cu Guerrillas, chiar cu Nenaviju, de-abia aştept să am şi io unul.

Puteţi asculta Guerrillas AICI, inclusiv Nenaviju tebia maia strana:)

Jenci

discutie cu Sergo de la Guerrillas, prietenii mei dragi din cj. sper din tot sufletul ca Jenci sa nu fie grav ranit si sa-si revina cat mai repede. Trebuie!!!

sergo_pm (11.06.2009 22:36:03): da azi o avut jenci accident in sibiu si din cate stiu destul de grav si inca nu stiu exact ce s-a intamplat si ce a patit
1 vakulovski (11.06.2009 22:36:17): ioi, ce nasol
sergo_pm (11.06.2009 22:36:25): mda
1 vakulovski (11.06.2009 22:36:30): sper sa nu fie ft grav
sergo_pm (11.06.2009 22:36:40): si tot caut pe nici un site inca nu scrie nimic
1 vakulovski (11.06.2009 22:36:58): el nu raspunde la telefon?
sergo_pm (11.06.2009 22:37:14): ma de la nevasta-sa am auzit ca era inconstient si cu un picior rupt da inca nu stia sigur
sergo_pm (11.06.2009 22:37:22): era in drum spre el in sibiu
1 vakulovski (11.06.2009 22:37:41):
sergo_pm (11.06.2009 22:37:45): poi asa am aflat ca l-am sunat si mi-o raspuns un politai
1 vakulovski (11.06.2009 22:38:22): el conducea, sau altcineva?
sergo_pm (11.06.2009 22:38:27): el
1 vakulovski (11.06.2009 22:38:34): de fapt nici nu conteaza asta
sergo_pm (11.06.2009 22:38:39): era in servici adica normal cred ca se intorcea acas

andra întreabă, io răspund:

1. Consideri ca transmiterea live pe Twitter la evenimentele din Chisinău a reprezentat un act de jurnalism cetatenesc?
- Nu sunt un cunoscător al Twitter-ului, dar am observat că majoritatea oamenilor care erau prezenţi la proteste făceau poze, cu aparatul foto sau cu telefonul, scriau continuu mesaje şi vorbeau la telefon. După asta au postat ce au văzut şi au fotografiat/filmat pe internet, deci da.

2. De ce a fost nevoie de jurnalism cetatenesc / aceasta forma de implicare a publicului pentru relatarea acestor evenimente?
- Pentru că nu există o media normală în R. Moldova. Chiar dacă există reviste care spun adevărul, ziariştii sunt continuu intimidaţi, ameninţaţi. Păi cum să nu fie, când preşedintele şi prim-ministra ţării ameninţă cu vărsare de sânge moldovenii? Pe lângă astea, unele tiraje ale ziarelor pur şi simplu dispar, când cuiva nu-i convine ce se scrie în ele. Ca să nu mai spun de blocarea siturilor.

3. Crezi ca li s-ar fi dat aceeasi importanta acestor transmisii dacă media traditionale nu ar fi fost ingradite?
- Da, pentru că au apărut foarte multe informaţii chiar din sânul acţiunilor. Dar foarte-foarte multe. Asta probabil că şi din cauza că cei prezenţi la evenimente filmau şi înregistrau pentru că ştiau că adevărul va fi falsificat. Ceea ce a şi încercat să facă puterea din Moldova.

4. Cine crezi ca a transmis online, de fapt, din Chisinau?
- Aproape toţi. Adică aproape toţi cei care măcar au trecut pe la proteste. Atâta timp cât internetul n-a fost blocat.

5. Care crezi ca a fost motivul pentru restrictionari precum:

a. blocarea la granita sau retinerea jurnalistilor romani;
b. interzicerea unor transmisii de la fata locului;
c. taierea accesului la Internet pe teritoriul Republicii Moldova;
d. floadarea sitului www.unimedia.md?
- Foarte simplu. Încercarea de a intimida populaţia şi de a o lipsi de informaţii corecte. S-a tăiat nu doar internetul, ci şi telefonia mobilă, pentru că mulţi comunicau prin telefoane mobile. Şi unimedia nu e unicul site cate a fost blocat. Au fost chiar foarte multe.
6. Multa lume considera ca tehnologiile de comunicare de ultima ora au influenat declansarea revoltei. Esti de acord cu aceasta idee? De ce?
- Nu. Dar cu ajutorul internetului şi mesajelor de pe telefoanele mobile, lumea s-a mobilizat mult mai repede decât ar fi făcut-o prin mijloacele de informare tradiţionale.
7. In Franta, Marea Britanie, SUA, Romania s-au organizat proteste in semn de solidaritate cu situatia din Republica Moldova. Cat din sustinerea de peste hotare crezi ca s-a datorat promovarii cauzei prin new media?
- Probabil că mult, pentru că la televiziunea naţională, Moldova 1, erau jocuri, când ardea parlamentul.
8. Cat de mult estimezi ca au contat aceste elemente in preluarile realizate de mass media romanesti si straine?
- Probabil că au contat mult, pentru transmiteau exact, sau aproape exact atmosfera din mijlocul protestatarilor. Şi pentru protestatari acesta a fost un mod de a transmite că sunt mulţi, dar nu proşti. Au contat mult pentru că şi neocomuniştii din Moldova au preluat metoda comunicării prin internet şi prin SMS-uri în următoarele zile, pentru a crea confuzie şi pentru a dezinforma populaţia.
9. Au existat in trecut situatii asemanatoare (revolte, miscari) de o asemenea amploare care sa fie transmise prin new media?

- După câte ştiu eu – nu.



A intrebat Andra Mardare

Anketă Stare de Urgenţă nr. 14

Aţi ajuns vreodată în situaţia de a lucra la negru? Cum s-a întâmplat? Dacă nu, aveţi cunoscuţi care au lucrat sau lucrează la negru?

(astept raspunsurile aici sau pe vakulovski@yahoo.com. saru' mana!)

Doho întreabă, io răspund:

adi dohotaru (07.06.2009 18:43:59): cum ai vrea sa mori sau cum ti-ai imagina ca mori?

Este o întrebare grea şi ciudată. Pentru că dacă aş vrea să mor – aş fi deja mort. Sau nu… depinde cât de priceput eşti, pentru că şi moartea poate fi ratată. Poţi fi atât de loser încât să ratezi şi moartea.

Dar hai să încerc să-mi imaginez. Cum sunt acum în Moldova, n-aş vrea să mă sinucid. Sau nu prin metodele clasice. De ce să-ţi tai venele când oricum comuniştii de la conducere ţi le-ar tăia cu plăcere? Prim-ministra noastră şi Voronin au ameninţat Moldova cu ploaie de gloanţe. Nu cred că s-a m-ai întâmplat aşa ceva în vreun stat civilizat. Deci o variantă a morţii ar fi pentru o cauză nobilă. După cum am spus – în Moldova asta e foarte simplu – dar nu exemplific ca să nu spui să instig la violenţă…

Cum aş mai vrea să mor… Ca tata, sec, în picioare, în 3 secunde… Încă nu-s foarte hotărât cum aş vrea să mor. Am avut momente când am vrut să mor foarte mult, în general prin tăierea venelor şi prin injectarea cu aer în venă. Am vrut să mor când am fost nefericit, dar şi când eram fericit. Moartea e o chestie alunecoasă. Dar acum nu mai vreau să mor.

Dar îţi promit că atunci când am să mă hotărăsc – o să fii printre primii care o să afle.

moldova la negru

asta va fi cel puţin una dintre temele următorului nr al revistei Stare de Urgenţă. aşa ca dacă aveţi texte despre cunoscuţi moldo-români care au lucrat la negru prin ue sau altă parte, le aştept cu drag pe vakulovski@yahoo.com

(nush, cred că într-o săptămână e data limită)

PS: dak sunteţi geniali puteţi să trimiteţi şi altfel de texte, de la literatură la articole social-politice.

În Moldova vor fi alegeri anticipate.

JOS COMUNISMUL BLEA!

Noul Tiuk!

Da, Tiuk are o faţă nouă. Şi mie mi se pare că arată foarte bine. Datorită web-designerilor de la reea.net şi lui Mihai.

Şi pe lângă faţa nouă, are şi un conţinut nou, de vară.

Lectură plăcută!

trageţi cu okiu aici

NEAM ZAIBIT

...urmează şi alte zaibeli, cu octav esinencu

interviu

mi-a dat acum octav esinencu un interviu cu mine. mai vechi, facut pe mess cu Laurentia sau Laura-Balaura (cum ii zice octav) pentru nush ce ziar din Chau. mie mi s-a parut haios:

laurentsia85: noroc
vakulovski : salut
l85: vrei să vorbim aşa aiurea , despre totul şi despre nimic? eu să dau întrebări aiurea- tu să răspunzi aiurea ( sau cum vrei tu)
l85: ce caracter are Cluju'?
A.V. : ardelenesc. totul merge foarte lent. uneori crezi că timpul s-a oprit în loc. şi de obicei se intâmpla când vrei să meargă mai repede. vezi că şi eu îţi răspund ardeleneşte
l85: adevărat . crezi că vakulovski e scriitor?
A.V. : băi e scriitor, foarte ciudat-
l85: e scriitor foarte ciudat? ori e ciudat că -i scriitor?
A.V. : e ciudat că lumea ştie doar de Pizdeţ şi crede că oricine l-ar putea scrie. adevărul e că înainte de el am scris ani buni critică şi alte cacaturi, aşa că am ştiut ce vreau să scriu, nu-s inconştient
l85: şi atunci de ce de celelalte cacaturi lumea n-a prea ştiut , iar de Pizdet au aflat toţi? e o chestie de titlu comercial? sau ai început să scrii altfel?
A.V. : mă rog, dacă şi Parazitii sunt comerciali... nu, eu scriu roman intr-un fel, poezie - altfel, teatru - altfel şi uneori am mai facut si copyrighting. de Pizdet se ştie mai mult, pentru că lumea e atrasă de p..a si pi...a, şi a avut impresia că asta am să le dau
l85: totul se reduce la o m..e? sau vrei să spui mai mult cititorului? ori scrii pentru tine?
A.V. : păi citeşte şi ai să vezi la ce se reduce
l85: te simţi comod să exprimi ce gândeşti şi ce simţi într-un mod mai dur, cu expresii din astea de stradă? cum vezi tu intelectualitatea de la Chişinău?
A.V. : în trilogia pe care am scris-o, Letopizdet, asta spun şi acolo, când scrii despre o realitate de cacat, nu poţi folosi doar cuvinte "frumoase", pt că totul ar deveni fals
A.V. : ( despre intelectualitate) mici, graşi care se urăsc şi se grupează în funcţie de generaţie, curente etc, nu e o deosebire prea mare
l85: realitate despre care vorbeşti e doar realitatea ta? aşa o vezi tu?
A.V. : nu, e realitatea tuturor, chiar dacă trecem pe lângă ea şi închidem ochii. da, aşa am vazut-o când am scris. acum poate că as scrie altfel, dar nu altceva
l85: vrei să trezeşti pe cineva din hibernare/ somn prin textele tale?
A.V. : în primul rând să mă trezesc pe mine. dacă se mai trezeşte şi altcineva, înseamnă ori că avem ceva în comun, ori nu am scris degeaba
l85: generalizezi? te conduci după stereotipuri?
A.V. : toate lucrurile vin de la stereotipuri. nu poţi să nu generalizezi. dar eu nu mă ocup cu "generalizare, în special".
l85: cum sunt femeile? – generalizează
A.V. : nişte oameni. în general sunt iubite de bărbaţi, dar mai sunt şi excepţii
l85: de cât timp nu ai mai fost pe la Chisinau?
A.V. : de aproape trei ani.
l85: ce-i mai rau: să fii adrian copil minune ori să fii ghitza după granitza? de ce?
A.V. : îmi vine să spun că mai rău e să fii adrian năstase, dar cred că n-am dreptate. depinde mai rău pentru cine
l85: te implici în politică? intenţionat?
A.V. : nu vreu să mă implic. probabil o fac neintenţionat. e aşa ca şi cum te-ai îmbăta. bei ca să te simţi bine şi te trezeşti beat. dacă se poate spune "te trezeşti".
l85: te manifeşti politic cumva? public? susţii vreun partid poltic? gigi becali, ceva?
A.V. : nu. nimic. şi asta e un fel de implicare. deocamdată n-am văzut nici un politician care să nu mintă
l85: te admir anume pentru tupeul de a fi cum vrer să fii
A.V. : să ştii că nu sunt cum aş vrea.
l85: ai vrea să fii miliardar?
A.V. : nu, aş vrea să am mai multă linişte. mai puţine beţe în roate. aş vrea să pot scrie când şi cât vreau eu.
l85: de Vasile Ernu ştii ceva?
A.V. : e în Bucureşti, la Polirom
l85: nu ţi se pare ştearsă tema asta cu urss-ul? a fost stefan baştovoi cu iepurii nu mor , nicoleta esinencu in dramaturgie cu fuck you, EU.RO.PA! si acuma Vasile Ernu cu Nascut in URSS??? cum ţi se pare? nu-i roasă tema asta?
A.V. : nu, pentru că există o lume care nu ştie ce-i aia urss
l85: te referi la cititorul european care nu ştie ce-i viaţa sovietică?
A.V. : nu, mă refer şi la copiii din taţi şi mame din urss născuţi în moldova . când o să dispară şi moldova, o să apară şi cartea asta. nu te poţi despărţi uşor de o fată, de o ţară e şi mai greu
l85: aţi fost mai mulţi aici în chişinău : ştefan baştovoi, tu , nicoleta esinencu, iulian fruntaşu, oleg carp, sandu buruiană, dumitru crudu de ce nu v-aţi manifestat în grup ? nu ca scriitori, ci ca oameni care cred în drepturile lor şi care pot să gândească şi să lupte
A.V. : nu ştiu ce să-ţi spun. eram adolescenţi, o lume se prăbuşea, iar nouă ne ardea de teatru absurdului
l85: ori e mai simplu să evadezi?
A.V. : păi am şi fost un grup, într-un fel. aştia mai mici care îi admirau pe ionescu, visniec ca să nu li se oprească privirea pe usm. mi-e îmi plăcea mult dumitru crudu. m-am bucurat foarte mult când ne-am împrietenit, la fel au fost lucrurile şi cu iulian fruntaşu, cu iulian ciocan. deşi erau mai mari ca noi, ei credeau aceleaşi lucruri despre literatură.
l85: doar literatura v-a unit?
A.V. : păi literatura e şi ea o manifestare socială, până la urmă
l85: ce lipseşte moldoveanului din RM?
A.V. : RM. şi mie îmi lipseşte, deşi stau de atâţia ani în romania. din păcate nu o găsesc când mă întorc acasă
l85: RM e acasă?
A.V. : poate doar acasă-acasă, la mama, nu şi altundeva
l85: planeta moldova nu-i acasă pt tine?
A.V. : da, e o stradă de acasă
l85: ignori sau te implici?
A.V. : nu. iubesc şi urăsc.

6 lei de la tata

Sunt acasă şi ma bucur să găsesc multe lucruri de care am uitat, lucruri din copilărie, din adolescenţă şi lucruri dintotdeauna.

Răscolesc prin viniluri, prin casete, cărţi, prin pod, peste tot. Când eram mic tata era mândru că atunci când căuta ceva doar îmi spunea şi îi aduceam imediat. Mai târziu nu mai ştiam şi asta îl enerva.

Acasă l-am găsit şi pe tata. Îl simt peste tot. Stând cu mâinile la spate şi privind peste grădină la drumul ce se pierde la orizont, la măsuţa de afară stând vizavi de mine, îl simt la şcoală când stau le net la 1Q şi la acelaşi etaj e şi cabinetul lui, îl simt în bibliotecă, îi simt atingerea pe orice carte din bibliotecă, îl simt când cobor în beci, îl simt că râde, că e trist sau revoltat, că e mândru de mine sau supărat... Am găsit şi nunceagul meu cu care tata a mers la Nistru în timpul războiului din Transnistria.

Pe acasă sunt mai tot timpul îmbrăcat în hanoracul lui. Când a venit acasă Mihai mi-a spus că i s-a părut că e hanoracul meu. Îi port tricourile şi papucii. Şepcile.

Mama vorbeşte tot timpul de tata. Ce ar fi făcut, ce ar fi spus...

Am găsit 6 lei într-un volum din biblioteca lui tata. 6 lei de 1. Mama mi-a spus că-i strângea ca să-i dea la urători.

Tata ne tot scria scrisori în agenda lui. După i le-am găsit... Ne dojenea că nu venim acasă, ne transmitea multă căldură. La sfârşitul vieţii tata vorbea mult de Dumnezeu. Aş vrea ca Dumnezeu să existe. Atunci tata i-ar fi sfătuitorul lui.

Şi când aş ajunge la el, mi-ar da un teanc mare, mare de tot de scrisori.

Foarte rar ne spuneam sentimentele când tata era viu... Şi îmi pare foarte rău. Pentru multele lucruri pe care nu ni le-am spus, lucrurile pe care nu am reuşit să le facem împreună... şi aş fi vrut să-i repet un lucru cât mai des...

Tată, sunt mândru de tine, mi-e dor şi te iubesc.

Ancheta SDU

Anchetă Stare De Urgenta Nr.12:

1. Credeţi că un artist s-ar putea adapta într-o localitate rurală din R. Moldova sau România? Creaţia lui ar fi la fel sau ar avea de suferit?

2. Artiştii români preferă să locuiască în oraşele mari, în schimb atunci când vor să creeze caută localităţi rurale liniştite. De ce?

Vă rog să-mi trimiteţi răspunsurile maximum într-o săptămână pe vakulovski@yahoo.com sau aici, dar să semnaţi, pentru că nu întotdeauna vă recunosc după stil :)

in curand

si a 2-a varianta zaibita:

Ancheta Stare de Urgenţă

Ce părere aveţi despre evenimentele recente din Republica Moldova?

(aştept răspunsurile până cel târziu 14 aprilie, aici sau pe vakulovski@yahoo.com)

Un-doi la Chisinau

in Clujeanul

Declaraţia FAM în legătură cu evenimentele de ultimă oră de la Chişinău

Evenimentele de la Chişinău riscă să spulbere mitul European al Libertăţii.

Pentru prima dată avem de a face cu o revoluţie reală, lipsită de lideri politici. Dovadă că opoziţia, prin reprezentanţii săi oficiali, este una de carton, incapabilă să reprezinte revolta maselor.

Dacă nu există în Parlament lideri capabili să conducă, mulţimea îi va scoate din sînul ei.

Declaraţiile oficiale venite din partea Rusiei şi a oficialilor europeni au fost făcute fără o investigaţie a evenimentelor. De aceea ele sînt pripite şi irelevante, oscilînd între tentativele de intimidare venite din partea Rusiei şi abandonarea iresponasilă a unui popor în mîinile unui regim totalitar pe care au vestit-o cei cîţiva oficiali europeni.

Este o scădere pentru Uniunea Europeană să admită din partea unor reprezantnţi oficiali ai săi declaraţii care nu se întemeiază pe o cercetare la faţa locului, ci urmează linia totalitarismului comunist de la Chişinău.

Tentativa preşedintelui comunist de a învinui elevii şi studenţii de intenţii distructive pentru faptul incendierii Parlamentului şi a Preşedenţiei este ridicolă. Dacă statul comunist nu ar fi oprimat libertatea de expresie prin cenzurarea mass-mediei şi prin instaurarea unui regim de frică şi şantaj în instituţile de învăţămînt, tinerii nu ar fi simţit nevoia să iasă în stradă.

Guvernarea comunistă şi-a demonstrat incapacitatea de a purta un dialog democratic cu proprii cetăţeni.

Pietrele care au zburat spontan din mulţime în Parlament şi Preşedenţie sînt pietrele care au fost azvîrlite în popor în decursul celor opt ani de neo-comunism.

Protestatarii care au dat foc Parlamentului şi Preşedenţiei întrun acces de furie firească, stăteau după aceea în rînd la gheretele de îngheţată, arătînd că nu sînt nici orbiţi de ură, nici însetaţi de distrugere, ci doar sătui să mai trăiască în oprimare şi spaimă.

Moldovenii nu vor admite ca prin fraudarea alegerilor şi dezinformarea practicată de regimul comunist să fie văzuţi de ţările civilizate ca nişte „sclavi fericiţi”, incapabili de o atitudine civică civilizată şi democratică.

Situaţia de azi din Republica Moldova este rodul „eforturilor” totalitarismului comunist de care sînt pătrunse toate instituţiile de stat.

Oamenii se tem să meargă pe stradă pentru că sînt prinşi şi bătuţi de poliţişti şi securişti în civil. Sute (dacă nu mii) de elevi şi studenţi au fost răpiţi din stradă şi instituţiile de învăţămînt.

Televiziunea Naţională lansează mesaje de ameninţare şi de instaurare a fricii, chemînd să nu-şi lase copiii sub gloanţe, prin care îşi descoperă intenţiile de reprimare a revoltei poporului prin vărsare de sînge.

Forul Anticomunist din Moldova (FAM) lansează o nouă chemare la democratizarea politicii de la Chişinău în baza princiilor de drept internaţionale.

În acest sens, formulăm primele cereri pe care Parlamentarii trebuie să le soluţioneze în regim de urgenţă:

1. Interzicerea prin lege a cultului personalităţii lui Lenin, ideologul unui regim care a exterminat peste 70 de milioane de oameni. Lenin să fie declarat PERSONALITATE VINOVATĂ DE CRIME ÎMPOTRIVA PĂCII ŞI OMENIRII şi, în baza prevederilor internaţionale, să-i fie interzisă instalarea monumentelor şi expunerea chipului în locurile publice. Monumentul tiranului rus, cunoscut în istorie sub numele Vladimir Ilici Lenin, trebuie să fie dat jos oficial din incinta Mold Expo.

2. Însemnele grafice ale regimului dictatorial comunist (steaua roşie cu cinci colţuri şi secera şi ciocanul), vinovat în istorie de crime împotriva păcii şi omenirii să fie declarate însemne xenofobe şi instigatoare la ură, care rănesc sentimentul religios al majorităţii populaţiei ţării, urmaşii peoţilor şi ai creştinilor exterminaţi de comunişti. Nu vrem să mai vedem în locurile publice ciocanul cu care au fost zdrobiţi şi secera cu care au fost tăiaţi părinţii şi buneii noştri!

3. Persoanele care se vor face vinovate de confecţionarea şi răspîndirea busturilor şi a portretelor lui Lenin, precum şi a steagurilor şi obiectelor care vor purta însemnele grafice ale comunismului sovietic, în scopuri politice, să fie urmărite penal în conformitate cu prevederile internaţionale care condamnă confecţionarea şi răspîndirea însemnelor cu caracter rasist, fascist şi xenofob.

4. În aceste noi condiţii, Partidul Comuniştilor din Moldova va trebui să condamne public şi oficial cultul pesonalităţii lui Lenin, declarîndu-l personalitate vinovată de crime împotriva păcii şi omenirii. De asemenea, să condamne şi să se dezică de însemnele grafice ale regimului totalitar comunist instaurat în Rusia în 1917, iar mai apoi în întreg spaţiul fostei URSS şi care s-a făcut vinovat de crime împotriva umanităţii, fiind autorul celui mai mare genocid pe care l-a cunoscut istoria.

Abia dezicîndu-se public şi oficial de identificarea şi solidaritatea cu Partidul Comunist Sovietic şi tot trecutul său criminal, comuniştii din Moldova vor intra în legalitate şi vor putea participa la alegeri ca partid a cărui activitate nu contrazice normele unanim recunoscute în toate statele de drept din lume.

5. FAM cere implicare de urgenţă a organismelor internaţionale şi trimiterea unor experţi şi supraveghetori internaţionali la Chişinău.

Dacă toate aceste condiţii vof fi îndeplinite, vom putea afirma că nu trăim într-un stat totalitar şi doar după aceea vom putea crede în transparenţa alegerilor în Republica Moldova.

Dacă partidul comuniştilor din Moldova se va desolidariza public şi oficial de Partidul Comunist criminal care a dominat în Uniunea Sovietică, condamnînd cultul personalităţii lui Lenin şi renunţînd la însemnele grafice ale comunismului sovietic, atunci noi vom accepta victoria noilor comunişti în Moldova, dacă ea va mai putea fi posibilă.

Forul Anticomunist din Moldova este pentru libertate şi transparenţă, fiind împotriva discriminărilor pe motive de naţionalitate, sex, religie sau culoare politică. Dar nu vom recunoaşte şi nu vom urma cu nici o condiţie o guvernare care reprezintă un partid aflat, deocamdată, în ilegalitate, cerîndu-se judecarea şi condamnarea lui urgentă în Republica Moldovei, după modelul statelor europene care au făcut-o deja.

10 aprilie 2009, Chişinău

Notă: FAM (Forul Anticomunist din Moldova) este o organizaţie fără culoare politică, constituită adhoc la Chişinău din jurnalişti, artişti, scriitori, oameni de afacere, profesori şi studenţi, cetăţeni ai Republicii Moldova, urmaşi ai victimelor comunismului sovietic..

Prima declaraţie oficială a protestatarilor din capitala Republicii Moldova

Declaraţia FAM (Forului Anticomunist din Moldova): „Nu avem culoare politică – sîntem puri şi transparenţi!”

Sîntem mulţi, sîntem tineri, sîntem uniţi! Mergem pînă la capăt!
Nu ne mai puteţi controla!
Ne-am săturat să răbdăm un regim totalitar, întreţinut prin frică şi teroare!
Comunismul este vinovat de cel mai mare genocid din istorie!
Nu vrem să fim conduşi de cei care ne-au ucis şi deportat părinţii şi bunicii!
Cerem demisia preşedintelui Voronin şi interzicerea prin lege a partidului criminal comunist!
Nu vrem soluţii extreme - cerem judecarea preşedintelui în baza Constituţiei!
Nu facem politica nimănui şi nu sîntem plătiţi de nimeni!
Nu avem culoare politică – sîntem puri şi transparenţi!
Jos magnaţii comunişti care ne trimit să muncim la negru şi ne fură banii chiar din Wester Union!
Mobila de lux şi parchetul din Preşedenţie şi Parlament sînt cumpărate din procentele de la schimburile valutare!
Nu vrem în Italia, Portugalia, Spania!
Nu vrem în Canada sau Moscova!
Vrem să muncim şi să fim plătiţi în ţara noastră!
Vrem un stat bazat pe respect şi încredere, nu pe frică şi şantaj!
Jos frica moldoveni!

Între timp...

...am trecut granita României spre Moldova cu o ştampilă în paşaport: interdicţie de a mai intra pe teritoriul României timp de 2 ani şi 6 luni.

când am trecut graniţa deja m-am împăcat cu ideea şi cu faptul că nu se mai poate face nimic. de aici, de acasă, şi Chişinăul e mai departe decât Odesa.

cum mama n-are net, e a 2-a oară când ajung la net de când m-am întors. aşa că să nu vă supăraţi dacă răspund rar la mailuri...

însă am rămas şocat când am intrat pe net. totul a pornit de la un text de-al fratelui meu, Mihai:

TEXT MIHAI

apoi am văzut petiţia scrisă de Mugur Grosu:

PETIŢIA

sincer, nu mă aşteptam la asta. la atâta solidaritate umană. pe blogul lui mihai găsuţi o grămadă de comentarii şi de linkuri spre textele despre...

vă mulţumesc mult, vouă, celor care aţi avut timp să scrieţi, să vă gândiţi la mine. în astfel de cazuri nu-mi rămâne decât să încerc sa fiu mai bun.

maine, aproape aKumm

Kumm mâine în BV

O profundă criză umană

Vă rugăm să nu vă sinucideţi aici! Frate-meu mi-a zis că în metroul din Paris au apărut afişe cu mesajul ăsta.

De când a început criza asta, cu încetul, sau mai puţin cu încetul, asistăm neputincioşi cum lumea o ia razna. Oamenii sunt concediaţi, cursurile valutare nu mai ştiu încotro s-o ia, românii se întorc acasă! Da, asta e culmea.

Îmi amintesc că şi în anii 90 lumea înnebunise. Toţi erau dezorientaţi, şi era normal, cum să-ţi imaginezi o lume fără Uniunea Sovietică? Şi atunci, ca şi acum - lucrul cel mai grav a fost criza umană, nu cea economică. Oamenii se îmbătau, se sinucideau, se omorau, violau, tâlhăreau şi făceau copii.

Rezultatul s-a văzut peste câţiva ani. Când "copiii crizei" ar fi trebuit să înceapă să vorbească. Dar ei au tăcut. Nu era semn rău, căci şi Lucian Blaga a fost "mut ca o lebădă".

Apoi au venit şi primele cuvinte. Nu au fost "mamă" sau "tată". Au fost "pulllă", "pizdddă" şi "muuuie". Şi au şi rămas singurele cuvinte ale unor copii cu părinţi în criză. A, poate mai ştiau un cuvânt: "bani". Acum aceşti copii se întorc acasă. E de bine?

A, da, ca la prognoza meteo: nu faceţi copii pe timpul ăsta, s-ar putea să ajungă mai rău ca voi.

Locuri goale

Azi m-am gândit că trebuie să-mi notez ceva şi mi-am amintit de agenda pe care mi-a adus-o Mihai de acasă.

O agendă pe care i-a trimis-o tatălui meu un prieten austriac, Leopold, cu care se împrietenise la Iaşi... După ce a murit tatăl meu, Leopold a continuat să-i trimită colete cu chestii de care ştia că-i plac tatălui, adică agende, casete video despre Viena, cafea şi ciocolată. Mama i-a scris că tata a murit. Dar el a continuat să trimită colete, chiar pe numele tatălui.

Cu cât trece mai mult timp, pierdem. Cu cât ţineam mai mult la ceea ce pierdem, cu atât golurile sunt mai mari şi mai grele. Dacă stăm şi ne gândim la asta, la un moment dat nu mai putem face altceva, decât să ne prăbuşim cu acele goluri.

Mă surprind gândindu-mă la ce ar spune tata, cum ar reacţiona la anumite lucruri. Tata ar avea multe de spus. Şi întotdeauna a avut multe de spus. Chiar şi acum asta mă ajută. Chiar dacă nu întotdeauna îl ascult... Uneori mă distrez când îmi imaginez cum ar comenta, ce ar face, ce ar gândi. Dar când îmi amintesc că a murit, de fiecare dată parcă primesc un ciocan în cap.

Chiar dacă pare o nebunie, atitudinea prietenului tatălui meu e cea mai normală, cred... Tata continuă să primească colete.

animale de companie

am văzut azi un păianjen şi l-am admirat. trupul foarte mic şi multe picioare foarte-foarte-foarte lungi. l-am admirat, sincer.

şi la tescani am avut un păianjen. stătea chiar lângă becul deasupra uneia dintre intrări. ăla era mare, cu o burtă imensă. de fapt, cred că era păienjenoaică şi în pântecele ei erau zeci, dacă nu sute de păianjeni mici. a stat acolo vreo patru zile, iar când a dispărut - mi-a părut rău, pentru că era deja pentru mine un animal de companie.

oare de ce credem din start că păianjenii (dar şi alte animale şi insecte...) sunt rele şi urâte? poate că noi suntem pentru ele nişte animale de companie.

o traducere de oleg panfil

http://silversh.livejournal.com/122699.html

Александру Вакуловский


on the road


свобода моя
бла-бла-бля
оп-па!
как мотылек спустившийся
с гор в квартиру
полную дыма
свобода моя
присела
на пепельницу
дамы и господа
премьера
мотылек будет обожжен
точным
касанием
окурка
свобода моя
как и я заперт
в 4
стенах
из телека
господин президент
спрашивает:
чаушеску и ленин мертвы
чего вам еще?
обе руки свободны
и растоптаны крылья
мотылек почерневший
его мутит от свободы
трепетать крыльями на одном квадратном метре
по радио и по телеку
другие за меня решают:
а говна ему
хватит
мы загнали его в стойло
че ты хочешь
все - продано
мотылек с обожженными крыльями
сидящий на маке
моя страна проглотила бомбу
и в брюхе ее слышно тик-так
чего мне еще?
свобода моя
бла-бла-бля
оп-па!

перевод с румынского silversh

SS - un spectacol cu femei

Ieri am fost la spectacolul Sector S de Emanuel Pârvu, montat la Teatrul din Braşov. Subiectul piesei este relativ simplu, Sectorul S e un sector de aşteptare a sinucigaşelor care îşi aşteaptă sentinţa dată de "Ăi de sus" pentru viaţă sau moarte. Salonul e identic cu o frizerie, deci şi dialogurile între femei sunt exact ca nişte dialoguri între... femei.

Normal, femeile se sinucid din dragoste, fiecare diferit, dar toate din dragoste. Îngerul care le supraveghează este un drogat, iar spioana din salon e o beţivă. Cea care vrea să trăiască - moare, cea care vrea să moară - trăieşte.

Atât "îngerul", cât şi sinucigaşele au jucat excelent, salvându-ne de căscatul atât de specific teatrului. Dacă vă interesează lumea femeilor - e un spectacol pentru voi. Aş fi curios ce ar spune despre el Ana Maria, dar ea nu se duce la teatru, deşi e maestru în cunoaşterea creierelor femeieşti.

Vizionare plăcută!