marți, 15 noiembrie 2011

Murakami în România sau la capătul lumii


La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor e un roman ce forţează limitele literaturii. Haruki Murakami crează două lumi paralele, paralele şi de realitate, din care însă o lume e luată ca reper, ca realitatea “bună” pentru cititor. Ambele sunt nişte construcţii cyberpunk, însă personajele şi trăirile lor parcă sunt rupte uneori din Dostoievski, ceea ce dă un aer de veridicitate scriiturii şi impinge romanul lui Murakami dinspre SF spre literatură de calitate.

La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor poate fi văzut ca două romane separate, pentru că avem nu doar două linii de subiect diferite, cu personaje diferite, ci şi, tehnic vorbind, capitole clar delimitate ce ţin ori de o lume, ori de alta. Cartea are 40 de capitole, dintre care 20 ţin de La capătul lumii şi 20 de Ţara aspră a minunilor. Sunt însă foarte bine construite şi în loc să creeze plictiseală din cauza întreruperii unui fir, apare suspansul. Lumile sunt pline de detalii care circulă din una în alta şi cititorul este lăsat să caute legătura. Una poate fi văzută ca lumea asta, alta ca lumea cealaltă, doar că, din nou, lucrurile se inversează faţă de concepţia noastră despre realitate. Pentru că în lumea cealaltă, contrar aşteptărilor noastre, personajele există doar prin corp şi minte, nu prin suflet.

E interesant cum Murakami dă viaţă personajelor ireale, cum ar fi Întunegri sau foarte umana Umbră. De asemenea, în La capătul lumii – personajul ascultă mult rock-and-roll, ceea ce apropie cititorul de roman. Cititorii căutători de exotic pot fi dezamăgiţi de Murakami, pentru că el e un scriitor 100% occidentalizat. Dar mai avem şi noi până la Occident, iar spaţiul lui Murakami este pentru noi exact ca România pentru el, la capătul lumii: “Să mergem în Grecia, în România, în Finlanda sau undeva unde să ne simţim bine, să călărim, să cântăm şi să ne petrecem timpul cum avem noi chef.” În schimb, volumul e plin de reţete de mâncare, mie mi s-a făcut foame de mai multe ori la lectură. Poftă bună!

Haruki Murakami, La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor, Ed. Polirom, Iaşi, 2005

***
Şi un articol despre Ţara aspră a minunilor din Timpul:
Un preşedinte cu faţa lui Filat şi cu coaiele lui Voronin

Un comentariu:

D. FM spunea...

mi-a placut mult. a fost unul din penultimile romane de-a lui murakami pe care l-am citit. stiam deja ca practic in toate, cele 2 lumi paralele se intalnesc... si abia asteptam sa descoper legatura dinre ele. facinant acest murakami