Trebuia să alegem pe cine traducem. Doar eu şi Johannes Anyuru n-am făcut asta, aşa că, logic, ne-am tradus reciproc. Şi am avut mare noroc. Dintre scriitorii suedezi m-am simţit cel mai aproape pe poezia lui Johannes, ba chiar am avut lucruri de învăţat de la el. Cred că Johannes e un poet care ar putea fi tradus din suedeză în suedeză:) Tatăl lui a fost aviator de armată în Uganda şi a rămas în Suedia după ce s-a căsătorit cu mama lui Johannes.
Dacă Doina Ioanid avea deja tradus tot şi ceilalţi erau la finalizarea traducerilor - eu am primit textele lui Johannes abia a doua zi la Biskops Arno. Pentru finalizarea traducerii au fost esenţiale discuţiile cu Johannes, care a explicat atât cum sună în suedeză, cât şi ce vrea el să transmită.
La sfârşitul workshop-ului, Johannes o rupea româneşte, ceea ce mi s-a părut foarte haios. L-am ajutat şi noi, dar şi ultimul album al lui Cheloo, primit de la Răzvan. Johannes a inventat o limbă nouă, când credea că vorbeşte româneşte. "Structura te", de exemplu, a devenit o expresie pentru căsuţa în care am fost cazaţi.
De "structura te" ne-a fost dor imediat ce am ajuns în Sockholm. Insula Biskops Arno e extraordinar de frumosă - mi-am luat rămas bun de la ea pe 8 aprilie - când m-am plimbat vreo patru ore singur, nu neapărat pe cărările făcute de oameni. Şi e plină de poveşti frumoase. Mi-ar trebui foarte mult timp ca să le spun. Şi până la urmă n-aş reuşi.
În schimb am făcut mii de poze, cred. Pentru toată lumea.
***
Pentru Moni
Şi pentru toată lumea:
6 comentarii:
Băi, eşti un tip minunat!
Eu nu prea utilizez pe "băi", dar în acest context, amplu fotografic, în care eu m-am regăsit şi chiar recunosc asta, cu toată dispoziţia altora de-a nu crede asta; eşti ceea ce eu, citind ceea ce ai scris, indiferent de mesaj, topică sau anvergură: că eşti un tip minunat!
P.S.
Acum voi copia cu tupeu imaginile minunate declarate de tine că îmi sunt apropiate mie şi voi scrie.
mulţumim pentru fotografii:)
@Scorchfield: multumesc, hai că îţi mai trimit pe mail din aceeaşi serie:)
@mihai: cu plăcere!
pomişorii mei, pomişorii mei!!!! dar de ce nu am io unul în glastră
la fereastră
dar şi daca ne cresc portocalii...!
eu nu le-aş zice pomişori, sunt ditamai pomi, nu încap în glastră:) şi e cel mai bine aşa:)
ce bogăţie!! suntem peste moţul topului Forbes, că nu e avuţie mai mare ca prietenia :)
cu mâna la inimă mă înclin
Trimiteți un comentariu