(desen Antonia)
şi la geamul din Râşcani:
Nu ştiu de ce, dar când mă gândesc la primăvara, imediat îmi apare în cap şi Vasile Alecsandri. Poate de asta:
Vasile Alecsandri
Oaspeţii primăverii
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!
4 comentarii:
Alecsandri chiar seamănă cu Alecsandri, iar ochiul din fundal e o metaforă
ai devenit romantic!
:)
astenie de primăvară:))
Îmi aduc aminte de aceată poezie a lui Alecsandri. Ne-a dat învăţătoarea şi autodictare...
Trimiteți un comentariu