vineri, 11 februarie 2011

Păsărici de Râşcani şi Vasile Alecsandri

(desen Antonia)

şi la geamul din Râşcani:
Nu ştiu de ce, dar când mă gândesc la primăvara, imediat îmi apare în cap şi Vasile Alecsandri. Poate de asta:

Vasile Alecsandri

Oaspeţii primăverii

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.

El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”

În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.

Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!

4 comentarii:

vakulovski spunea...

Alecsandri chiar seamănă cu Alecsandri, iar ochiul din fundal e o metaforă

Scorchfield spunea...

ai devenit romantic!
:)

vklvsk spunea...

astenie de primăvară:))

popadanmihai spunea...

Îmi aduc aminte de aceată poezie a lui Alecsandri. Ne-a dat învăţătoarea şi autodictare...