Uşa

de fiecare dată

când

deschizi uşa

să simţi

cum trosnesc labele unei

broaşte

să-ţi fie scârbâ

să nu

suporţi

nici măcar

să te uiţi

de fiecare dată când

ajungi la uşă

să-ţi fie frică

să găseşti

ca în copilărie

multe-multe

broaşte legate

cu aţe roşii

cu capul

în jos

să vomiţi continuu

doar

la gândul

să visezi tot timpul

broaşte râioase

ce se apropie

de tine

să-ţi vină

să termini odată

pentru totdeauna

şi să vomiţi iar

cu gândul

că vei ajunge

într-o groapă

fără de

capăt

plină de broaşte râioase

cu labele rupte

slabe
lipite de tine

de care să-ţi fie milă

cu care se hrăneşte

el

(foto Dogmatista)