marți, 22 iunie 2010

sinuciderea e pasărea albă

am mânecile pline
cu şerpi

asta nu mă deranjează,
mă gâdilă

nu când şerpii sunt flămânzi

de obicei
atunci
sunt foarte obosit

crapă
broaşte-crapă-broaşte-crapă-broaşte

şi mama:
eşti mai rău ca taică-to

ai să mori ca el
sau mai repede

mai bine mureai de mic

3 comentarii:

543 spunea...

si toate astea pentru ce?

diana iepure spunea...

mi-a plăcut poemul. e puternic, dar, după ce l-am citit, am simţit nevoia să mă duc pe publika să văd nişte emisiuni cu scenarii vesele.

am văzut-o pe aia cu "mă bate înseamnă că mă iubeşte". şi m-am râs.

cris spunea...

îmi placi mai mult când ești mai în lumină
dar te iubesc la fel de mult în ambele ipostaze