joi, 21 mai 2009

interviu

mi-a dat acum octav esinencu un interviu cu mine. mai vechi, facut pe mess cu Laurentia sau Laura-Balaura (cum ii zice octav) pentru nush ce ziar din Chau. mie mi s-a parut haios:

laurentsia85: noroc
vakulovski : salut
l85: vrei să vorbim aşa aiurea , despre totul şi despre nimic? eu să dau întrebări aiurea- tu să răspunzi aiurea ( sau cum vrei tu)
l85: ce caracter are Cluju'?
A.V. : ardelenesc. totul merge foarte lent. uneori crezi că timpul s-a oprit în loc. şi de obicei se intâmpla când vrei să meargă mai repede. vezi că şi eu îţi răspund ardeleneşte
l85: adevărat . crezi că vakulovski e scriitor?
A.V. : băi e scriitor, foarte ciudat-
l85: e scriitor foarte ciudat? ori e ciudat că -i scriitor?
A.V. : e ciudat că lumea ştie doar de Pizdeţ şi crede că oricine l-ar putea scrie. adevărul e că înainte de el am scris ani buni critică şi alte cacaturi, aşa că am ştiut ce vreau să scriu, nu-s inconştient
l85: şi atunci de ce de celelalte cacaturi lumea n-a prea ştiut , iar de Pizdet au aflat toţi? e o chestie de titlu comercial? sau ai început să scrii altfel?
A.V. : mă rog, dacă şi Parazitii sunt comerciali... nu, eu scriu roman intr-un fel, poezie - altfel, teatru - altfel şi uneori am mai facut si copyrighting. de Pizdet se ştie mai mult, pentru că lumea e atrasă de p..a si pi...a, şi a avut impresia că asta am să le dau
l85: totul se reduce la o m..e? sau vrei să spui mai mult cititorului? ori scrii pentru tine?
A.V. : păi citeşte şi ai să vezi la ce se reduce
l85: te simţi comod să exprimi ce gândeşti şi ce simţi într-un mod mai dur, cu expresii din astea de stradă? cum vezi tu intelectualitatea de la Chişinău?
A.V. : în trilogia pe care am scris-o, Letopizdet, asta spun şi acolo, când scrii despre o realitate de cacat, nu poţi folosi doar cuvinte "frumoase", pt că totul ar deveni fals
A.V. : ( despre intelectualitate) mici, graşi care se urăsc şi se grupează în funcţie de generaţie, curente etc, nu e o deosebire prea mare
l85: realitate despre care vorbeşti e doar realitatea ta? aşa o vezi tu?
A.V. : nu, e realitatea tuturor, chiar dacă trecem pe lângă ea şi închidem ochii. da, aşa am vazut-o când am scris. acum poate că as scrie altfel, dar nu altceva
l85: vrei să trezeşti pe cineva din hibernare/ somn prin textele tale?
A.V. : în primul rând să mă trezesc pe mine. dacă se mai trezeşte şi altcineva, înseamnă ori că avem ceva în comun, ori nu am scris degeaba
l85: generalizezi? te conduci după stereotipuri?
A.V. : toate lucrurile vin de la stereotipuri. nu poţi să nu generalizezi. dar eu nu mă ocup cu "generalizare, în special".
l85: cum sunt femeile? – generalizează
A.V. : nişte oameni. în general sunt iubite de bărbaţi, dar mai sunt şi excepţii
l85: de cât timp nu ai mai fost pe la Chisinau?
A.V. : de aproape trei ani.
l85: ce-i mai rau: să fii adrian copil minune ori să fii ghitza după granitza? de ce?
A.V. : îmi vine să spun că mai rău e să fii adrian năstase, dar cred că n-am dreptate. depinde mai rău pentru cine
l85: te implici în politică? intenţionat?
A.V. : nu vreu să mă implic. probabil o fac neintenţionat. e aşa ca şi cum te-ai îmbăta. bei ca să te simţi bine şi te trezeşti beat. dacă se poate spune "te trezeşti".
l85: te manifeşti politic cumva? public? susţii vreun partid poltic? gigi becali, ceva?
A.V. : nu. nimic. şi asta e un fel de implicare. deocamdată n-am văzut nici un politician care să nu mintă
l85: te admir anume pentru tupeul de a fi cum vrer să fii
A.V. : să ştii că nu sunt cum aş vrea.
l85: ai vrea să fii miliardar?
A.V. : nu, aş vrea să am mai multă linişte. mai puţine beţe în roate. aş vrea să pot scrie când şi cât vreau eu.
l85: de Vasile Ernu ştii ceva?
A.V. : e în Bucureşti, la Polirom
l85: nu ţi se pare ştearsă tema asta cu urss-ul? a fost stefan baştovoi cu iepurii nu mor , nicoleta esinencu in dramaturgie cu fuck you, EU.RO.PA! si acuma Vasile Ernu cu Nascut in URSS??? cum ţi se pare? nu-i roasă tema asta?
A.V. : nu, pentru că există o lume care nu ştie ce-i aia urss
l85: te referi la cititorul european care nu ştie ce-i viaţa sovietică?
A.V. : nu, mă refer şi la copiii din taţi şi mame din urss născuţi în moldova . când o să dispară şi moldova, o să apară şi cartea asta. nu te poţi despărţi uşor de o fată, de o ţară e şi mai greu
l85: aţi fost mai mulţi aici în chişinău : ştefan baştovoi, tu , nicoleta esinencu, iulian fruntaşu, oleg carp, sandu buruiană, dumitru crudu de ce nu v-aţi manifestat în grup ? nu ca scriitori, ci ca oameni care cred în drepturile lor şi care pot să gândească şi să lupte
A.V. : nu ştiu ce să-ţi spun. eram adolescenţi, o lume se prăbuşea, iar nouă ne ardea de teatru absurdului
l85: ori e mai simplu să evadezi?
A.V. : păi am şi fost un grup, într-un fel. aştia mai mici care îi admirau pe ionescu, visniec ca să nu li se oprească privirea pe usm. mi-e îmi plăcea mult dumitru crudu. m-am bucurat foarte mult când ne-am împrietenit, la fel au fost lucrurile şi cu iulian fruntaşu, cu iulian ciocan. deşi erau mai mari ca noi, ei credeau aceleaşi lucruri despre literatură.
l85: doar literatura v-a unit?
A.V. : păi literatura e şi ea o manifestare socială, până la urmă
l85: ce lipseşte moldoveanului din RM?
A.V. : RM. şi mie îmi lipseşte, deşi stau de atâţia ani în romania. din păcate nu o găsesc când mă întorc acasă
l85: RM e acasă?
A.V. : poate doar acasă-acasă, la mama, nu şi altundeva
l85: planeta moldova nu-i acasă pt tine?
A.V. : da, e o stradă de acasă
l85: ignori sau te implici?
A.V. : nu. iubesc şi urăsc.

Un comentariu:

Anonim spunea...

da, foarte bun interviul, sincer. dar dacă ai răspunde acum la întrebările Balaurei ar fi alte răspunsuri?