6 lei de la tata

Sunt acasă şi ma bucur să găsesc multe lucruri de care am uitat, lucruri din copilărie, din adolescenţă şi lucruri dintotdeauna.

Răscolesc prin viniluri, prin casete, cărţi, prin pod, peste tot. Când eram mic tata era mândru că atunci când căuta ceva doar îmi spunea şi îi aduceam imediat. Mai târziu nu mai ştiam şi asta îl enerva.

Acasă l-am găsit şi pe tata. Îl simt peste tot. Stând cu mâinile la spate şi privind peste grădină la drumul ce se pierde la orizont, la măsuţa de afară stând vizavi de mine, îl simt la şcoală când stau le net la 1Q şi la acelaşi etaj e şi cabinetul lui, îl simt în bibliotecă, îi simt atingerea pe orice carte din bibliotecă, îl simt când cobor în beci, îl simt că râde, că e trist sau revoltat, că e mândru de mine sau supărat... Am găsit şi nunceagul meu cu care tata a mers la Nistru în timpul războiului din Transnistria.

Pe acasă sunt mai tot timpul îmbrăcat în hanoracul lui. Când a venit acasă Mihai mi-a spus că i s-a părut că e hanoracul meu. Îi port tricourile şi papucii. Şepcile.

Mama vorbeşte tot timpul de tata. Ce ar fi făcut, ce ar fi spus...

Am găsit 6 lei într-un volum din biblioteca lui tata. 6 lei de 1. Mama mi-a spus că-i strângea ca să-i dea la urători.

Tata ne tot scria scrisori în agenda lui. După i le-am găsit... Ne dojenea că nu venim acasă, ne transmitea multă căldură. La sfârşitul vieţii tata vorbea mult de Dumnezeu. Aş vrea ca Dumnezeu să existe. Atunci tata i-ar fi sfătuitorul lui.

Şi când aş ajunge la el, mi-ar da un teanc mare, mare de tot de scrisori.

Foarte rar ne spuneam sentimentele când tata era viu... Şi îmi pare foarte rău. Pentru multele lucruri pe care nu ni le-am spus, lucrurile pe care nu am reuşit să le facem împreună... şi aş fi vrut să-i repet un lucru cât mai des...

Tată, sunt mândru de tine, mi-e dor şi te iubesc.