sâmbătă, 16 mai 2009

6 lei de la tata

Sunt acasă şi ma bucur să găsesc multe lucruri de care am uitat, lucruri din copilărie, din adolescenţă şi lucruri dintotdeauna.

Răscolesc prin viniluri, prin casete, cărţi, prin pod, peste tot. Când eram mic tata era mândru că atunci când căuta ceva doar îmi spunea şi îi aduceam imediat. Mai târziu nu mai ştiam şi asta îl enerva.

Acasă l-am găsit şi pe tata. Îl simt peste tot. Stând cu mâinile la spate şi privind peste grădină la drumul ce se pierde la orizont, la măsuţa de afară stând vizavi de mine, îl simt la şcoală când stau le net la 1Q şi la acelaşi etaj e şi cabinetul lui, îl simt în bibliotecă, îi simt atingerea pe orice carte din bibliotecă, îl simt când cobor în beci, îl simt că râde, că e trist sau revoltat, că e mândru de mine sau supărat... Am găsit şi nunceagul meu cu care tata a mers la Nistru în timpul războiului din Transnistria.

Pe acasă sunt mai tot timpul îmbrăcat în hanoracul lui. Când a venit acasă Mihai mi-a spus că i s-a părut că e hanoracul meu. Îi port tricourile şi papucii. Şepcile.

Mama vorbeşte tot timpul de tata. Ce ar fi făcut, ce ar fi spus...

Am găsit 6 lei într-un volum din biblioteca lui tata. 6 lei de 1. Mama mi-a spus că-i strângea ca să-i dea la urători.

Tata ne tot scria scrisori în agenda lui. După i le-am găsit... Ne dojenea că nu venim acasă, ne transmitea multă căldură. La sfârşitul vieţii tata vorbea mult de Dumnezeu. Aş vrea ca Dumnezeu să existe. Atunci tata i-ar fi sfătuitorul lui.

Şi când aş ajunge la el, mi-ar da un teanc mare, mare de tot de scrisori.

Foarte rar ne spuneam sentimentele când tata era viu... Şi îmi pare foarte rău. Pentru multele lucruri pe care nu ni le-am spus, lucrurile pe care nu am reuşit să le facem împreună... şi aş fi vrut să-i repet un lucru cât mai des...

Tată, sunt mândru de tine, mi-e dor şi te iubesc.

7 comentarii:

vakulovski spunea...

Şi eu sînt mîndru de voi, şi de tine, şi de tata, şi de mama,

texistemul e foarte, foarte impresionant, e un text din acela "pe care parcă l-aş fi scris eu"

warnin' bros spunea...

Alexandru, citeste o veste relativ buna pe mugurgrosu.blogspot.com
te salut si iti urez bafta la scris. texistemul asta, cum zice Mihai, e... rupere.

Jokerman spunea...

Am auzit vestea in legatura cu acordarea cetateniei. Sa speram ca nu vor mai fi piedici. Mult succes in continuare. Un semnatar.

Anonim spunea...

Buna ziua, Alexandru. Numele meu este Catalina Chelaru alias katya kelaro. uneori cochetez cu poezia. recent am vorbit asociatiei culturale ASTRA de cazul tau si ei vor sa ia legatura cu tine pentru a media la Bucuresti cateva demersuri diplomatice pentru ameliorarea situatiei. sunt alaturi de tine, fiind asociatia romanilor de pretutindeni. ceea ce te rugam este o adresa de email si un numar de mobil in moldova pentru ca cei responsabili sa poata lua legatura cu tine. e suficient sa cauti katya kelaro si vei vedea cine sunt si ca poti avea incredere. pe roliteratura am lasat un comm similar insa nu a putut nimeni sa-mi furnizeze mai multe informatii. poate reusim saptamana asta inainte de a merge la Bucuresti la ministerul de externe. numele doamnei care doreste sa initieze acest demers este Areta Mosu. iti doresc o zi frumoasa si inspiratie la scris.

katya
katyakelaru@yahoo.com

cind te ascuzi in gropitse spunea...

aș vrea să pot vorbi și eu așa despre tatăl meu. simt un amestec de admirație și invidie ( se spune că există una albă, din aia e ) .

Antonescu spunea...

emotionant text

Andra spunea...

Unele lucruri inceteaza sa existe cand nu mai credem in ele. Poate ca functioneaza si reversul: unele lucruri incep sa existe in momentul in care incepem sa credem in ele. Asa o fi si cu Dumnezeu si cu sufletul si cu lumile in care ne reintalnim cu cei dragi si pierduti.