Anchetă Stare De Urgenta Nr.12:
1. Credeţi că un artist s-ar putea adapta într-o localitate rurală din R. Moldova sau România? Creaţia lui ar fi la fel sau ar avea de suferit?
2. Artiştii români preferă să locuiască în oraşele mari, în schimb atunci când vor să creeze caută localităţi rurale liniştite. De ce?
Vă rog să-mi trimiteţi răspunsurile maximum într-o săptămână pe vakulovski@yahoo.com sau aici, dar să semnaţi, pentru că nu întotdeauna vă recunosc după stil :)
2 comentarii:
Adi Dohotaru
1. Îmi vine rapid în cap exemplul lui Filip Florian care s-a mutat cu ceva ani în urmă nu la ţară ci în staţiunea Sinaia, după câţiva ani buni de gazetărie în Bucureşti. Spunea ca a avut nevoie de un an pentru a se dezintoxica de limbajul jurnalistic şi de ritmul de Bucureşti. Acum trăieşte doar din scris (traduceri, drepturi de autor, lecturi publice etc.), ceea ce e o performanţă fantastică în România. Ritmul mai domol al vieţii într-o staţiune, înainte să se „dezvolte” ritmul construcţiilor, i-a priit pentru scris, l-a îndepărtat de pericolul zappării de la o realitate la alta, aşa cum se întâmplă în marile oraşe unde mai tot timpul intervine ceva. Da, creaţia se modifică, însă nu are de suferit neapărat. În ce sens se modifică, bănuiesc că diferă de la om la om. Şi asta pentru că poţi scrie despre orice şi din orice.
2. Nu e mare scofală, bănuiesc. În oraşele mari îţi strângi „materialul”, apoi mergi într-un loc liniştit ca să te reculegi şi să scrii. Scrisul e un fel de viaţă la ţară, de aceea cred că a pierdut atât de mult în faţa artelor colective, urbane, de spectacol. Textul nu că ar fi murit, cum proclama butaforic Costi Rogozanu, ci s-a retras la ţară. Eu am găsit deja un loc pentru scris, înspre Apuseni. Dealuri, verdeaţă, copaci, case răsfirate. Totul se simplifică în astfel de spaţii, nu ai atâtea puncte de fugă ca la oraş, mai tot timpul ceva să îţi sfredelească ochiul, să ţi-l excite ori să ţi-l buhăiască. Şi e aşa de bine în astfel de locuri încât, la o adică, te doare undeva de text, te poţi lăsa înghiţit de context. Iaca, aşa grăi-a păşunistul nostalgic din mine!
1. Sincer, eu locuiesc intr-o localitate foarte rustica, undeva la vreo 30km de Bucuresti (culmea). Aici depinde de artist: ori se adapteaza la cererea publicului, daca vrea profit, ori canta frumos, dar o sa ajunga sa isi ia tigari si toate cele pe caiet. Din pacate, societatea noastra traieste prea mult pe legea cererii publicului. Singura lui sansa ar fi sa se afirme pe plan national, profitand de locul unde sta.
2. Probabil pentru ca nu e placut sa iti "cante" tramvaiu'-n geam in timp ce vrei sa gasesti cuvintele potrivite intr-o creatie. In liniste se creeaza/citeste/invata cel mai bine, dar daca linistea dureaza prea mult timp, cam incepi sa te plafonezi.
Trimiteți un comentariu