...urmează şi alte zaibeli, cu octav esinencu
duminică, 31 mai 2009
joi, 21 mai 2009
interviu
mi-a dat acum octav esinencu un interviu cu mine. mai vechi, facut pe mess cu Laurentia sau Laura-Balaura (cum ii zice octav) pentru nush ce ziar din Chau. mie mi s-a parut haios:
laurentsia85: noroc
vakulovski : salut
l85: vrei să vorbim aşa aiurea , despre totul şi despre nimic? eu să dau întrebări aiurea- tu să răspunzi aiurea ( sau cum vrei tu)
l85: ce caracter are Cluju'?
A.V. : ardelenesc. totul merge foarte lent. uneori crezi că timpul s-a oprit în loc. şi de obicei se intâmpla când vrei să meargă mai repede. vezi că şi eu îţi răspund ardeleneşte
l85: adevărat . crezi că vakulovski e scriitor?
A.V. : băi e scriitor, foarte ciudat-
l85: e scriitor foarte ciudat? ori e ciudat că -i scriitor?
A.V. : e ciudat că lumea ştie doar de Pizdeţ şi crede că oricine l-ar putea scrie. adevărul e că înainte de el am scris ani buni critică şi alte cacaturi, aşa că am ştiut ce vreau să scriu, nu-s inconştient
l85: şi atunci de ce de celelalte cacaturi lumea n-a prea ştiut , iar de Pizdet au aflat toţi? e o chestie de titlu comercial? sau ai început să scrii altfel?
A.V. : mă rog, dacă şi Parazitii sunt comerciali... nu, eu scriu roman intr-un fel, poezie - altfel, teatru - altfel şi uneori am mai facut si copyrighting. de Pizdet se ştie mai mult, pentru că lumea e atrasă de p..a si pi...a, şi a avut impresia că asta am să le dau
l85: totul se reduce la o m..e? sau vrei să spui mai mult cititorului? ori scrii pentru tine?
A.V. : păi citeşte şi ai să vezi la ce se reduce
l85: te simţi comod să exprimi ce gândeşti şi ce simţi într-un mod mai dur, cu expresii din astea de stradă? cum vezi tu intelectualitatea de la Chişinău?
A.V. : în trilogia pe care am scris-o, Letopizdet, asta spun şi acolo, când scrii despre o realitate de cacat, nu poţi folosi doar cuvinte "frumoase", pt că totul ar deveni fals
A.V. : ( despre intelectualitate) mici, graşi care se urăsc şi se grupează în funcţie de generaţie, curente etc, nu e o deosebire prea mare
l85: realitate despre care vorbeşti e doar realitatea ta? aşa o vezi tu?
A.V. : nu, e realitatea tuturor, chiar dacă trecem pe lângă ea şi închidem ochii. da, aşa am vazut-o când am scris. acum poate că as scrie altfel, dar nu altceva
l85: vrei să trezeşti pe cineva din hibernare/ somn prin textele tale?
A.V. : în primul rând să mă trezesc pe mine. dacă se mai trezeşte şi altcineva, înseamnă ori că avem ceva în comun, ori nu am scris degeaba
l85: generalizezi? te conduci după stereotipuri?
A.V. : toate lucrurile vin de la stereotipuri. nu poţi să nu generalizezi. dar eu nu mă ocup cu "generalizare, în special".
l85: cum sunt femeile? – generalizează
A.V. : nişte oameni. în general sunt iubite de bărbaţi, dar mai sunt şi excepţii
l85: de cât timp nu ai mai fost pe la Chisinau?
A.V. : de aproape trei ani.
l85: ce-i mai rau: să fii adrian copil minune ori să fii ghitza după granitza? de ce?
A.V. : îmi vine să spun că mai rău e să fii adrian năstase, dar cred că n-am dreptate. depinde mai rău pentru cine
l85: te implici în politică? intenţionat?
A.V. : nu vreu să mă implic. probabil o fac neintenţionat. e aşa ca şi cum te-ai îmbăta. bei ca să te simţi bine şi te trezeşti beat. dacă se poate spune "te trezeşti".
l85: te manifeşti politic cumva? public? susţii vreun partid poltic? gigi becali, ceva?
A.V. : nu. nimic. şi asta e un fel de implicare. deocamdată n-am văzut nici un politician care să nu mintă
l85: te admir anume pentru tupeul de a fi cum vrer să fii
A.V. : să ştii că nu sunt cum aş vrea.
l85: ai vrea să fii miliardar?
A.V. : nu, aş vrea să am mai multă linişte. mai puţine beţe în roate. aş vrea să pot scrie când şi cât vreau eu.
l85: de Vasile Ernu ştii ceva?
A.V. : e în Bucureşti, la Polirom
l85: nu ţi se pare ştearsă tema asta cu urss-ul? a fost stefan baştovoi cu iepurii nu mor , nicoleta esinencu in dramaturgie cu fuck you, EU.RO.PA! si acuma Vasile Ernu cu Nascut in URSS??? cum ţi se pare? nu-i roasă tema asta?
A.V. : nu, pentru că există o lume care nu ştie ce-i aia urss
l85: te referi la cititorul european care nu ştie ce-i viaţa sovietică?
A.V. : nu, mă refer şi la copiii din taţi şi mame din urss născuţi în moldova . când o să dispară şi moldova, o să apară şi cartea asta. nu te poţi despărţi uşor de o fată, de o ţară e şi mai greu
l85: aţi fost mai mulţi aici în chişinău : ştefan baştovoi, tu , nicoleta esinencu, iulian fruntaşu, oleg carp, sandu buruiană, dumitru crudu de ce nu v-aţi manifestat în grup ? nu ca scriitori, ci ca oameni care cred în drepturile lor şi care pot să gândească şi să lupte
A.V. : nu ştiu ce să-ţi spun. eram adolescenţi, o lume se prăbuşea, iar nouă ne ardea de teatru absurdului
l85: ori e mai simplu să evadezi?
A.V. : păi am şi fost un grup, într-un fel. aştia mai mici care îi admirau pe ionescu, visniec ca să nu li se oprească privirea pe usm. mi-e îmi plăcea mult dumitru crudu. m-am bucurat foarte mult când ne-am împrietenit, la fel au fost lucrurile şi cu iulian fruntaşu, cu iulian ciocan. deşi erau mai mari ca noi, ei credeau aceleaşi lucruri despre literatură.
l85: doar literatura v-a unit?
A.V. : păi literatura e şi ea o manifestare socială, până la urmă
l85: ce lipseşte moldoveanului din RM?
A.V. : RM. şi mie îmi lipseşte, deşi stau de atâţia ani în romania. din păcate nu o găsesc când mă întorc acasă
l85: RM e acasă?
A.V. : poate doar acasă-acasă, la mama, nu şi altundeva
l85: planeta moldova nu-i acasă pt tine?
A.V. : da, e o stradă de acasă
l85: ignori sau te implici?
A.V. : nu. iubesc şi urăsc.
laurentsia85: noroc
vakulovski : salut
l85: vrei să vorbim aşa aiurea , despre totul şi despre nimic? eu să dau întrebări aiurea- tu să răspunzi aiurea ( sau cum vrei tu)
l85: ce caracter are Cluju'?
A.V. : ardelenesc. totul merge foarte lent. uneori crezi că timpul s-a oprit în loc. şi de obicei se intâmpla când vrei să meargă mai repede. vezi că şi eu îţi răspund ardeleneşte
l85: adevărat . crezi că vakulovski e scriitor?
A.V. : băi e scriitor, foarte ciudat-
l85: e scriitor foarte ciudat? ori e ciudat că -i scriitor?
A.V. : e ciudat că lumea ştie doar de Pizdeţ şi crede că oricine l-ar putea scrie. adevărul e că înainte de el am scris ani buni critică şi alte cacaturi, aşa că am ştiut ce vreau să scriu, nu-s inconştient
l85: şi atunci de ce de celelalte cacaturi lumea n-a prea ştiut , iar de Pizdet au aflat toţi? e o chestie de titlu comercial? sau ai început să scrii altfel?
A.V. : mă rog, dacă şi Parazitii sunt comerciali... nu, eu scriu roman intr-un fel, poezie - altfel, teatru - altfel şi uneori am mai facut si copyrighting. de Pizdet se ştie mai mult, pentru că lumea e atrasă de p..a si pi...a, şi a avut impresia că asta am să le dau
l85: totul se reduce la o m..e? sau vrei să spui mai mult cititorului? ori scrii pentru tine?
A.V. : păi citeşte şi ai să vezi la ce se reduce
l85: te simţi comod să exprimi ce gândeşti şi ce simţi într-un mod mai dur, cu expresii din astea de stradă? cum vezi tu intelectualitatea de la Chişinău?
A.V. : în trilogia pe care am scris-o, Letopizdet, asta spun şi acolo, când scrii despre o realitate de cacat, nu poţi folosi doar cuvinte "frumoase", pt că totul ar deveni fals
A.V. : ( despre intelectualitate) mici, graşi care se urăsc şi se grupează în funcţie de generaţie, curente etc, nu e o deosebire prea mare
l85: realitate despre care vorbeşti e doar realitatea ta? aşa o vezi tu?
A.V. : nu, e realitatea tuturor, chiar dacă trecem pe lângă ea şi închidem ochii. da, aşa am vazut-o când am scris. acum poate că as scrie altfel, dar nu altceva
l85: vrei să trezeşti pe cineva din hibernare/ somn prin textele tale?
A.V. : în primul rând să mă trezesc pe mine. dacă se mai trezeşte şi altcineva, înseamnă ori că avem ceva în comun, ori nu am scris degeaba
l85: generalizezi? te conduci după stereotipuri?
A.V. : toate lucrurile vin de la stereotipuri. nu poţi să nu generalizezi. dar eu nu mă ocup cu "generalizare, în special".
l85: cum sunt femeile? – generalizează
A.V. : nişte oameni. în general sunt iubite de bărbaţi, dar mai sunt şi excepţii
l85: de cât timp nu ai mai fost pe la Chisinau?
A.V. : de aproape trei ani.
l85: ce-i mai rau: să fii adrian copil minune ori să fii ghitza după granitza? de ce?
A.V. : îmi vine să spun că mai rău e să fii adrian năstase, dar cred că n-am dreptate. depinde mai rău pentru cine
l85: te implici în politică? intenţionat?
A.V. : nu vreu să mă implic. probabil o fac neintenţionat. e aşa ca şi cum te-ai îmbăta. bei ca să te simţi bine şi te trezeşti beat. dacă se poate spune "te trezeşti".
l85: te manifeşti politic cumva? public? susţii vreun partid poltic? gigi becali, ceva?
A.V. : nu. nimic. şi asta e un fel de implicare. deocamdată n-am văzut nici un politician care să nu mintă
l85: te admir anume pentru tupeul de a fi cum vrer să fii
A.V. : să ştii că nu sunt cum aş vrea.
l85: ai vrea să fii miliardar?
A.V. : nu, aş vrea să am mai multă linişte. mai puţine beţe în roate. aş vrea să pot scrie când şi cât vreau eu.
l85: de Vasile Ernu ştii ceva?
A.V. : e în Bucureşti, la Polirom
l85: nu ţi se pare ştearsă tema asta cu urss-ul? a fost stefan baştovoi cu iepurii nu mor , nicoleta esinencu in dramaturgie cu fuck you, EU.RO.PA! si acuma Vasile Ernu cu Nascut in URSS??? cum ţi se pare? nu-i roasă tema asta?
A.V. : nu, pentru că există o lume care nu ştie ce-i aia urss
l85: te referi la cititorul european care nu ştie ce-i viaţa sovietică?
A.V. : nu, mă refer şi la copiii din taţi şi mame din urss născuţi în moldova . când o să dispară şi moldova, o să apară şi cartea asta. nu te poţi despărţi uşor de o fată, de o ţară e şi mai greu
l85: aţi fost mai mulţi aici în chişinău : ştefan baştovoi, tu , nicoleta esinencu, iulian fruntaşu, oleg carp, sandu buruiană, dumitru crudu de ce nu v-aţi manifestat în grup ? nu ca scriitori, ci ca oameni care cred în drepturile lor şi care pot să gândească şi să lupte
A.V. : nu ştiu ce să-ţi spun. eram adolescenţi, o lume se prăbuşea, iar nouă ne ardea de teatru absurdului
l85: ori e mai simplu să evadezi?
A.V. : păi am şi fost un grup, într-un fel. aştia mai mici care îi admirau pe ionescu, visniec ca să nu li se oprească privirea pe usm. mi-e îmi plăcea mult dumitru crudu. m-am bucurat foarte mult când ne-am împrietenit, la fel au fost lucrurile şi cu iulian fruntaşu, cu iulian ciocan. deşi erau mai mari ca noi, ei credeau aceleaşi lucruri despre literatură.
l85: doar literatura v-a unit?
A.V. : păi literatura e şi ea o manifestare socială, până la urmă
l85: ce lipseşte moldoveanului din RM?
A.V. : RM. şi mie îmi lipseşte, deşi stau de atâţia ani în romania. din păcate nu o găsesc când mă întorc acasă
l85: RM e acasă?
A.V. : poate doar acasă-acasă, la mama, nu şi altundeva
l85: planeta moldova nu-i acasă pt tine?
A.V. : da, e o stradă de acasă
l85: ignori sau te implici?
A.V. : nu. iubesc şi urăsc.
sâmbătă, 16 mai 2009
6 lei de la tata
Sunt acasă şi ma bucur să găsesc multe lucruri de care am uitat, lucruri din copilărie, din adolescenţă şi lucruri dintotdeauna.
Răscolesc prin viniluri, prin casete, cărţi, prin pod, peste tot. Când eram mic tata era mândru că atunci când căuta ceva doar îmi spunea şi îi aduceam imediat. Mai târziu nu mai ştiam şi asta îl enerva.
Acasă l-am găsit şi pe tata. Îl simt peste tot. Stând cu mâinile la spate şi privind peste grădină la drumul ce se pierde la orizont, la măsuţa de afară stând vizavi de mine, îl simt la şcoală când stau le net la 1Q şi la acelaşi etaj e şi cabinetul lui, îl simt în bibliotecă, îi simt atingerea pe orice carte din bibliotecă, îl simt când cobor în beci, îl simt că râde, că e trist sau revoltat, că e mândru de mine sau supărat... Am găsit şi nunceagul meu cu care tata a mers la Nistru în timpul războiului din Transnistria.
Pe acasă sunt mai tot timpul îmbrăcat în hanoracul lui. Când a venit acasă Mihai mi-a spus că i s-a părut că e hanoracul meu. Îi port tricourile şi papucii. Şepcile.
Mama vorbeşte tot timpul de tata. Ce ar fi făcut, ce ar fi spus...
Am găsit 6 lei într-un volum din biblioteca lui tata. 6 lei de 1. Mama mi-a spus că-i strângea ca să-i dea la urători.
Tata ne tot scria scrisori în agenda lui. După i le-am găsit... Ne dojenea că nu venim acasă, ne transmitea multă căldură. La sfârşitul vieţii tata vorbea mult de Dumnezeu. Aş vrea ca Dumnezeu să existe. Atunci tata i-ar fi sfătuitorul lui.
Şi când aş ajunge la el, mi-ar da un teanc mare, mare de tot de scrisori.
Foarte rar ne spuneam sentimentele când tata era viu... Şi îmi pare foarte rău. Pentru multele lucruri pe care nu ni le-am spus, lucrurile pe care nu am reuşit să le facem împreună... şi aş fi vrut să-i repet un lucru cât mai des...
Tată, sunt mândru de tine, mi-e dor şi te iubesc.
Răscolesc prin viniluri, prin casete, cărţi, prin pod, peste tot. Când eram mic tata era mândru că atunci când căuta ceva doar îmi spunea şi îi aduceam imediat. Mai târziu nu mai ştiam şi asta îl enerva.
Acasă l-am găsit şi pe tata. Îl simt peste tot. Stând cu mâinile la spate şi privind peste grădină la drumul ce se pierde la orizont, la măsuţa de afară stând vizavi de mine, îl simt la şcoală când stau le net la 1Q şi la acelaşi etaj e şi cabinetul lui, îl simt în bibliotecă, îi simt atingerea pe orice carte din bibliotecă, îl simt când cobor în beci, îl simt că râde, că e trist sau revoltat, că e mândru de mine sau supărat... Am găsit şi nunceagul meu cu care tata a mers la Nistru în timpul războiului din Transnistria.
Pe acasă sunt mai tot timpul îmbrăcat în hanoracul lui. Când a venit acasă Mihai mi-a spus că i s-a părut că e hanoracul meu. Îi port tricourile şi papucii. Şepcile.
Mama vorbeşte tot timpul de tata. Ce ar fi făcut, ce ar fi spus...
Am găsit 6 lei într-un volum din biblioteca lui tata. 6 lei de 1. Mama mi-a spus că-i strângea ca să-i dea la urători.
Tata ne tot scria scrisori în agenda lui. După i le-am găsit... Ne dojenea că nu venim acasă, ne transmitea multă căldură. La sfârşitul vieţii tata vorbea mult de Dumnezeu. Aş vrea ca Dumnezeu să existe. Atunci tata i-ar fi sfătuitorul lui.
Şi când aş ajunge la el, mi-ar da un teanc mare, mare de tot de scrisori.
Foarte rar ne spuneam sentimentele când tata era viu... Şi îmi pare foarte rău. Pentru multele lucruri pe care nu ni le-am spus, lucrurile pe care nu am reuşit să le facem împreună... şi aş fi vrut să-i repet un lucru cât mai des...
Tată, sunt mândru de tine, mi-e dor şi te iubesc.
marți, 5 mai 2009
Ancheta SDU
Anchetă Stare De Urgenta Nr.12:
1. Credeţi că un artist s-ar putea adapta într-o localitate rurală din R. Moldova sau România? Creaţia lui ar fi la fel sau ar avea de suferit?
2. Artiştii români preferă să locuiască în oraşele mari, în schimb atunci când vor să creeze caută localităţi rurale liniştite. De ce?
Vă rog să-mi trimiteţi răspunsurile maximum într-o săptămână pe vakulovski@yahoo.com sau aici, dar să semnaţi, pentru că nu întotdeauna vă recunosc după stil :)
1. Credeţi că un artist s-ar putea adapta într-o localitate rurală din R. Moldova sau România? Creaţia lui ar fi la fel sau ar avea de suferit?
2. Artiştii români preferă să locuiască în oraşele mari, în schimb atunci când vor să creeze caută localităţi rurale liniştite. De ce?
Vă rog să-mi trimiteţi răspunsurile maximum într-o săptămână pe vakulovski@yahoo.com sau aici, dar să semnaţi, pentru că nu întotdeauna vă recunosc după stil :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)