De multe ori am auzit, în Chișinău sau în Antonești, cântecul ciudat al unei păsări: ceva între rață și ciocănitoare. Pe când încă ne puteam plimba prin Dendrariu, adică săptămâna trecută, am văzut și vinovata, ghionoaia. Am descoperit-o greu, plimbându-mă în jurul unui pom vreo cinci minute. Din păcate, bateria aparatului mi-a fost descărcată, n-am reușit să-i fac mai multe poze și s-o înregistrez.
Din poze se vede că nu e roșie în obrăjori, deci nu e mascul. Probabil e ghionoaie sură, sunt un pic mai mici decât ghionoaiele verzi, dar e destul de dificil să faci deosebirea. Acum câțiva ani am văzut o ghionoaie pe un plop de lângă Biblioteca Națională, doar că atunci nu i-am auzit glasul.
Pe lângă ghionoi, Dendrariul era plin de păsări, de la grive, rațe, porumbei gulerați și pițigoi la surorile-ciocănitori. Nici veverițele nu stăteau în loc. Din păcate, le vom admira după trecerea crizei. Până atunci, stăm acasă și ne uităm la păsări pe geam (sau din arhive).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu