luni, 6 februarie 2012

Viseptol – holocaustul lui George Vasilievici


Viseptol, din păcate ultimul roman al lui George Vasilievici, are ca personaj principal Creierul. Normal, creierul aparține cuiva, dar George spune chiar în partea de intro că ar prefera creier uman în stare pură: Creiere goale, fără om, altfel nu sunt bune de nimic. Vreau creiere chimice și, mai ales, nefolosite. Creierul folosit este ca pâinea veche de o lună. Numai bun de dat la porci.”

Viseptol are patru părți și începe cu decolarea creierului de pe pământ, ca la sfârșit să o ia razna cu totul, atât de razna, încât să fie în stare să o ia de la început. Decolarea începe cu doza sau supradoza de droguri, dar drogurile sunt doar o rampă de lansare, ca să spun așa. George face o trecere pe alocuri lină sau abruptă de la realitate la halucinant. Pastila de viseptol nu e altceva decât o aruncare din viața reală în vis. Visul care poate fi suprarealist, SF sau religios.

Autodistrugerea personajului principal se întâmplă odată cu masacrul lumii, astfel Vasilievici construiește în roman un holocaust total, apocaliptic. Dar și un holocaust personal, căci personajele din roman sunt un fel de extensie a personajului principal sau, mai degrabă, a creierului acestuia. Apar personaje absurde, comice, ca Ultimul Papă, câinele-cal ce se autodevorează, Colecționarul de îngeri, ca să nu mai amintesc de Îngerul Copil sau de Îngerul Copil cu Aripi de Pește.

Macabrul, absurdul, sunt combinate cu umor, parcă îl și auzeam pe George râzând la anumite pasaje, ceea ce face din Viseptol un roman ce se citește ușor, cu plăcere, chiar dacă după lectură rămâi cu gura căscată și vrei să revii asupra lui.  Viseptol este un roman obligatoriu în bibliografie. Din păcate, nu doar absurdul îl apropie pe George Vasilievici de Urmuz, Kafka, Richard Brautigan, ci și soarta.

Deși au trecut deja aproape doi ani de când George nu mai e cu noi, încă nu pot vorbi de el la trecut. O fi de vină și jocul lui cu trecutul-prezentul-viitorul. Viseptol pare o carte despre sfârșitul lumii scrisă în viitor, dar trăită de George Vasilievici în trecut.

*George Vasilievici, Viseptol, Ed. CDPL, București, 2011

Niciun comentariu: