Am avut un prieten bun în primii ani de facultate la Cluj - vâlceanul George. Era ciudat şi haios. Făcea nişte cartofi prăjiţi minunaţi în tigaia unuia care s-a convertit la yoga.
Cu George cred că am făcut primele seri KLU, fără invitaţi, fără spectatori.
Apoi s-a cărat. La început în Sicilia. Şi de ceva timp e în Argentina, unde are un hostel. Şi după câte ştiu, nu mai scrie poezie. În schimb călătoreşte.
George a scris un poem foarte fain. Pe care mi-l amintesc din când în când.
George Croitoru
Cum mi-am pierdut minţile
Mergeam odată aiurea pe stradă şi mi-am pierdut minţile
(din memorie, sper exact)
P.S.: textul a fost scris lângă geam, la o oră de sintaxă cu Draşoveanu. cred că singura mea oră la Draşoveanu. şi una dintre puţinele petrecute la fucking fuckultatea de litere de la Cluj. desigur cu excepţia minunatelor ore ale profesorului Gheorghe Perian, la care, dacă aş avea ocazia, m-aş mai duce şi acum.
