Toţi care au stat sau cel puţin au trecut primăvara prin Chişinău ştiu un lucru (sau simt un lucru) - chiar dacă oraşul te bucură cu verdeaţă (copacii continuă să cadă) - pute a căcat. Se iau în fiecare an măsuri, Chirtoacă a cărat vara trecută câteva zeci de tone de căcat - degeaba, mirosul de căcat defineşte Chişinăul.
Zilele trecute am simţit că adie a căcat şi m-am gândit că vine primăvara. Chiar mă apucase dorul de pastelurile lui Alecsandri. Eroare - ieri a nins, s-au acoperit mizeriile din oraş, mirosul de căcat s-a retras. Continuăm să aşteptăm primăvara şi mirosul de căcat al iubitului nostru Chişinău.
