Țesut viu. 10 x 10

 (portret de Antonia)

Țesut viu. 10 x 10, cel mai recent roman al lui Emilian Galaicu-Păun, este unul optzecist, postmodernist. La lansarea romanului la cenaclul Republica am spus că prin acest roman Emilian Galaicu-Păun împiedică moartea literară a prozei optzeciste.

Romanul a fost scris în peste 14 ani și asta uneori se vede, alteori - nu. Se vede când naratorul coboară mulți ani în urmă, dar și când se simte influența grea a generației al cărei reprezentat de bază în R. Moldova este Emilian-Galaicu Păun. Cartea are nenumeroase citate, cred că ai putea scoate un volum doar din citatele folosite. Pe lângă citate, vedem o grămadă de referințe livrești și referințe la unii autori și cărți. Emilian Galaicu-Păun ține în viață textualismului românesc, neglijat de câțiva ani de majoritatea scriitorilor, chiar și de optzeciști. De foarte multe ori naratorul vrea să te distragă de la povestea propriu-zisă tocmai pentru a-ți povesti procesul scrierii. De altfel, când citești Țesut viu. 10 x 10  ai impresia că la ceafa ta respiră Emilian Galaicu-Păun. Nu întâmplător Dorin Tudoran scrie în postfața romanului că personajul principal e Cuvântul. Emilian Galaicu-Păun vrea să stoarcă tot din cuvânt, să-l folosească la capacitatea lui maximă. Poate și din cauza asta apar foarte multe citate și referințe din Biblie, Cartea Cărților în care Cuvântul are o importanță majoră.

În Mic îndreptar de lectură, Emilian Galaicu-Păun își ajută cititorul, dându-i câteva sugestii despre cum i-ar putea citi romanul. Într-adevăr, Țesut viu. 10 x 10 poate fi citit în mai multe feluri, chiar în mai multe decât ne dă autorul în Mic îndreptar... Cum am mai spus, romanul poate fi citit ca unul textualist. Nu greșești dacă ai o astfel de lectură, doar că Țesut viu. 10 x 10 este totuși mai mult. Dumitru Crudu a văzut în el în primul rând un roman erotic, al adulterului. Da, poate fi citit și așa. Un adulter cu cuvântul, sexul devine la un moment dat peniță. Dragostea, sexul, vitalitatea – își au în roman și reversul: frica de moarte. Pentru că în Țesut viu. 10 x 10 există niște pagini impresionante despre moarte. Scrisul lui Emilian Galaicu-Păun oricum face trimitere la scrierea titlului de pe copertă: tipar amestecat cu sânge.  Cu sânge e amestecată și istoria din carte (în roman apar și războiul din Transnistria, dar și 7 aprilie, iar primul titlu al romanului a fost Război civil).

La fel ca fiecare ultimă carte a lui Emilian Galaicu-Păun, Țesut viu. 10 x 10 la momentul actual le înghite cumva pe cele precedente. Sunt foarte multe poeme înghițite de roman, sunt și pagini cu trimitere clară la Gesturi. Până la urmă cartea nu se citește chiar așa de greu cum pare la început din cauza frazelor lungi, fonturilor mai mici folosite uneori și a celor peste 300 de pagini. Cum spunea editorul volumului, Gheorghe Erizanu, povestea te fură și nu mai ții cont de numărul paginilor.

2011 a fost un an foarte bun pentru proza basarabeană. Țesut viu. 10 x 10 îl încheie frumos, după Tărâmul lui Sașa Kozak de Iulian Ciocan, Oameni din Chișinău de Dumitru Crudu, Tovarăși de cameră de Mihail Vakulovski. Amintindu-mi de aceste cărți sunt sigur că există și altele, că mai am de citit din 2011. 2011 pentru proza basarabeană – cât un cincinal. Lectură plăcută!

*Emilian Galaicu-Păun, Țesut viu. 10 x 10, Ed. Cartier, Chișinău, 2011