Osama n-a existat

Osama n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe.

Ca o barbă nepieptănată de crai.

Şi nişte ape ca nişte copaci curgători

În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli

Pe care-i chema : Obama,

Putin,

Sau mai simplu : ciobani şi plugari,

Cărora le plăcea sã spună

Seara în jurul focului poezii -

"Capitalul" şi "Manifestul comunist" şi "Mein Kampf".

Dar fiindcă auzeau mereu

Lătrînd la stîna lor cîinii,

Plecau sã se bată cu tătarii

Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii

Şi cu turcii.

În timpul care le ramînea liber

Între două turnuri,

Aceşti oameni făceau din fluierele lor

Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,

De curgeau doinele la vale

Pe toţi munţii Afganisatanului şi ai Pakistanului

Şi ai Ţării Ceceniei şi ai Ţării Coreei

Şi ai altor ţări bune de muls.

Au mai existat şi niste codri adînci

Şi un tînar care vorbea cu ei,

Întrebîndu-i ce se tot leagană fãrã scîntei ?

Acest tînar cu ochi mari,

Cît istoria noastră,

Trecea bătut de gînduri

Din cartea Coranului în cartea vieţii,

Tot numarînd plopii luminii, ai dreptăţii,

ai iubirii,

Care îi ieşeau mereu fãrã soţ.

Au mai existat şi niste tei,

Şi cele două turnuri

Care ştiau sã le troienească toată floarea

Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi şi mişcătoare şesuri.

Şi pentru ca toate acestea

Trebuiau sã poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus

Osama.

(remix după Trebuiau să poarte un nume de Marin Sorescu)